10,579 matches
-
Toate Articolele Autorului Roșu tril... vis viril, Aromat te simt în minte Pe poteci... iarnă treci!... Peste noi... peste cuvinte. Prin ciulini... fulgii lini, Se așează peste suflet Alb calvar... vis de-amar Peste mine și-al meu cuget. Te zăresc... tril ceresc, Ce departe ești de mine... Stau ciorchini... cabotini, Prăbușind străini în tine. Iarna mea... e a ta!.. Cântec de colinde zboară, Te privesc... te gândesc... Sala-i zumzet de vioară. Ce păcat...ferecat, Ți-este sufletul și rece
ROŞU TRIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377239_a_378568]
-
ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se va milostivi de ei
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
altă viață, câte locuri străine, dar totuși le cunosc, simt cuvintele ce se scurgeau prin mine, mă ating dureri și răni rămase fără rost. Eu simt mereu că am fost prin altă viață, căci gândurile mă conduc prin ea înapoi. zăresc mame, recunosc fețe străine, le văd rugându-se, să mă-ntorc de la razboi. Mă doare gândul că-am trăit fără tine, nu-mi mai amintesc exact nici când și nici unde, mi-a rămas un spin ce sângerează-n mine
AM TRĂIT ȘI-N ALTĂ VIAȚĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377295_a_378624]
-
Acasă > Poeme > Devotament > IUBIRI ANONIME Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Prin perdea de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul matură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
masa împodobită sosirea lui Petruș, nădăjduind fiecare ca ea să fie aleasa, în timp ce păsările îl căutau în toate colțurile pe stăpânul lor. Numai cucul, cocoțat în vârful unui turn, privea râzând la toată nebunia iscată în palat. Prima care îl zări fu ciocănitoarea, care îi atrase imediat atenția bufniței care, la rândul ei, îi spuse corbului și vulturului. Nu trecu mult și cucul se trezi înconjurat de o grămadă de păsăret. - Ia spune, jupâne cuc, ce te amuză atât de tare
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Autorului 28 Ianuarie 2015 Versul mi se potrivește-atât de bine, Parcă l-ai scris anume pentru mine, Îmi văd în el tot gândul din țărână, Precum se vede cerul în fântână! De unde mă cunoști, când niciodată Nu mi-ai zărit făptura luminată Atunci când îți citesc poemul scris? Nici nu ne-am întâlnit, măcar în vis... Drept-cititorul meu, tu ia aminte, Nu-i nimenea stăpân peste cuvinte, Cuvintele de-aici nu au hotare, Le poartă-n gând și-n suflet fiecare
DIALOGOS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382289_a_383618]
-
Acasă > Literatura > Fragmente > MEMORIA ANTICIPAȚIEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului La început am zărit o lumină, ceva alb ce venea de departe, un fel de voal ce se schimbă în fel de fel de nuanțe. Nestatornic, albul acela se transformă când în gry cenușiu înverzit pe la capete, când se pată de un alb intens
MEMORIA ANTICIPATIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382292_a_383621]
-
la clopoțeii și beteala care împodobeau căsuța. Spre dimineață, când sania Zânei Iarna se opri în fața casei lui Moș Crăciun, urmată de săniuța de gheață a Ștefaniei, ferestrele erau întunecate, pe horn nu mai ieșea fum și nu se mai zărea nici urmă de podoabă de la acoperiș până la uși. - Ce s-a întâmplat aici? Petrică se repezi să deschidă ușa în fața moșului, gata să îl apere la nevoie. Se trezi ridicat de urechi, cu picioarele legănându-i-se în aer. Șefule
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
cu titlul ,,Bulgăreasa” - cu una de-a dreptul copilăroasă, pe care o cităm: ,,Iaca, vine o bulgăreasă,/ Înaltă, suplă și frumoasă,/ Ochii-i mici, sticloși ca marea,/ Cu ei luminează calea./ Doi copii stau, se uitau/ La fata ce o zăreau:/ - O vreau eu, căci sunt muntean!/ - O iau eu, căci sunt oltean!/...Vai , vai, vai, vine-un bulgar,/ Ne lasă în gură amar./ Fata, cum îl zări,/ În brațele lui sări,/ Îl luă de mână-ndată,/ Ca o piatră fermecată
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Cu ei luminează calea./ Doi copii stau, se uitau/ La fata ce o zăreau:/ - O vreau eu, căci sunt muntean!/ - O iau eu, căci sunt oltean!/...Vai , vai, vai, vine-un bulgar,/ Ne lasă în gură amar./ Fata, cum îl zări,/ În brațele lui sări,/ Îl luă de mână-ndată,/ Ca o piatră fermecată./ Ne lăsă cu buza umflată”. La pagina 18 dăm peste ,,Cucu și păsărica” - poem ...periculos, prin expresivitatea involuntară, deoarece nu știm cât de bine-i să cugetăm
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
ani de zile, până la exterminarea și capturarea tuturor fugarilor răzleți. Dacă n-au reușit s-o facă singuri, i-au infiltrat masiv, toate, dar absolut toate grupările de rezistență anticomunistă fiind destructurate prin trădare. 25 de ani în care abia zărim mici insule de recunoștință. Doar atât merită, oare, cei care și-au sacrificat viața, tinerețea, familiile, viitorul? Doar câteva lacrimi simbolice, de multe ori prefăcute, într-un ocean de suferință? În România comunistă au fost mii de oameni executați pentru că
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se deschidea necontenit spre a primi o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
