5,438 matches
-
l-ați ucis pe Anton Josef Lakritz. M-am făcut mic. Colegul meu susține că v-a găsit pe canapea, odinindu-vă În camera din Hotel Kreuzer. Se pare că În mână aveați un stilet. În camera de alături, compatriotul dvs. zăcea gol, Îmbrăcat doar Într-un halat de medic. Regret să vă anunț că fusese nu doar Înjunghiat În inimă, ci și supus la anumite acte Înainte de a muri. Mai e nevoie să adaug că acestea sunt interzise de paragraful 175
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de venitul suplimentar. Am dat din cap. După ce au plecat, am umplut bolul lui Chérie, l-am dus În curte și am Închis ușa, imediat ce am reușit să ademenesc câinele afară. Apoi mi-am pregătit o baie fierbinte și am zăcut În apa Încinsă până când mirosul de pește dispăru de tot, timp În care buricele degetelor mi-au devenit albe și degetele de la picioare mi s-au Încrețit ca niște stafide. În acea după-masă de sâmbătă, Între două coroane de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
anilor a reușit să adune suficiente plachete, diplome și medalii pentru merite deosebite în muncă, cât să acopere cu ele un perete întreg din holul lung, fără ferestre, unde țineam vesela de Paști în cutii de carton, și unde vara zăceau covoarele noastre „orientale“ mumificate în învelitorile lor groase din carton gudronat. Dacă era în stare să stoarcă apă din piatră seacă, nu era normal să fie răsplătit de Companie cu vreunul din miracolele ei? Nu era normal ca „Președintele“, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lung și adânc - nervii adunați într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să redevină unica și singura noastră mamă. — Fugi, puiul mamii, îmi susură ea numai miere - ah, știe să fie atât de dulce și de bună cu mine, atât de mămoasă! își petrece ore-n șir jucând canastă cu mine când zac bolnav în pat, așa cum e ea acum; închipuiți-vă, sucul de ghimbir pe care i l-a adus sora fiindcă a trecut printr-o operație grea, ea mi-l oferă mie, că crăp de căldură! Da, își rupe dumicatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curând preferă să-și riște viața cu un covor ros! Ce ironic - și ce logic! — Să-și crape țeasta! Și te mai întreb ceva, independentu’ tatii, cine ar prinde, măcar, de veste că ești în casă dacă ar fi să zaci pe jos, cu vreo hemoragie mortală? La jumătate din telefoane nici nu răspunzi, mi te și închipui zăcând lat cu Dumnezeu știe ce belea - și cine-o să fie lângă tine, să te-ngrijească? Cine-o să-ți aducă măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țeasta! Și te mai întreb ceva, independentu’ tatii, cine ar prinde, măcar, de veste că ești în casă dacă ar fi să zaci pe jos, cu vreo hemoragie mortală? La jumătate din telefoane nici nu răspunzi, mi te și închipui zăcând lat cu Dumnezeu știe ce belea - și cine-o să fie lângă tine, să te-ngrijească? Cine-o să-ți aducă măcar un castronaș cu supă dacă, Doamne ferește, o să pățești vreodată ceva groaznic? — Pot să-mi port și singur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din Europa, seară de seară încerc să adorm, în singurătatea autoimpusă a patului meu lipsit de femei, cu un volum de Freud în mână. Uneori cu mâna pe Freud, alteori cu mâna pe Alex, adesea cu mâna pe amândoi. Da, zac singur-singurel în pijamaua cu prohabul descheiat și mi-o morfolesc ca un băiețel cuprins de-o reverie tembelă, mi-o întind, mi-o îndoi, mi-o frec și mi-o frământ, și-n tot acest timp citesc fascinat Contribuții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e greșit. Ea însă e minunată. — OK - acuma spune-mi totul de la capăt încă o dată. — Vorbești serios? — Serios! Încă o dată! Dar, pentru Dumnezeu, mai rar! Așa că recit iarăși totul de la capăt și în tot acest timp pantalonii mei continuă să zacă pe jos, și se face tot mai întuneric pe cărarea ascunsă privirilor pe care am parcat, sub frunzișul impresionant. De fapt, frunzele cad chiar în mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare pe un cal de caretă Își ridică fața și râse. Pe povârnișul de lângă linie, un bărbat și o femeie zăceau Îmbrățișați. Apoi afară căzu Întunericul și pasagerii puteau vedea prin sticlă doar reflecția transparentă a propriilor trăsături. 2. „Premier Service, Premier Service!“ Vocea Își purtă ecoul pe coridor, dar Myatt luase deja loc În vagonul-restaurant. Nu voia să treacă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ajunsese să-i sară În ajutor. Niciodată, se gândi ea, nu văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
străin, dar și-a dat un nume englezesc. Cred c-o să mă duc după el să-i vorbesc. Mintea ei funcționa limpede după ce-și revenise din leșin. Imaginea unei lumii cu susu-n jos, În care doctorul fusese cel care zăcea dedesubt, având nevoie de compasiunea și grija ei, făcuseră imaginea reală a lucrurilor mai distinctă prin stranietate, dar cuvintele adăstară În urma intuiției și când Îi zise „Nu-l deranjați“, străinul era deja prea departe ca s-o mai audă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva pale subțiri de fum zăceau În aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nodul la cravată și spuse, fudulindu-se: — Asta pentru mine nu-i nimica. Dar Încrederea lui În sine și mândria din ochii lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul zăcea Între ei. Nimic n-o va convinge să-l ridice. Tânăra bătu din picior, iar aurul păli și deveni doar o pată galbenă pe sticlă și canapele. — Mă Întorc Înapoi la locul meu, zise ea. El spuse sfidător: — Nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să dorm pe pat, să uit că tocmai plec să Încep o nouă slujbă, să-mi Închipui că-s bogată. Nimeni, niciodată, n-a fost atât de bun cu mine cum ești dumneata“, dar cuvintele precedente și vulgaritatea suspiciunii ei zăceau ca o barieră de clasă Între ei. — Dă-mi poșeta dumitale, spuse el. Ea i-o Întinse, rămânând Întoarsă cu spatele, și auzi cum degetele lui deschid Închizătoarea. — Uite aici. L-am pus Înăuntru. Nu trebuie să-l folosești neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își premeditase fiecare gest: străinul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-e locul, se gândi el fără convingere. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul i se opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îndrăznețe, scandaloase și tinerești. Ești Îngrijorat, dar eu sunt liniștită. După primăvară vine vară. Eu zâmbesc și doar... Aproape Îmbrăcată, cu excepția pantofilor, se Întoarse spre pat și spre Myatt. El dormea greu și ar fi avut nevoie de un bărbierit. Zăcea acolo, cu hainele boțite, și doar cu greu putea face o legătură Între el și emoția și toate durerile nopții trecute. Bărbatul acesta era un străin și nu-și va asuma nici o responsabilitate pentru cuvintele spuse de un intrus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]