617 matches
-
de acțiune a avioanelor de vânătoare RAF. Pe de altă parte, guvernul sovietic exercita presiuni uriașe asupra aliaților occidentali pentru deschiderea celui de-al doilea front european. La începutul anului 1942 era clar pentru toată lumea că Operațiunea Barbarossa declanșată de Wehrmacht eșuase în încercarea de îngenunchere rapidă a URSS. Totuși, Germania Nazistă a păstrat inițiativa strategică și, în vara aceluiași an, a lansat o ofensivă în adâncimea teritoriului de sud al Uniunii Sovietice, spre Stalingrad. Stalin în persoană a cerut cu
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
comandanții francezi rămăseseră credincioși tacticilor primului război mondial, care se bazau pe artileria grea staționară și lupta de tranșee. Ofensiva franceză în valea Rinului a început pe 7 septembrie, la patru zile după declarația franceză de război. În acea perioadă, "Wehrmacht-ul" era implicat în luptele din Polonia, iar francezii se bucurau de o superioritate numerică decisivă de-a lungul frontierei germane. Cu toate acestea, francezii nu au întreprins nicio acțiune importantă care să vină în sprijinul polonezilor. 11 devizii franceze
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
depărtare de Linia Siegfried. Polonia nu a fost anunțată despre această decizie. În schimb, Gamelin l-a informat pe mareșalul Edward Rydz-Śmigły că 20 dintre cele 40 de divizii aliate sunt în contact cu inamicul, iar atacul francezilor a forțat Wehrmachtul să retragă cel puțin șase divizii de pe frontul polonez. A două zi, comandantul misiunii militare franceze, generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful statului major polonez, generalul Wacław Stachiewicz, că ofensiva generală aliată a trebuit să fie amânată de pe
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
clădirile de la numerele 7 și 9, sunt în renovare și vor deveni spații pentru birouri. În apropriere, sinagoga Nożyk a supraviețuit și ea războiului. A fost folosită pe post de grajd de cai de către forțele de apărare germane (în germană Wehrmacht). În prezent sinagoga a fost restaurată reluându-și activitatea normală. Cele mai bine prezervate fragmente ale zidului ghetoului sunt pe strada Sienna nr. 55, Strada Złota nr. 62 și strada Waliców nr. 11. Există două monumete ale Eroilor Ghetoului prezentate
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
toamna anului 1914, în timpul Primului Război Mondial, Szczucin a fost capturat de către ruși, care au rămas aici până în 1915 (a se vedea Ofensiva Gorlice-Tarnów). În septembrie 1939 Szczucin a fost zona mai multor ciocniri între Armata Poloneză în retragere și unități ale Wehrmacht-ului, care avansau. La 12 septembrie 1939, soldații germani au masacrat prizonieri de război polonezi la o școală locală. În total au fost uciși 70 de soldați, iar această tragedie este comemorata de un monument. În timpul ocupației, Szczucin a fost
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
erau: tun de 75mm și blindaj de grosime dublă, cifre care în război au mai crescut. Tratatul de la Versailles a impus restricții severe Germaniei în privința construirii vehiculelor militare de-a lungul anilor 1920 și 1930. Producătorii germani de arme și Wehrmacht-ului au început dezvoltare în secret a tancurilor. Deoarece aceste vehicule au fost fabricate în secret, specificațiile tehnice ale acestora și potențialul lor pe câmpul de luptă au fost în mare parte necunoscute aliaților europeni până la începutul războiului. Atunci, când
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
similare cu cele din 1914-1918. Francezii au investit în tancuri cu blindaj gros, vehicule înarmate destinate să traverseze câmpuri de luptă devastate de bombe, șanțuri și să sprijine infanteria în lupta împotriva cuiburilor de mitraliere și fortificații sub foc inamic. Wehrmacht-ul a investit în tancuri rapide, ușoare. În comparație, tancurile germane nu erau mai bune, decât cele franceze, dar erau grupate în mari unități, destinate să străpungă liniile inamice și nu sprijinului infanteriei ca în cazul tacticii franceze. Diviziile de
