828 matches
-
mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum aveau să-l omoare. Sperase că-i vor lăsa destul timp ca să-și poată pune în aplicare planul. Primejdia îl zăpăcise. Dar când simți deodată niște radiații, mult sub spectrul vizibilității, întreg sistemul nervos i se încordă în fața primejdiei. Trecură mai multe secunde până să-și dea seama ce se întâmpla: cineva îi scana interiorul corpului. După un timp, omul plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să treacă prin alte patru dormitoare. Intră apoi într-un dormitor în care se aflau douăzeci și patru de oameni. Până acum lucrase repede, ca să se poată întoarce în timp util în cușca lui. Posibilitatea de a ucide atâția oameni deodată îl zăpăcea. În decurs de peste o mie de ani, nimicise toate formele de viața pe care putuse să pună gheara. Dar chiar la începutul acelei perioade, nu izbutise să captureze mai mult de o vietate pe săptămână. Tocmai de aceea, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui sunt îndeobște amintiri din epoca respectivă. În ciuda capacității sale de a domina orice energie, și-a pierdut capul când s-a pomenit pentru prima oară într-un ascensor. Iar când Kent i-a oferit ceva de mâncare, s-a zăpăcit în așa hal, încât n-a mai știut ce face și și-a dat în vileag rezistenta la armele noastre. Acum câteva ore a comis crimele alea nebunești. După cum vedeți, performanțele lui sunt acelea ale unei inteligențe primitive, perfide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
destul de bună ca să-i permită, cu timpul, să exercite un anumit control asupra unuia sau chiar a câtorva extratereștri. Dar ceea ce-i lipsea era tocmai timpul. Fiece secundă îl aducea mai aproape de pieire. Acolo - de fapt, aici (o clipă, se zăpăcise) - una dintre cele mai mari și mai costisitoare nave construite vreodată de oameni înghițea distanțele cu o viteză absurdă. Grosvenor nu auzea zgomote decât când o anumită zonă sensibilă de pe suprafața cortexului era stimulată. O altă zonă, cea de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
decât să persevereze, în speranța că va izbuti la un moment dat să schimbe în favoarea lui situația. 12 Încercă mai întâi să intre în contact cu o altă ființă-pasăre. - Sunt iubit! își spuse, reproducând în mod deliberat senzația care-l zăpăcise ceva mai înainte. Sunt iubit de corpul-matcă din care mă nasc și mă împlinesc, îi împărtășesc gândurile, dar am și început să văd cu proprii mei ochi și știu că sunt unul din grup... Așa cum se așteptase, tranziția se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ciudată, gândi: Probabil că am vreo trei sau patru mii de unități. Ar fi timpul să renunț. Nu e nevoie să câștig toate cele cinci mii într-o singură seară. Mai pot reveni mâine și poimâine, și răspoimâine". Ceea ce-l zăpăcea însă era viteza jocului. De fiecare dată când apărea impulsul, ar fi trebuit ca el să înceteze jocul, dar bila începea să se învârtească nebunește și atunci se repezea să toarne gologani pe mai multe canale. Când pierdea, era stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șosete albe. Căzu în fotoliu gâfâind. ― Dumnezeule! Nici nu credeam că băieții aceștia se vor lăsa atât de ușor convinși. Asta înseamnă un singur lucru, draga mea: Socotelile tale au fost exacte. Ai grijă doar ca succesul să nu te zăpăcească. Ar fi o greșeală de ne-ier-tat după ce ai pus la cale un plan atât de inteligent. Băgă în gură o bomboană de ciocolată: Știi care a fost adevărata lovitură de maestru? O clipă! Bău puțină apă și puse paharul pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un adevărat spectacol. Cucoana, în picioare pe canapea, numai într-un furou transparent, văzându-se niște chiloței dantela și, eu am rămas blocat în ușă, neștiind cum să procedez. Când m-a văzut, s-a bucurat mult, dar eu eram zăpăcit de tot, ochii îmi licăreau și așteptam s-o iau în brațe, dar ea, plină de teamă, mi-a zis că sub patul ei a intrat un animal feroce. Am luat un toiag și am încercat să-l scot ,ieșind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. "Du-te, mă, îi striga el, mai bine ajută la stingerea focului decât să ne împuți aici". Dodo și Anton se zăpăciseră și nu-și găseau locul. Mirosea puternic a ierburi arse. Un fum înecăcios și înțepător ne făcea pe toți să tușim și să ne frecăm încontinuu la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îți permiți...?" Dar o iubeam, nu-mi era ușor să renunț. ― Și chiar vrei să-ți fac analizele? mă întrebă Laura, pe un ton de data aceasta afectuos. O înduioșase probabil perplexitatea în care mă găseam. ― Da... Eram atât de zăpăcit încît nu știam cum să reacționez. "Femeia asta..." mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: "e prea normală", dar îmi suna prost această constatare; ar fi însemnat că eu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
propusesem, odată, să mă însoțească în sala cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: "N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-o arăta de la o vreme. ― Dinu. ― Nu, nu știu, nu l-am văzut, zise Marta cu o grabă suspectă datorită căreia mi-am dat seama că mințea. Ce nevoie avea de o minciună inutilă? Exista o singură explicație. Se zăpăcise. Mă uitam la icoană, tăcut, și mă întrebam: de ce se împăcase totuși cu Aristide? din cauza mea? fiindcă respirase ușurată, nu mă puteam înșela în această privință. ― De ce mă minți? Cred că tonul meu uscat și absent a făcut-o să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
