2,178 matches
-
de Cultură. Aici, surprinzător, avea și bere. Eu nu am dorit înghețată, pentru că răcesc foarte repede, dar am băut cafea și bere. Ambele au fost de calitate, așa cum a fost și înghețata, potrivit aprecierilor făcute de Silvia și Dan. Am zăbovit ceva timp acolo, stând de vorbă. Era plăcut. Să nu uit însă, am avut și un moment pe care îl menționez nu numai pentru că m-am speriat destul de tare ci și din alt motiv. Am achitat nota de plată după ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
felul, purtate pe strada principală de un grup de fete de etnie rromă. Erau mulți copii amatori de distracție cu asemenea produse și se vindeau destul de bine. Nici prețurile nu erau piperate. Silvia căuta ceva frumos pentru nepoțica ei, Alesia-Maria, zăbovind printre mesele pline de frumoase articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. Mulțimea și frumusețea modelelor expuse o amețeau și-i îngreunau hotărârea, dar să nu uităm nici acea curiozitate specifică femeilor, care o făceau să ia în mână și să examineze
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
a se lamenta puțin de poziția sa de “nedreptățită” într-un fel sau altul, de viață, de ceasul rău, de... nici nu mai conta ce, și asta însemna că era în pericolul imediat de a deveni captivă și de a zăbovi în preajma ei minute bune, pentru a-i asculta lamentațiile. Și nu-și dorea pentru nimic în lume asta. Cu atât mai mult cu cât îi știa obiceiul de a se plânge tuturor de viața ei, doar pentru a nu da
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
strada principală, Bogdan Vodă nr. 1, la etaj locuia familia, la parter era magazinul de textile. Casa e ca în basme - toată rotunjită, cu cupolă, ferestre boltite și un bovindou cu un balcon cu feronerie dantelată, stâlpi decorativi - un vis. Zăboveam cu Baby în fața porții închise, când am văzut la colțul străzii o doamnă încărcată cu plase pline. "Cunoașteți cumva pe cineva care stă aici?" Sigur că da, poftiți!" Și așa, obosită după o zi de muncă și după cumpărături, femeia
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută. Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza și aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă. Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă ușoară pentru poftele lui ascunse? Că își putea face de cap cu ea doar pentru că era guvernantă și nu avea ocrotirea rangului? Dar ea avea puterea numelui.Tatăl sau
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută.Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza și aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă.Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă ușoară pentru poftele lui ascunse? Că își putea face de cap cu ea doar pentru că era guvernantă și nu avea ocrotirea rangului?Dar ea avea puterea numelui.Tatăl sau
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
cu palme sângerânde; Înfrigurat sub ploaia rece, Flămând, cerșind un colț de pâine. Nu ți-am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cu palme sângerânde;Înfrigurat sub ploaia rece,Flămând, cerșind un colț de pâine.Nu ți-am deschis, am tras zăvorul,Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe,Strigându-mă, încet, pe nume.Am zăbovit o viață-ntreagă,Nepăsătoare, împietrită,La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută!Am alungat lumina caldăA unui răsărit albastru!N-am vrut să știu de Drumul Crucii,Nu am dorit să-ți fiu tovarăș!Acum, aștept să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
dar nouă de idei, cântă numele românilor și pentru exemplificare citează secvențe privitoare la limba română, la datinile românești și la înfățișarea fizică a celor mai vechi locuitori ai tărâmurilor scăldate de apele Ampoiului.” Martin Opitz, părintele literaturii germane, care, zăbovind doi ani - 1621-1622 în Alba Iulia, la curtea prințului transilvan, Gabor Bethlem, ca profesor de interpretare a textelor filozofice latine și eline, la Academia zisă de obște, a creat două opere fundamentale - Zlatna si Dacia antiqua, prin care Opitz poate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
probabil conlucrau strâns în ceea ce aveau ambii de rezolvat acolo, în capitala saxonă. Iartă-ne că am întârziat, îmi vorbise Olimpia nemțește în numele amândurora, dar afară plouă cu găleata. Abia am prins un taxi. Cred că va mai trebui să zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă o superbă coloană cu capitel corintic, pe care o cercetase cu multă atenție, mângâindu
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
Hasenfuss își iubea mult nepoatele, le răsfăța cum putea, dar cu fiica nu se prea înțelegea, fiindcă era rea de gură și leneșă. Îi pute lucru’, obișnuia să se plângă bătrânul cu un aer resemnat șantieriștilor săi, cu care mai zăbovea după program la grădina de vară. Se văieta că fata îi lua banii și că abia avea cu ce să-și plătească berea, singura slăbiciune pe care și-o putea îngădui. A fost printre ultimii care au plecat, așteptând să
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