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Război Mondial Polonia a fost împărțită din nou. Forțele germane naziste au intrat în Cracovia la 6 septembrie 1939. Locuitorii orașului au fost salvați de la atacul german de curajosul primar Stanisław Klimecki, care a mers să se întâlnească cu trupele Wehrmacht-ului invadator. El i-a abordat cu apelul de a opri focul, deoarece orașul este lipsit de apărare: "! Feuer einstellen" și s-a oferit ca ostatic. El a fost ucis de Gestapo trei ani mai târziu, în Pădurea Niepołomice. Cracovia
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
măsurile pe care nu le putuseră lua după ce forțele lor fuseseră practic distruse în timpul Operațiunii Cobra (părăsirea plajelor de debarcare din Normandia și înaintarea spre Paris. Incapacitatea germanilor să își organizeze o linie defensivă puternică permisese aliaților să înainteze fără ca Wehrmachtul să poată opună o rezistență notabilă. Începând de la mijlocul lunii septembrie a anului 1944, cele trei Grupuri de Armată aliate - Grupul de armată XXI britanic comandat de feldmareșalul Bernard Montgomery) în nord, Grupul de armată XII american comandat de generalul
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid în teritoriul sovietic conform planurilor, lăsând fortăreața încă necucucerită mult în spatele liniei frontului. Luptele de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957. Ziaristul Serghei Smirnov a publicat în acel an cartea „Cetatea Brestului” în care
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
iunie 1941, Germania Nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa. Apărătorii fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel cu privire la atacul forțel Axei împotriva URSS și Brestul a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și Wehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui grup de soldați sovietici care apărau Poarta Holm. Luptătorii sovietici au rezistat până pe 26 iunie. Fomin a fost luat prizonier și a fost identificat ca evreu și comisar politic. În conformitate cu ordinul emis de Adolf Hitler
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
că anumiți generali germani au refuzat să execute ordinul. De exemplu, mareșalul Manstein a decis că ordinul este „împotriva onoarei unui militar” și a cerut subordonaților săi să nu îl aplice. Pe 23 septembrie 1941, după ce mai mulți comandanți ai Wehrmachtului au cerut modificarea ordinului pentru a îi încuraja pe soldații Armatei Roșii să se predea, Hitler a respins orice îndulcire a tratamentului aplicat comisarilor politici. Când prevederile Ordinului Comisarului au ajuns să fie cunoscute în tabără sovietică, ele nu au
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
el a notat în jurnalul său pe 28 iulie 1940 că, dacă tot ce se aude despre planul marinei este adevărat, se poate renunța fără probleme la întregul pland de invazie. Alfred Jodl, șeful de operațiuni al OKW ("Oberkommando der Wehrmacht"), a remarcat după ce Raeder a admis că "Kriegsmarine" nu poate îndeplini cerințele operaționale ale forțelor terestre că o debarcare în Anglia trebuia privită doar ca un act disperat. Rezultatele Luftwaffe în luptele cu navele de suprafață până în acel moment erau
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
pe invers”. Robinson consideră că superioaritatea uriașă a Royal Navy în fața "Kriegsmarine" ar fi transformat „Leul de Mare” într-un dezastru. [[Adolf Galland]], comandantul "[[Luftwaffe]]" în timpul pregătirii invaziei, a afirmat că planurile pentru invaziei nu erau serioase, iar în rândul "[[Wehrmacht]]ului" s-a făcut evidențiat un uriaș sentiment de ușurare când Leul de Mare a fost anulat. Feldmareșalul [[Gerd von Rundstedt]] împărtășea opinia lui Galland, considerând că Hitler nu a luat niciodată în serios ivadarea Angliei, toată acțiunea fiind o
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
sub controlul francez, așa-numita "zona liberă" a fost la rândul ei ocupată de germani și redenumită „zona sud”. Rolul pe care l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
liderul PPF Jacques Doriot, scriitorul și ziaristul Robert Brasillach, sau lilderul RNP Marcel Déat. Una dintre pricipalele motivații a colaboraționștilor era linia ideologică anticomunismului. Până când amenințarea unei invazii terestre aliate să devină palpabilă, raidul de la Dieppe fiind semnalul de început, Wehrmachtul a păstrat în Franța un număr relativ mic de trupe. Unitățile germane care luptau pe frontul de răsărit erau retrase și trimise în Franța pentru refacere și odihnă prin rotație. Odată cu trecerea timpului, asigurarea cu efective a Zidului Atlanticului și
