16,454 matches
-
lungi, lângă Teatru, atunci am simțit aer de Occident. Pentru mine, Timișoara de atunci a însemnat Elveția tinereților mele. Păstrez în suflet toate emoțiile pe care le-am trăit. Știu că moartea e doar un episod al vieții“, mărturisește, cu zâmbetul amintirii, trandafirul Odeonului. În anii din urmă, drumurile ei spre Timișoara au fost cel mai adesea legate de-un alt om cunoscător al valorii teatrale și omenești: Doina Popa, președinta Fundației Artmedia. Timișorenii au venit mereu bucuroși la întâlnirea cu
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
altfel de ritm, mai vioi, cu melodia „Mândra me“, cu influențe din zona natală a artistului, Maramureș. La întrebarea „indiscretă“ a amfitrioanei, despre identitatea personajului feminin din „M-am îndrăgostit numai de ea“ - fără de care nu poate respira - artistul cu zâmbetul pe buze a răspuns doar că „Ea nu este, oricum, din Timișoara...“ Krypton și publicul Cel mai nou album al tinerilor de la Krypton se intitulează „Stresat de timp“ și aceasta datorită faptului că toată lumea este „presată de timp și are
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
Mircea Iorgulescu NU ESTE deloc improbabil că folosirea cuvîntului solidaritate să trezească astăzi, în ipoteza cea mai favorabilă, doar un zîmbet compătimitor. Pare desuet, chiar de prost gust și e oricum jenant , fiind atît de discreditat încît îl evita, instinctiv, pînă și demagogii cei mai rudimentari, totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
să apară, în curând, al patrulea volum din ciclu și ajungând, astfel public, la jumătatea drumului. Mai mulți confrați cunosc "ciudățenia" din auzite, unii se miră, alții fac aprecieri malițioase. Totul în treacăt, "că veni vorba..." Nici "ciudățenia" - chiar dacă de dupa zâmbet au apărut aprecieri profund măgulitoare din partea celor care au citit primele trei volume masive - nu reușește să mai miște critică din loc. Este greu de rezumat aici o psihologie a succesului, nici macar a criteriilor de competență care să contribuie la
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Morminte străvezii. Despre Mircea Cărtărescu se vorbește - pe bună dreptate - că despre un posibil candidat la Premiul Nobel. Despre Dan Stâncă n-ar scrie nimeni că merită acest premiu - deși candidatura lui ar fi la fel de îndreptățită - decât riscând să stârnească zâmbete ironice. Carte este explicația acestei diferențe de tratament? Mircea Cărtărescu face parte dintr-un sindicat al succesului, care este "generația optzecista" - cea mai bine organizată din generațiile înregistrate de istoria literaturii române. Dan Stâncă este un solitar, înclinat adeseori să
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
ceda pentru nimic în lume, niciodată și nimănui, această putere a sa și accepta mai degrabă să piară creștinismul cu totul, decît să-și piardă dominația laică. Știu că mulți din înțelepții lumii acesteia vor întîmpină ideea noastră cu un zîmbet, clătinînd din cap; însă noi ne-o apărăm și afirmăm încă o dată că în Europa nu există o problemă mai greu de rezolvat că problema catolică; și că nu este, si nu va fi nici de acum încolo în Europa
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
în interiorul partidului este atat de crâncena, încât anchilozații lideri, crescuți precum buruienile în umbră lui Coposu, sunt incapabili să observe pericolul imens ce provine dinafară. Explicatiillle lor disperate, încercarea infantilă de a da vina pe "greaua moștenire" sunt întâmpinate cu zâmbete belferesti de asasinii care și-au implantat fără milă cutițele în trupul țării. Trebuie să fii de-o candoare incurabilă să-ți apleci acum urechile la strigătele disperate ale guvernanților. Dar ce-a făcut, în intervalul mai mult decat prielnic
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminenta și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ceva ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea pitit cenzorul mai perspicace decît Popescu-Dumnezeu. În schimb, poetul - se arătă în curriculum - fost și demnitar, de ce nu? pe la ambasadele ceaussite din străinătate, e acum nasul unei fundații, vai, religioase, e îngerașul care adăpostește în sediul propriei fundații