multe cu vederea. ― De ce ? întrebase Grand. ― Ei, pentru că un artist are mai multe drepturi decât un oarecine, toată lumea știe asta. I se iartă mai multe. ― De, îi spuse Rieux lui Grand, în dimineața cu afișele, povestea cu șobolanii l-a zăpăcit și pe el ca pe mulți alții, asta e. Sau poate că îi e frică de febră. Grand răspunse: ― Nu cred, domnule doctor, și dacă vreți să știți părerea mea... Mașina de deratizare trecu pe sub geamul lor cu un puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e posibil, să refuzi să fii de partea flagelului. Asta ți se va părea poate puțin cam simplu și nu știu dacă e simplu, dar știu că e adevărat. Am auzit atâtea raționamente care erau cât pe-aci să mă zăpăcească de cap, și care au zăpăcit suficient alte capete pentru a le face să consimtă la asasinat, încât am înțeles că toată nenorocirea oamenilor vine de-acolo că ei nu folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de partea flagelului. Asta ți se va părea poate puțin cam simplu și nu știu dacă e simplu, dar știu că e adevărat. Am auzit atâtea raționamente care erau cât pe-aci să mă zăpăcească de cap, și care au zăpăcit suficient alte capete pentru a le face să consimtă la asasinat, încât am înțeles că toată nenorocirea oamenilor vine de-acolo că ei nu folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc un limbaj clar și să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zgomot puternic; sau șoptiseră în locuri publice, chiar schimbaseră notițe scrise. Totuși când și-a revenit după ce a lovit-o Uri după gât, nici unul dintre ei nu s-a gândit să ia măsuri de precauție. Poate că a fost prea zăpăcită din cauza loviturii; poate că el a fost prea somnoros sau s-a simțit prea vinovat. Dar au uitat amândoi. Nu era suficient faptul că schimbaseră camera; urmăritorii lor avuseseră multe ore la dispoziție pentru a-i prinde din urmă. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
absurd, abrutizat, afurisit, ageamiu, alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial, arierat (în cazul lui mi-e teamă că enumerarea îmi scapă puțin din mână). Am ajuns la concluzia că șeful nostru de birou nu are altă misiune decât aceea de a ne zăpăci și a ne ține pe loc. Dacă n-ar fi el, ceilalți funcționari (La Dama del Comercio) și cu mine, am fi lăsați în pace să ne vedem liniștiți de treburile noastre, într-o atmosferă de respect reciproc. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încerci. Draga mea, mintea ta e deformată. Ești ca o schiloadă. — Sunt eu bătrână, dar schiloadă nu sunt, se rățoi domnișoara Trixie. — Uite că o enervezi, Florence Nightingale, spuse domnul Levy. Cu ce știi tu despre psihanaliză, ai s-o zăpăcești de tot. Singura ei dorință este să se pensioneze și să doarmă. — Tu ți-ai distrus deja viața. Nu face același lucru și cu a ei. Nu este un caz de pensionare. Trebuie să facem în așa fel, încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl vor copleși și-i vor distruge mintea. Măreția fizicului meu, complexitatea concepției mele despre lume, decența și bunul gust evident în ținuta mea, grația cu care continuu să-mi fac datoria în mocirla lumii de astăzi, toate acestea îl zăpăcesc și totodată îl uluiesc pe Clyde. Acum m-a însărcinat să lucrez în Cartierul Francez, o zonă care adăpostește toate viciile pe care omul le-a conceput vreodată, în aberațiile lui cele mai sălbatice, incluzând, îmi imaginez eu, și diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
locul de unde căzuse. — El e domnul Zalatimo, șopti domnul Gonzalez. Nu e la noi decât de câteva zile, dar nu cred că va face față. Probabil nu-l vom putea include în schema de personal a firmei. Domnul Zalatimo privea zăpăcit la fișiere, scărpinându-se. Deschise apoi alt sertar și scotoci prin conținutul lui cu o mână, în timp ce cu cealaltă se scărpina la subțioară prin cămașa jerpelită. Vreți să vi-l prezint? întrebă șeful de birou. — Nu, mulțumesc, spuse domnul Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fiu tratată bine de cineva înainte să mor. Tu ai învățat totu’, Ignatius, dar nu și cum să fii om adevărat. — Nu-ți este scris să fii tratată bine, strigă Ignatius. Ești evident masochistă! Un tratament bun te-ar zăpăci și distruge. — Du-te la dracu’, Ignatius. Mi-ai zdrobit inima de atâtea ori, că nici nu le mai pot număra. Omul acesta nu va pune piciorul niciodată în casa aceasta cât sunt eu aici. După ce se va sătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiecăreia din frazele mele? În cursul celor patru ani care au urmat, am devenit tatăl a două fete. Zoé a fost prima. Tata mi-a scris: „Din ceea ce mi-ai spus la telefon, am Înțeles că ești fericit, un pic zăpăcit de revelația aceasta, dar fericit că ești tată. Este esențialul. Să vezi născîndu-se carne din carnea ta e o taină teribilă și minunată. O asemenea naștere ne face să ne naștem iarăși și noi. Îți urez ca bucuria din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine... dacă te mai uiți așa galeș o să-ți sar în brațe... Hai că ești belea... mie mi-e somn, asta-i tot. Adică vrei să spui că de fapt nu simți mare lucru... Asta nu cred. Tu m-ai zăpăcit de tot și m-ai amețit cu privirile tale... Dar îți place să te eschivezi și să pui omul la prăjit. Și nu i-am mai spus că acea căldură a privirii, adevărul sufletului nu poate fi interpretat: iubirea se
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]