bună, nu ca ăilalți care s-or încârdășit cu hoții de-or demolat ei tot ce le-o căzut în mână, și linia între Umileni și Homojdia or lichidat-o... Nu-mi puteam imagina că, peste câteva zile doar, voi zăbovi cu primarul Tandu la un pahar de vorbă în grădina de vară aflată lângă clubul muncitoresc de altădată din Umileni. Primisem vestea că un fost coleg, rămas în localitate, singurul cu care mai păstram legătura, tocmai fusese externat în urma unei
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
face ea parte din înțelepți... XXXIII. LA STATUIA LUI OVIDIU, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. LA STATUIA LUI OVIDIU autor, Bertoni D Albert La statuia lui Ovidiu Preț de-un ceas am zăbovit Și-am simțit,ca un preludiu Ceva nemaiîntâlnit... N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii m-au purtat agale Ba pe străzi,ba
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură să se teamă că Îl va apuca din nou durerea cumplită de cap. Toată vânzoleala aceea Îi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păcatele prin răul care Îi devorează. Dante se gândea la altceva. Povestea cu leproșii părea să fie o legendă. Însă ultima afirmație Îl luase prin surprindere. Era o idee banală, produsul unei minți obtuze, Însă atingea o problemă asupra căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să adauge. Repete idiotule! strigă Dante. Anunță-mă, fecior de curvă, sau diseară o să dormi la Stinche. Omul se uită la el așa cum te uiți la un nebun. Apoi păru să Își dea seama, În sfârșit, de straiele lui fastuoase. Zăbovi cu privirea peste Însemnele prioratului, În timp ce unul dintre străjeri se apleca să Îi șoptească ceva la ureche. Poate că Îl recunoscuse, ori poate că observase escorta de polițai aliniați la intrare. Acum, omul era perplex, dar Încă nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse Huruzuma. Episodul 17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că, prinși cu tipica poveste de dragoste a tăcutului Broanteș, pe Barzovie-Vodă și pe spătarul Vulture i-am lăsat în încăperile câtă frunză și iarbă ale palatului viziriului. înainte de a muta caravana poveștii noastre peste mări și țări, să mai zăbovim o clipă în preajma celor doi. Sunt ceasurile nouă. O muscă mare, păroasă și verzuie, venind tocmai din îndepărtatele ținuturi ale Iudeei, a reușit să purceadă printre perdelele patului în care odihnește trupul cilindric al spătarului Vulture și, prăfuită, vlăguită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădu acestuia paharul să bea și el puțin. Lângă Metodiu, vistiernicul Ximachi își reluase sfaturile pentru drumul către Papă. Ce-i șoptea, ce-i spunea, noi nu vom ști-o niciodată. Am putea-o afla cu siguranță, am mai putea zăbovi să vedem dansul țigăncilor ce va transforma ospățul într-o scenă care ne-ar transforma pe dată stilul; dar fiindcă ținem atâta la stil, ne ridicăm de la masă, ne înălțăm deasupra încăperii, mai apucând să-l vedem pe Ramza-pașa descoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot omul, pe trepte, și și-ar fi aruncat privirea pe Ulița Tomașevschi ce împarte înfloritorul Przemysl în trei, ar fi zărit în capătul ei venind agale un cal. Și dacă, înainte de a intra înapoi în han, ar mai fi zăbovit două-trei clipe ca tot omul pe trepte, și-ar fi continuat să privească întâmplător calul, ar fi băgat de seamă că, treptat, pe cal stă un om. Iar dacă, în sfârșit, pradă unui nu întotdeauna îndeajuns de studiat fenomen precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam spre Râm și n-ar fi trebuit să zăbovim aici. Dar poate oare cugetul nostru să nu-și dea toată silința a face bine când vede câte se împotrivesc fericirii legitime a fiului dumneavoastră și a fetei jupânului Macek, Malgorzata? — Fiu? Care fiu? - clipi doamna Potoțki. — Fiul dumneavoastră, Zbignew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră se va opri o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise Metodiu - și s-o luăm din loc, căci Râmul e încă departe, iar treaba noastră cere grabă. N-aș vrea să pățim precum acel trimis al lui Breb-Vodă care s-a dus să ceară ajutor polacilor contra turcilor, dar zăbovind el cam multișor la balurile pan-ilor, când s-a întors cu polacii, Breb-Vodă făcuse pace cu turcii și i-a tăiat capul ca trădător. — Că bine zici - zise Iovănuț. Și-au făcut boccelele și-au coborât în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ale gazdei o făcură pe zvelta țigăncușa să plece capul. Cum stătea așa sfioasă, părea mulțumită, fericită chiar că este martoră, ba uneori și părtașă la sfatul unor asemenea oameni, fețe simandicoase, boierești, rang mare. Și totuși, cine ar fi zăbovit mai mult cu privirea asupra făpturii sale dinspre care venea în răstimpuri un interesant miros de gutuie coaptă, ar fi băgat de seamă că tânăra femeie nu-i tocmai în apele ei. Din când în când, zgâria cu unghia arătătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
TURCITĂ Motive independente de voința noastră, dar bazându-se totuși pe ea și avându-i în cele din urmă încuviințarea, ne fac să strămutăm iar locul acțiunii poveștii de față, cu toate că mult ar fi plăcut sufletului nostru, mărite Cetitoriule, să zăbovească încă la Roma. însă precum au mai spus-o și alții, precum am mai spus-o și noi și iarăși o repetăm, nu vremile sunt sub povestitor, ci povestitorul este sub ele, arareori scoțând capul de sub vălul lor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]