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
relațiile) ar trebui să respingă și să antipatizeze Sub podul lui Apollodor, volumul lui Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam Puslojic despre Nichita Stănescu și alți poeți din lume (Editură DU Style, Buc., 1998). La prima vedere, numai cu zîmbetul suspiciunii și cu ușoară plictiseală de la mesele prea îmbelșugate, lesne glisînd în indiferență poate fi primită această carte patetica încă din titlu. O atît de insistența exhibare de sentimente cîtă există aici ar părea natural să îndepărteze un cititor mai
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
desigur, fără motiv, după socotința mea, care însă părea, în ce-l privește, curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de nedumerit ca întotdeauna. După Marian Papahagi, după Ioana și Liviu Petrescu, iată, nici Mircea Zaciu
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
în mod firesc, dă naștere vieții. (Ceea ce a și alăturat, în jurul Mediteranei, în Grecia de pildă, "eros" de "thanatos", cimitirele de lupanare.) Poate am simțit doar nevoia să mă desprind de tristețe. În ispita ei apărea și un fel de zîmbet, o strîmbătură profesională ca o chemare către o răscolitoare orgie, o promisiune de dezlănțuire a simțurilor. Am însoțit deci o umbră care nu înceta să își improvizeze, la intervale, un fel de strîmbătură ademenitoare, pînă am ajuns la o biată
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
cu ochii plecați să nu o mai văd, mai mult șoptind, am rugat-o, am implorat, i-am cerut unica mea avuție, dar totul a fost zadarnic, mi-a repetat într-una, cu acea strîmbătură care vroia să fie un zîmbet, că nu a văzut, că nu a găsit nici un ceas. Am plecat umilit, cu dorul după acel martor al timpului de care mă apropiasem, cu care mă înfrățisem, de la care mă simțeam alungat, cu revolta de a mă fi coborît
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
de frontieră cu fruntea lipită de geam, zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că-și revedea țara, orice motiv de îngrijorare, orice teamă. în zâmbetul lui era totul, viața trăită frumos, intransigența lui structurală, plăcerea nesecată de a scrie. Ce mai încăpea, dincolo de el?" În afară de afinitatea sa (declarată) pentru Breban, Florin Sicoie are, fără îndoială, și o afinitate pentru Lampedusa. El este un poet al
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
speranței că vom fi, în fine, acceptați între națiunile civilizate i-au scos din minți pe dușmanii naturali ai democrației. într-o lume normală, condusă după legi limpezi, scamatoriile iliesciene vor fi privite, în cel mai bun caz, cu un zâmbet îngăduitor. Neocomuniștii nu sunt totalmente lipsiți de intuiție. Ei știu că schemele, șmecheriile, diversiunile, cacialmalele, într-un cuvânt, ticăloșia lor n-au nici un sorț de izbândă acolo unde domnesc rațiunea și civilizația. Doar astfel se explică prosteasca diversiune a scrisorii
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
mult ca Fiul Tău crucificat,/ de-aceea laudă-ți aduc eu Ție, în vecii vecilor fii lăudat") și un patetic scepticism ("!la margine de lume unde Tatăl, Părintele din ceriuri ne-a uitat,/ și unde Maica noastră cea Fecioară, cu zîmbet de lumină increat,/ nu îmi mai miruiește trupu-n lacrimi, de două mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
stingherit, glezna robustă și mîini de spălătoreasă. Ne revine în minte observația lui G. Călinescu, într-un articol din 1936, despre o scriitoare care își vîrîse portretul într-o reclamă la un volum de versuri: "Cu sprîncenele încondeiate, cu un zîmbet factice și cu mărgele la gît, asigurăm pe Tanti Miki că era mai bine ca figura d-sale să fi crescut din pura noastră imaginațiune binevoitoare." Același lucru îl pot spune cititorii revistei "Playboy" despre sărmana slujitoare a Thaliei, care
