4,194 matches
-
păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure. Atunci pitpalacul se adresă Magnoliei: -Este adevărat, zână nevăzută și necunoscută, că vrei să pedepsești prepelița? -Am înțeles
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure. Atunci pitpalacul se adresă Magnoliei: -Este adevărat, zână nevăzută și necunoscută, că vrei să pedepsești prepelița? -Am înțeles că am fost păcălită, dar asta nu înseamnă că trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure. Atunci pitpalacul se adresă Magnoliei: -Este adevărat, zână nevăzută și necunoscută, că vrei să pedepsești prepelița? -Am înțeles că am fost păcălită, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă răzbun. -Poți să te joci cu noi dacă vrei, poți să ne iei în palmele tale uriașe de unde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și divină. Cred că este zâna pe care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură, Magnolia, văzând că tânărul nu-i vorbește, o mângâie, o privește și se tot învârte în jurul ei, cere permisiunea bărbatului să plece. -Pesemne că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ești poate, dar de paza pădurii spui povești. Te pretinzi mare Spirit, poate ești, nu te cunosc și de aceea nu te contrazic. Văzând că nu poate finaliza discuția cu fata pe care, de când a văzut-o credea că este zâna pe care o așteaptă de milenii, și de care s-a îndrăgostit din prima clipă, Spiritul a cedat și Magnolia se considera învingătoare. Ca la un semn divin s-a făcut liniște în întreaga pădure, Spiritul s-a prezentat în fața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i pregătit pentru începerea nunții, lăcrimând s-a așezat în genunchi în fața Magnoliei și a spus: -Îmi ești dragă ca lumina ochilor și de veacuri aștept această clipă. Îți cer mâna și îngăduința de a fi robul tău iar tu zână a mea și a tuturor și alături să-mi fi-i în veacul nemuririi și al fericirii. Un paj în aur îmbrăcat, imediat la cer s-a urcat pentru a da de știre marea sărbătoare când un mare spirit urmează
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și alături să-mi fi-i în veacul nemuririi și al fericirii. Un paj în aur îmbrăcat, imediat la cer s-a urcat pentru a da de știre marea sărbătoare când un mare spirit urmează să se căsătorească cu o zână pe care, din întâmplare, a găsit-o pe pământ. Cu ajutorul razelor, Soarele a transmis imediat; „veacuri în nemurire, mare bucurie și fericire”. Totodată în pădure s-a împrăștiat zvonul că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dojană Spiritului i s-a adresat: -În zadar dorești să ne căsătorim, așa ceva este imposibil. Spiritul a tresărit când a văzut-o pe Magnolia furioasă și, pentru că l-a surprins neașteptata ei comportare, a întrebat-o: -Ce s-a întâmplat, zâna mea? De ce?... -Cu vorbele nu te juca, nunta nu va avea loc, i-a răspuns Magnolia. -Nu am înțeles nimic, a zis Spiritul în timp ce s-a ridicat în picioare, din poziția în genunchi în care se afla, în fața fetei în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai mult ai suferi dacă te-ai căsători. Preferi, tu oare prin veacuri să alergi și-n nemurire să culegi o posibilitate? Nu, așa ceva nu se poate! exclamă Magnolia, în speranța că l-a convins pe Spirit să renunțe. -O zână! Ori prea mult te doresc, ori am mintea rătăcită, dar știu că în veacuri spirit rătăcitor ce tu-mi dorești, de dorul tău eu am să mor. -Tu! Ești și vei fi pe vecie nemuritor, de aceea tu nu poți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tău îți vei găsi pereche. Tu ești din lumea umbrelor, eu din lumea pământenilor. Tu ești din imagine zămislit, pe când eu din fructul dragostei de pe pământ. De aceea du-te, la locul tău pe când eu voi rămâne pe pământul meu. Zâna de pe pământ cu jale îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și patima cea dulce a pământului o vor ajunge, o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se duceau la câmp. Când a fost întrebată, de ce a făcut așa, a spus: „nu se poate ca florile acelei gospodine să fie mai frumoase ca ale mamei mele”. Toate necazurile pe care le producea plantelor, au ajuns la urechea Zânei florilor, care, după o bună perioadă de timp de gândire, și-a dat seama că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la Zeul șoaptelor care a sfătuit-o: -Am auzit, frumoasă zână
