805 matches
-
la intrare, deși părinții lui erau cei care-i primeau pe oaspeți, simți un nod în gât când văzu că Iulia n-a venit cu ei. Refuză să-și creadă ochilor. Jumătatea de lumină din el se stinse și simți zădărnicia unei lungi nopți care i se deschidea în față. Dar înainte ca el să întrebe, Nicu îi spuse în aparté: „N-a fost gata!“ Alexandru prinse iute prilejul și se oferi cu glas de om de lume s-o aducă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe acest tărâm vast ca un cal sălbatic, În schimb Îl cutreiera cu sentimentul vulnerabilității și zădărniciei sale. Nu avea o engleză atât de bună Încât să-și poată comunica gândurile așa cum trebuia, nu putea juca pe scenă cum trebuia sau lua parte la orice se Întâmpla. Nu putea nici măcar să se certe ca lumea, dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic și mai concentrat în două imagini”; „Hurmuz găsește cuvîntul, îl trîntește și trece ușor înainte, avînd aerul că-și urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și am izbutit să-mi ascund supărarea. Iată cum au decurs lucrurile. La început, Garibaldo i-a rostit și i-a explicat lui Rotari cartea care se numea Qoèlet și în care, de mai multe ori, se repeta! „Totul e zădărnicie!“, ca să-l deprindă cu fragilitatea vieții și a tuturor lucrurilor. El a înțeles lecția și a rămas convins. A descoperit umilința, a intuit măreția singurului Dumnezeu și și-a dat seama de micimea omului. Garibaldo, văzându-l că se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totodată și calea cea dreaptă către Hristos. Datorez acest lucru duhovnicului meu de la Bobbio, citirii zilnice a Akathistos-ului, viețuirii în direcția arătată de mișcarea degetului Creatorului și revizitării faptelor vieții mele ca pe un mozaic. Mi-am dat seama de zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care a trecut înainte și înapoi prin fața gurii deschise a unei știuci lacome. Grație ușii dintre cer și pământ care poartă numele de Maria, m-am convertit în taină la catolicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl ei. Îi venise așa, dintr-o dată, amintirea întâmplării de demult, dintr-un fel de zădărnicie a vorbelor. Mergea lângă el, îl simțea alături, îl cercetase tot timpul cât duraseră festivitățile, apoi la masă și tot nu putea pricepe unde s-a dus tot timpul acela care trecuse și peste el, și peste ea. Ciudatul sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei era gravă, profundă și cântată, la fel de ațâțătoare ca și înfățișarea ei, dar tot atât de lipsită de sentimente. A iubit-o luni de zile, luptându-se să trezească în ea măcar un orgasm și ajungând la disperare noapte de noapte din pricina zădărniciei strădaniilor lui. În adâncul ființei lui a început să o bănuiască pe Lola că nu ar fi, poate, decât o lesbiană care refuză să fie astfel. Erau atâtea lucruri în caracterul ei, atâtea amănunte care i se iveau din subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bătrân și să-ți dai seama că ești bătrân chiar și pe dinăuntru. Nimic mai dezolant, decât să-ți atingi țelul și să descoperi că era un țel greșit. Nimic mai exasperant, decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
l-au văzut! Iorgu copleșit de gânduri, stătea pe pat, întins pe spate, neclintit, -parcă prinsese rădăcini acolo-, și se uită țintă în tavan atât de insistent de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n- ar fi existat. ”Deșetăciunea, deșertăciunilor... toate sunt deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...” O închise. Prin minte, gândurile îi umblau ca gâzele. Inima, ca o sălbăticiune, i se zbătea în piept să-l spargă. ”- Viata e o nefericire... O crudă zădărnicie!... îi șopti rar mintea. Omul piere, ca o umbră!... Țărână și umbră, asta suntem!” - Doamne, am pierdut Fata... Nu rezist, simt că-mi pierd mințile... Nu știu ce voi face fără ea!... trimise Iorgu un gând către Dumnezeu... Sunt un biet muritor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită este, ce veselă și sigură când a pronunțat viitorul soț! În el s-a așternut o tristețe grea, vecină cu moartea. L-a cuprins o siguranță de zădărnicie și certitudine< întotdeauna va fi cel care pierde! A dat mâna cu băiatul, ce și-a mormăit numele și semn că se grăbește, a făcut un pas mic, înainte, în loc de la revedere. Dialogul dintre ei luase sfârșit însă nu ia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui surâs duios. Tot așa, sânt priviri după care nu te mai poți hotărî pentru nimic. Un fulg rătăcitor prin aer este o imagine de zădărnicie mai sfâșietoare și mai simbolică decât un cadavru. Tot așa, un parfum neobișnuit ne face mai triști decât un cimitir, precum o indigestie - mai gânditori decât un filozof. Și mai mult decât catedralele, nu ne face mai religioși mâna unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi îmbătrînit durata. Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstrație de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult ca înțelepții. Căci sânt încrețituri care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult ca înțelepții. Căci sânt încrețituri care dezvelesc acțiunea Timpului mai nemilos decât un tratat de zădărnicie. Unde să găsești cuvinte care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de rând nu-i inspiră nimic. Și nu numai despărțire, ci orice. Diferența între oameni se măsoară după rezonanța afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc de o sfârșeală extatică ascultând o expresie banală, alții rămân reci la o probă de zădărnicie. Pentru aceia, nu este cuvânt în dicționar care să nu ascundă o suferință, iar aceștia nici n-o au în vocabular. Prea puțini sânt cei ce-și pot întoarce cugetul - oricând - spre întristare. Oricât s-ar lega bolile de constituția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare a se fi topit în timp. O agonie neîmplinită este erotica, și de aceea nu poți iubi femeia ce nu-ți șoptește despre moarte și nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mândria unei vâltori nemăsurate... Cine nu se leagănă în întinderea golurilor cu nădejdea unei răzbunări, cine nu gustă în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii, care se aplică asupra altora, fiindcă ei înșiși n-au destul suflet, derivă înclinația spre ireal numai din deficiențele noastre. Ei nu cunosc în ce fel absența poate izvorî dintr-o senzație de barbarie. Sau cum se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
câștiga mult mai ușor siguranța fizică a morții. Hainele se interpun între noi și rosturile noastre, creând o iluzie de putere și neatârnare. Când treci însă gol prin fața unei oglinzi, te pomenești menit pieirii, căci trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăiește gândul nemuririi. După câteva milenii de civilizație, de-ar începe oamenii să umble dezbrăcați, aruncând cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu toții metafizicieni. Doar când te zărești gol ți-aduci aminte că exiști și că ești muritor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri, în avântul de murire? Este atât nedefinibil în acest cuvînt: zădărnicie - parcă mi l-ar fi șoptit Buddha într-un cabaret. O sinucidere face mai mult decât o ne-sinucidere. Sânt unii oameni atât de proști, că de le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului ea s-ar sinucide din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am fi destul existență, ca să nu atingem rarefierea conștiinței, din care izvorăște vidul interior. Stările de mare încordare, fie ele de extaz, fie de chin, ne fac impermeabili plictiselii, deși din partea lumii înconjurătoare ar putea pleca o sugestie irezistibilă de zădărnicie. Din ce vezi lucrurile mai de-aproape, din aceea nu le poți iubi decât pe măsura irealității lor. Existența nu-i suportabilă decât prin coeficientul de neexistență. Virtualitățile de neființă ne apropie ființa. Nimicul e un balsam existențial. În felul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În fluxul și refluxul gândurilor, știu eu prea bine că nu mai am pe nimeni: fără țară, fără continent și fără lume. Rămas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare în nopți care împreună fericirea cu nebunia. Singura scuză pentru pasiunea zădărniciilor: a trăi religios inutilitatea lumii. Martor mi-este Dumnezeu c-am amestecat cerul în toate senzațiile, c-am înălțat o boltă de regret peste fiece sărut și-un azur de alte doruri peste acel leșin. Nimic nu servește mai puțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viața, în lupta disperată împotriva depresiunilor, nu s-a ales decât cu înfrîngeri. Atunci apare în conștiința omului destinul ca formă a ireparabilului, a acelui ireparabil pornit din esența lumii ca pentru a ne arăta, mai dureroase și mai apăsătoare, zădărniciile acestei vieți. Trebuie, într-adevăr, să te fi luptat mult cu forțele demonice și negative ale vieții pentru a ajunge la conștiința ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieții decât o cale spre moarte, o evoluție care nu e, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suflu divin și s-ar împărtăși, în diversitatea lor, din același izvor absolut. Din pietate se naște un sentiment solemn al vieții. Toate actele se desfășoară și se consumă ca oficieri, într-o gravitate elegantă. Pietatea dă un sens etern zădărniciilor. De aici, farmecul ei discret. Lumea catolică reprezintă atâta seriozitate gravă și atâta responsabilitate istorică deoarece, ca nici una, a îngrijit în sine o pietate activă, cu ceremonialui inerent și cu grandoarea măsurată care au asigurat catolicismului o dominație atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sili noi să ne impunem în lume, se vor găsi alții care să-și construiască o glorie pe inerția noastră. Atâta vreme cât vor exista popoare, paradisul terestru este o nefolositoare năzărire. Istoria este un alt cuvânt pentru tragedie, precum viața pentru zădărnicie. Și dacă tot procesul umanității nu este decât o înălțare și o prăbușire de națiuni, o succesiune dramatică de destine, fiecare încercînd să-și legitimeze prezența printr-un plus de neliniște, - ce ne mai rămâne, decât să mergem spre capătul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din univers și că omul Îndrăgostit a devenii, prin chiar intensitatea pasiunii lui, o jucărie În mîinile sorții nu este o cale prea lungă. Conachi ridică jalea pe fundamentul unei filozofii a predestinării, proprie lumii medievale. Un sentiment stăruitor de zădărnicie și de nimicnicie a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]