23,608 matches
-
în discuție. Lîngă ea, Philippe Sollers. Se discuta despre ultima ei carte și Pivot, cu aerul lui fals inocent de diletant curios, pune întrebarea năucitoare: "Este Jim din carte Philippe Sollers?". Doamna e în dificultate, se uită la Sollers care zîmbește amuzat, dar olimpian. Ei bine, da, spune doamna luîndu-și inima în dinți, el este. Cartea despre care se vorbea era Journal amoureux apărută în martie 2000 la Gallimard. Cînd am avut-o în mîini, am citit-o pe nerăsuflate. Care
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
cunoștea tot. Dar trebuia să declar. Am scris în încheiere că nu se discutase nimic politic (Nici vorbă de poetul V. Voiculescu, așa cum a scris odată un răuvoitor). Dealtminteri, dosarul există și poate fi văzut. La plecare, maiorul mă întrebase zîmbind dacă îl cunosc pe Ion Lăncrănjan. Cum să nu... Dar de ce zîmbea el? Ar fi fost absurd să se refere la el ca la un informator, să-l demaște astfel. Cred că maiorul voise să-mi dea de înțeles că
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
se discutase nimic politic (Nici vorbă de poetul V. Voiculescu, așa cum a scris odată un răuvoitor). Dealtminteri, dosarul există și poate fi văzut. La plecare, maiorul mă întrebase zîmbind dacă îl cunosc pe Ion Lăncrănjan. Cum să nu... Dar de ce zîmbea el? Ar fi fost absurd să se refere la el ca la un informator, să-l demaște astfel. Cred că maiorul voise să-mi dea de înțeles că Lăncrănjan intervenise în favoarea mea. Sînt convins. El îi va fi spus maiorului
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe, mai zise cineva, și Adrian se prăbuși fără sunet. În mintea lui se-nvălmășeau monștrii. Și mereu spusa aceluia experiențe, experiențe, experiențe, ce se auzea din ce în ce mai slab și Adrian zâmbi mulțumit. Găsise medicamentul. Dar oare ăsta era? Totul se cufundă în beznă. O nouă lovitură primită n-o mai simți. Și când mulțimea satisfăcută îl lăsă, popa adăugă: Să-l aruncăm în flăcări. Să piară orice urmă.
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
i-am văzut mormântul la Belu, din întâmplare... În loc să mă reculeg ca în memoria oricărui confrate, mie îmi țâșnește brusc în cap fraza cenzurată, prin care terminam un reportaj, pe vremuri. Țin minte că V.N., cenzurându-mi fraza, mă privise zâmbind, cu blândețe, cu o duioșie, inexplicabilă. N-am zis nimic. N-am protestat, doar m-am gândit că va veni un timp când voi pune la loc fraza, când ea își va relua locul. Ceea ce, după atâtea decenii, se întâmplă
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
de înserare, aud venind de departe pasul ritmic al fratelui meu. Ce puțin a trebuit, Doamne! în acest timp din urmă, să nu se mai audă la Tescani, pasul lui hotărât. Mai târziu Am găsit-o pe Nellie, cu stupefacție, zâmbind și rânduind cu grijă în dulap, provizia de pere și mere pentru iarnă. Albastrul decolorat al corsajului - întins pe torsul ei colțuros - și fața răvășită de neurastenie, reflectau un soi de blândețe și de pace intimă. Liniște și activități utile
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
efect. Naratorul se întîlnește cu propovăduitorii Adevărului, un bărbat cu o "bărbuță asiriană" și o femeie de o "bunătate glacială", veniți să absolve pe cei care se aflau întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista de priorități, printre cumpărături
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
pentru "feminismul" acela care a apărut ca o plagă în 1880 sau '90 și nu știu cît... Dumnezeule, gemu ea ca o vită singură, neajutorată, nu se putea plînge nimănui, nu se putea indigna nimănui, trebuia să înghită toată abjecția zîmbind!". Pachetul e complet. Feminismul e o plagă, iar condiția de vită mută, deși cauzează suferință, e de preferat pentru tragismul ei înălțător, gratificant prin însăși greutatea pe care o presupune. Bonus. încă prizonieră la cei 4, speriată, Lelia ar fi
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a lui Chevalier, care spunea cam așa: Avec un petit mot gentil/ On arrive petit a petit... În cazul lui, zîmbind în dreapta și în stînga, rîzi, surîzi și faci o carieră socială, avec un petit mot gentil. Deci el este chiar prototipul acestei petit mot gentil eficace. Îi lipsește doar "canotierul" lui Chevalier, baston are, totdeauna poartă o batistă albă. Este
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
la o mutare obligatorie, dar punîndu-l într-o situație de duș scoțian pe un alt apropiat al președintelui Iliescu, academicianul Răzvan Theodorescu. Inabil, ministrul Culturii s-a grăbit acceptînd o demisie, fără a-i cîntări consecințele politice la Cotroceni, ceea ce, zîmbind, a făcut premierul Năstase. Sînt însă voci care afirmă că tot acest scandal, inclusiv pozele apărute în ziare, ar face parte dintr-un joc publicitar în care cine a riscat a cîștigat. Cronicarul preferă să se îndoiască de această ipoteză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
cum începuse de la un timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea-o, ceea ce
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Ce ochi adînci aveți și ce limpezi - culoarea puștilor de vînătoare (textual, excelent!). O țeavă gri ca oțelul, am tras și eu odată, ce senzație!... Era la moșie, scuzați, așa era pe vremea aceea: o pușcă de vînătoare englezească... Anchetatorul zîmbi flatat și își puse o palmă peste alta pe birou. Ea, mai departe: Dacă aș avea cu 20 de ani mai puțin, ori măcar cu 15, m-aș îndrăgosti pe loc de dumneata... Ah, ce bărbat viril ești! Ce caracter