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Zânei florilor, care, după o bună perioadă de timp de gândire, și-a dat seama că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la Zeul șoaptelor care a sfătuit-o: -Am auzit, frumoasă zână, despre acea fetiță și m-am gândit, dar mai întâi să întrebăm Vântul. -Admir luminata ta gândire, de aceea mă bucur foarte mult că am reușit să te găsesc, pentru că eram sigură că voi primi un sfat bun, zise în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acea fetiță și m-am gândit, dar mai întâi să întrebăm Vântul. -Admir luminata ta gândire, de aceea mă bucur foarte mult că am reușit să te găsesc, pentru că eram sigură că voi primi un sfat bun, zise în încheiere Zâna florilor. Cu greu au găsit Vântul, pentru că fiind început de vară, plecase de pe acele meleaguri încă din aprilie și acum era pe unde își făcea intrarea Toamna. -Despre fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile pe unde am umblat, această situație nu este pentru voi. -Dar pentru cine? întrebă precipitată Zâna florilor. -Am auzit că împotriva tuturor copiilor, care nu cunosc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile pe unde am umblat, această situație nu este pentru voi. -Dar pentru cine? întrebă precipitată Zâna florilor. -Am auzit că împotriva tuturor copiilor, care nu cunosc prevederile Almanahului celor șapte ani, unde sunt învățați cum să se comporte cu florile, se pregătește o măsură exemplară. -Florile sau orice plantă, ca și omul, au spirit și când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mirosul plantelor, al florilor curăță aerul de răutățile pământului, așa că nu-i bine ce a făcut fetița aceea sau alți copii care fac la fel ca ea. Despre așa ceva ar trebui învățați părinții mai întâi, și apoi copiii, a zis Zâna florilor. -Nu vă mai preocupați de acest caz, pentru că fetița este urmărită pas cu pas de către Tulpina neagră, dacă ați auzit cât de periculoasă este această plantă, și-a încheiat vorba Vântul. -Vai de mine! Poate să o omoare, zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
florilor. -Nu vă mai preocupați de acest caz, pentru că fetița este urmărită pas cu pas de către Tulpina neagră, dacă ați auzit cât de periculoasă este această plantă, și-a încheiat vorba Vântul. -Vai de mine! Poate să o omoare, zise Zâna florilor. -Eu nu cred, a fost de părere, Zeul șoaptelor. -Ba eu cred că da, a subliniat Vântul. -De ce ești atât de sigur? a întrebat Zeul șoaptelor pe Vânt. -Se spune că, ori de câte ori Narcisa dădea naștere unei copile, primăvara
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zboară decât merge. -Norocel, trebuie să știi că am alergat mult ca să te găsesc și acum sunt tare bucuroasă să ascult ce necazuri ai, zise aceasta. -Dar cine ești de crezi că ai fi în stare să mă ajuți? -Sunt Zâna curajului și de aceea cred că pot să te ajut. Acum, știind cine sunt, hai, dă-ți drumul la a deșira necazurile tale, eu o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sunt, hai, dă-ți drumul la a deșira necazurile tale, eu o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg la țintirim la tata, îi spuse pentru început Norocel. -De ce? îl întrebă zâna puțin mai liniștită, deși motivul încă nu-l aflase și bănuia că nu este atât de greu de înlăturat. Dar era mai bine să-l lase pe băiat să-și spună păsul pentru a afla poate și alte neajunsuri. -Până
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe băiat să-și spună păsul pentru a afla poate și alte neajunsuri. -Până să ajung la țintirim, drumul e lung, anevoios și plin de primejdii apoi intru într-o pădure... S-a oprit Norocel din povestit, uitându-se la zână, apoi și-a mutat privirea pe cer, unde a rămas așa câtva timp. -Și ... te ascult, hai, spune mai departe, îl îndemnă zâna -De câte ori trec prin pădure, mi se întâmplă câte ceva; într-o seară m-au fugărit mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plin de primejdii apoi intru într-o pădure... S-a oprit Norocel din povestit, uitându-se la zână, apoi și-a mutat privirea pe cer, unde a rămas așa câtva timp. -Și ... te ascult, hai, spune mai departe, îl îndemnă zâna -De câte ori trec prin pădure, mi se întâmplă câte ceva; într-o seară m-au fugărit mai mulți câini care probabil erau la vânătoare de pisici sălbatice, într-o altă seară niște copii pe care nu-i cunosc, au fugit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o cucuvea și un huhurez țipau și zburau dintr-un copac în altul, încât de atunci în urechi nu aud decât strigătul lor. Iarăși s-a oprit din povestit Norocel, numai că de această dată, aștepta să audă ce zice zâna. -Norocel, băiatule, așa o fi precum spui și te cred, dar nu ai motive de îngrijorare pentru că pe meleagurile acestea nu sunt lilieci, băieții aceea și-au bătut joc de tine văzând că ești fricos, de aceea zic ca de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă sfătuiești? a întrebat Norocel. -Să te duci în continuare la mormânt, dacă asta simți. Și ca să nu mai fii singur pe drum, ia cu tine un „ Doamne-ajută" și lanterna care ai primit-o în dar de la tatăl tău. Văzând zâna că băiatul ascultă cu mare atenție, după o clipă a continuat: La marginea pădurii, legi în jurul capului lanterna, așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]