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
într-un muzeu din oraș,/ mersul lui sigur îl duce spre casa în care-l așteaptă ai lui,/ însinguratului însă nimeni nu-i deschide ușa, nimeni/ nu-l întreabă nimic, mersul lui șovăielnic ca al unui acrobat/ bătrîn, atrage atenția, zîmbetul lui trist/ nu încîntă pe nimeni, singurătatea lui nu este rîvnită,/ aproape că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
e evident că se pornește de la însemnări de interviu, cum se publicau, în anii treizeci, în presa cotidiană și literară. De pildă, convorbirea cu Camil Petrescu e, evident, o rememorare a felului de a fi al marelui scriitor, încît stîrnesc zîmbete unele "răspunsuri" prezentate ca fiind ale prozatorului. Dar portretul scriitorului poate fi, desigur, reținut pentru că îl știm aidoma de la alți memorialiști. "Scund, cu ochii de un albastru pronunțat, cu capul puțin aplecat spre umărul drept, Camil Petrescu nu vedea, în
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
aer acolo (aici, unde scriu!) și să capăt forța - ca Anteu, în contactul cu un pământ binecuvântat, mustind de frumusețe și de emanațiile unei ascunse pasiuni - de a-mi depăși sfiala în fața bănuitelor contra-argumente a uimirii muzicologilor, poate a condescendentului zâmbet din partea specialiștilor enescoizi sau a unor rezistențe absurde. Leit-motiv: "Ultime dorințe..."1. Sfiala odată învinsă, am găsit puterea de a crede ferm, că nu mă înșel șí de a o spune răspicat: George Enescu trebuie să revină, așa cum a dorit
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
în disperările mele, de aici, din exilul meu barbar, între acești valahi semigloti, de fiecare dată cînd ridic mîinile spre cer și încep a urlă a neputința, a pustiu, si aia-măsii, mă tot aștept că, de după nouri, să văd apărînd zîmbetul calm și îndelung-răbdător al lui Blaga și să-i aud vocea lancrămă spunîndu-mi: pass-mal auf, Gări - jetzt kommt der ăfututză (asta se leagă de o glumă politică anti-germană, din anii războiului)." Recursuri și replici Dacă ar fi să ne luăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și, la fel de înverșunat împotriva lui însuși: Fotografiile făcute rîndul trecut de Mărie, aspre, neconcesive. Șunt un moșulică pierit, îmbătrînit înainte de vreme. Am zîmbetul lui tata, blînd și dezamăgit. Deci, vorba lui Moromete, pe asta mă bazez. Nu pe hotărîrea de a ma retrage, speologic, într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Întîlnirilor școlilor și academiilor de teatru de la Tîrgoviște: un fel de parada a costumelor aparținînd scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Sigur că aceste costume erau menținute în spațiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur și simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea de atunci, Puric a realizat un spectacol, o comedie muzicală susținută de corp, în care se întîlnesc improviatia, pantomima, elemente ale commediei dell^arte, dansul, stepul. Este un spectacol în care protagonist este costumul ca element esențial
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
pe jidan". Carevasăzică, se certaseră... Nu se mai avea bine cu simpaticul... Da^ de unde și pînă unde? Și de unde antisemitismul asta, că erau prieteni la toarta... Ori Iliescu?... Totdeauna în privirea jucăușa a acestuia, pîna să-l înțeleg bine, un zîmbet anume, ceva suspect, ceva fin, si infam, îmi șocase atenția. Chemase cotonogarul ca să-l puie jos pe Petrică, să nu se spună apoi că el îl doborîse... Clasică tactică bolșevica. (Regret, d-le Iliesocu, totul s-a văzut și se
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
să-și modeleze vocile recompunînd un intreg aproape fără fisură prin continuitate, modelarea frazării, preluări netezi, omogenizarea emisiei, adaptarea la sonoritatea partenerelor etc. Totul se petrece lejer, fără crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu opera este zona optimă, ci opereta și mai ales
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]