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul" se încruntă, pe cînd veteranul continuă să zîmbească bătrînește, lipsit de răutate, mai degrabă vag mustrător și hazliu: - Oricum, fiule, eu nu ți-s tataie, n-am cum, nici tătucă, nici tătucuțu, nici tătuță... Pentru dumneata, junețe, eu mi-s un pasager mai vîrstnic și fără ceas, nici
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
sine. De unde dificultatea de a-l identifica cu păcatul, de a-i realiza gravitatea. * "Trecem pe lîngă absurditate și nu ridicăm măcar o sprînceană revoltați; auzim neghiobii și nu zbîrcim măcar din- tr-o nară dezgustată; vedem impostura și ticăloșia și zîmbim frumos ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe" (I.L. Caragiale). * "Lumea actuală, lipsită de o autoritate consacrată, pare plasată între două imposibilități: cea a trecutului și cea a viitorului" (Chateaubriand). * "Excesele libertății duc la despotism, dar excesele tiraniei nu duc
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
temeinic între măselele tip vipia iar englezește cam cât prim-soliștii din corul muților (am aflat că avem și așa ceva pe metafizicele noastre plaiuri!), evident că un intelectual sobru precum Răzvan Ungureanu șochează. Șochează de la felul în care știe să zâmbească la ideile pe care le susține, pentru că în lumea burtos-danubiană astfel de valori n-au nici un fel de trecere. La noi, intelectualul de bodegă și demagogul de tribună, care în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
22 decembrie, o emisiune la televizor, în care (pe bună dreptate, de altfel!), Mircea Dinescu îi zvârlea actualului președinte, de la obraz, cele mai insuportabile adevăruri. Credeți cumva că Iliescu a încercat să-i răspundă? Aș! Umilitul s-a mulțumit să zâmbească inocent, ca și cum n-ar fi fost vorba despre el! Marea noastră greșeală este să judecăm cu instrumentele bunului simț o tagmă de mutanți, construită în laboratoarele nerușinării și ale lăcomiei. Nu-mi plac brucanismele, însă mă încumet la o profeție
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
eram la zece mii de metri, am răspuns imediat, - cum să nu, o cunosc bine, e o fată minunată și o poetă de viitor!... Ce-nseamnă să-ți vezi de treabă și să vorbești frumos de toată lumea! Navigantul m-a privit zîmbind, și-a pus căștile la urechi și, prin zgomotul aeronavei, l-am auzit mai mult după mișcarea buzelor: "E nevastă-mea!" Zburăm acum chiar deasupra Himalaiei. Cred că sub noi era Tibetul. Și mă cuprinsese o senzație de frică și
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
pe hîrtie (și scoasă în public) cu vreo 16 ani înaintea anchetei din Apostrof. Personajul "tata", au zis atunci optzeciștii de la "Junimea", e prea pozitiv. Doar că "personajul tata" nu era din "literatură": "era cineva la care mă gîndeam eu zîmbind". Așa e scrisă mica proză, zîmbindu-le unor amintiri, care se amestecă, la persoana I, la persoana a III-a, despre tata, despre fata, despre gîndurile lui în gîndurile ei și invers. Adică, despre mine aș fi vrut să scriu despre
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de beatitudinea băuturilor. Visez că zbor, cînd mama mă atinge pe umăr. îi zîmbesc, privindu-i fața înfierbîntată și surîzătoare. - Ora ta de culcare a trecut de mult, îmi spune cu o catifelată tandrețe maternă. Aprob din cap. N-am cum s-o contrazic. Continuă să mă scuture de umăr. Un moment mă cuprinde
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
N-am cum s-o contrazic. Continuă să mă scuture de umăr. Un moment mă cuprinde teama că are într-adevăr de gînd să-mi ceară să părăsesc petrecerea și să mă duc la culcare. - Nu! protestez eu. - Ba da, zîmbește ea. Mama asta nouă, care se pricepe să danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de fermier. - Spune noapte bună, Bobby, îmi cere. Apoi adaugă, pentru prietena lui Carlton: Ar fi trebuit să se culce chiar înainte de a fi început petrecerea. Gagica lui Carlton își dă părul pe spate și îmi spune: - Noapte bună, bebeluș. Zîmbește victorios și mîngîie șuvița de păr de pe fruntea lui Carlton. - Nu! strig din nou. Mama îl cheamă pe tata, care mă înhață și dă să iasă cu mine din cameră, ținîndu-mă în brațe ca pe o bombă vie care sînt
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
film, nu regizorul, ci producătorii au fost chemați să primească premiul, iar Clint Eastwood s-a scuzat pentru prezența lui pe scenă! Cu alte cuvinte, în lumea filmului, noul demiurg e producătorul, nu regizorul. Cred că Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
să-ți imaginezi că s-ar așeza alături undeva, în Bermude, pe marginea unei piscine cu apă albastră și, sugând prin pai un gin-tonic, și-ar împărtăși experiența lor de diversioniști. - Am auzit că nu sunteți un scriitor tocmai rău, - zâmbi James Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se interesă agentul englez. - Ca un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a bogoție și speranță. Câțiva ghiocei răzvrătiți, acoperiți de plapuma groasă a iernii au reușit să-și înalțe capetele și să privească în jur cum primăvara a fost o simplă iluzie de moment și mai trebuie să aștepte până ce vor zâmbi din nou soarelui și se vor bucura de lumina biruinței. În această atmosferă de vrajă am deschis calculatorul și am început să tehnoredactez o carte, o carte ce a adunat în filele ei primăveri și muguri, raze de soare și
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]