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
au murit în timpul războiului, 92.000 au fost militari căzuți la datorie în 1939-1940, iar alți 58.000 în perioada 1940-1945. De asemenea, au murit 40.000 de foști cetățeni francezi din Alsacia și Lorena, care au fost înrolați în Wehrmacht. Pierderile de vieți omenești din rândurile civililor s-a ridicat la aproximativ 150.000 (dintre care 60.000 au murit în timpul bombardamentelor aeriene, 60.000 în Rezistența, iar 30.000 au fost executați de forțele de ocupație germane). Au fost
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
franceze. Cântecul "Nuages" al lui Django Reinhardt în interpretarea autorului și a Quintette du Hot Club de France a devenit rapid preferat al iubitorilor de muzică francezi și germani. Reinhardt a fost invitat să cânte chiar la sediul Oberkommando der Wehrmacht. Vizitele numeroșilor soldați germani în localurile și bordelurile francez au dus după 1946 la apariția "Legii Marthe Richard", prin care se închideau bordelurile, iar în spectacolele de cabaret a fost interzistă nuditatea. În timpul ocupației germane a fost organizat "Service du
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
) a fost o zonă din Alsacia centrală apărată de Armata a 19-a Wehrmacht din noiembrie 1944 până în februarie 1945 în fața atacurilor Grupului de Armată al 6-a SUA în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Punga a fost formată după ce americanii au eliberat sudul și nodrul Alsaciei și Lorena alăturată, fără să reușească
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
că aceste două regiuni erau considerate părți ale Reichului și trebuiau apărate ca orice altă regiune a Germaniei. Din acest motiv, Hitler a emis ordinele din 24 și 27 noiembrie 1944 prin care se cerea Armatei a 19-a a Wehrmachtului în frunte cu generalul Siegfried Rasp să apere cu orice preț regiunea din jurul orașului Colmar. Pe 26 noiembrie, germanii au format de "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul Armată Rinul superior) plasat sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. Grupul de Armată avea
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Pădurea Hürtgen a fost dat la Langerwehe-Merode, în partea de nord-est a pădurii. Două companii americane au cucerit satul, dar au fost mai târziu decimate și alungate de pe pozițiile ocupate de contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe, inamicul (americanii) au cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Dumnezeu fie cu voi!” În acel moment se aflau în Germania circa 3.000 musulmani, inclusiv 400 germani convertiți la islam. După 1942 Al-Husseini a fost implicat în organizarea și indoctrinarea unor unități de musulmani bosnieci în cadrul unor unități ale Wehrmacht și Waffen-SS, Cea mai mare dintre ele a fost divizia de munte SS nr.13 „Handjar” („Hanger”) (zisă și „divizia 1 croată”) numărând 21,065 luptători majoritatea bosnieci musulmani din statul marionetă croat, temporar și circa 1,000 de albanezi
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
o încercare a Luftwaffe de distrugere a forțelor aeriene aliate din Țările de Jos în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul "Bodenplatte" era obținerea superiorității aeriene în timpul fazei de impas a operațiunilor terestrea din Ardeni, care să permită unităților Wehrmachtului și "Waffen-SS" să își reia înaintarea. Operațiunea a fost planificată inițial pentru data de 16 decembrie 1944, dar a fost amânată de mai multe ori din cauza condițiilor meteo potrivnice până în ajunul anului nou, prima zi în care s-a putut
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Odată cu sosirea anotimpului friguros, ploaia a transformat pistele în bălți noroioase, iar operațiunile aeriene de amploare au trebuit să fie oprite. Această situație putea forte bine să continue până la dezghețul de primăvară, ceea ce a determinat Înaltul Comandament German ("Oberkommando der Wehrmacht") să lanseze "Unternehmen Wacht am Rhein" ("De veghe pe Rin") pe 16 decembrie. Ofensiva terestră trebuia să îmbunătățească situația Germaniei pe frontul de vest prin cucerirea portului Antwerp și separarea forțelor terestre britanice de cele americane. Ca parte a planurilor
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]