un copac; Vica, fiica lui, s-ar fi aciuat prin sat, sucindu-le bărbaților mințile, cu dragostea ei păcătoasă. Mai înseamnă apoi un univers gata să se dezintegreze, în care totul se amestecă haotic: ŤPe Condrat și pe diacon îi zări tremurați prin ceața ploii și prin albeața zăpezii undeva între pământ și cer. ș...țť Materia pare să se întoarcă la începurile ei, când (aproape) toate elementele fundamentale - apa (șuvoaiele), aerul (cerul), pământul (nămolul) - alcătuiau o masă amorfă." Este extraordinar
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Chișinău sunt aproape invizibile în România, iar comentarea lor în revistele literare a devenit pur accidentală. Eu însumi am publicat anul trecut la o importantă editură din Chișinău o carte la care țin foarte mult, dar pe care nu am zărit-o în vreo librărie din țară. Să fie de vină noile reguli impuse de aderarea României la Uniunea Europeană? Posibil. Cert este că, dintr-un motiv sau altul, difuzarea în România a cărților tipărite în Republica Moldova a făcut un foarte vizibil
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
mai bine se descurcă compozitorii-instrumentiști. Din păcate însă, ei renunță la rigoarea de sistematizare a propriei notații, fiindu-le suficiente doar câteva simboluri, menite să le recupereze lucrarea din memoria propriului vis, într-un fapt de realitate (căci deja au zărit-o cândva, inspirându-se din trecerea ei fantasmatică). Pentru un alt instrumentist-interpret (decât autorul-compozitor), recuperarea aceleiași muzici bazându-se exclusiv pe “extravaganța” unei notații componistice (făcută parcă doar pentru sine), va fi totdeauna insuficientă, generându-i un sentiment de frustrare
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Niciodată. Pe cei mai mulți dintre acești profesori nu îi văd în sălile de spectacole. Nu i-am văzut nici atunci cînd s-au jucat spectacole istorice, puse în scenă de regizorii cei mai cu cotă la ora asta. Nu i-am zărit la nici una dintre discuțiile cu aceștia. Ce autoritate pot avea, atunci, în fața studenților? Cum pot să fie convingători vorbind despre o profesiune pe care nu o practică, pe care, în consecință, nu o cunosc? Ce le spun studenților, care sînt
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
spectacole. Și în "Hamlet", și în "Othello", există permanent un plan secund în care joacă tăcerea. Personajele cheie sînt pe scenă mereu împreună, chiar dacă au sau nu relație directă într-un moment sau altul. Ofelia, Polonius, Horatio, Claudius pot fi zăriți mereu pe scenă, sub un con slab de lumină și cînd nu sînt implicați direct, și cînd nu au text de rostit. Trupuri-iluzie, într-un joc fantastic propus de Nekrosius în care concretul și abstractul se amestecă, emoționant, la vedere
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
în marele ansamblu. În "Pașa Hassan", narațiunea sa lirică pare a balansa între gravitatea de fond și luarea în râs a unui demnitar militar otoman. Puțin merituosul pașă se descurajează de la prima ivire a lui Mihai Viteazu: "Pe vodă-l zărește călare trecând / Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. / În lături s-azvârle mulțimea păgână, / Căci vodă o-mparte, cărare făcând" (...). Marii căpitani de oști luptau încă, pe vremea lui Alexandru cel Mare al Macedoniei, cu vreo 280-270 de ani înainte de Hristos
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
că rețeaua de fire transparente menționate constituie mai degrabă un fundal în creionarea itinerarului de existență. În ce direcție se îndreaptă în chip primordial curiozitatea autorului? Elementul activ, vulcanic care bulversează conexiunile, e plasat undeva în umbră, nu poate fi zărit cu ochiul liber. La intervale survin semne misterioase, se produce parcă o iradiere, eroii cad pradă unei puteri străine hipnotizatoare care le paralizează inițiativa. Când tresar la scrutarea unor poze, la ascultarea unor voci sau la inhalarea unor parfumuri se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Calimachi, se vede smuls din albia prevăzută datorită unui concurs de împrejurări. El înregistrează, mai curând ca o premoniție, situarea în vecinătate a unui bătrân, Jiquidi, maniac, mizantrop, de o aroganță ce lezează pe cei din jur. De când l-a zărit fugar, fără să schimbe între ei un cuvânt, programul său de existență intră într-o precipitație, e invadat de o vrajă, care-l subjugă fără consimțământul său conștient. Nu mai întreprinde nimic fără să raporteze înfăptuirile la reflectarea lor într-
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
își ridică mâinile disperat către soarele negru. Copilul fantomă O fantomă lividă trece printre morminte și își face drum pe lângă zăbrelele pline de plante agățătoare pe lângă îngerii de marmură care apără morții și pe lângă marile pietre funerare ce abia se zăresc în ceața sufocantă a unei după-amiezi de duminică E doar copilul care colindă cimitirele pline de buruieni rescrie cu un marker negru numele uitate ale morților șterse de pe cruci de atâta amar de vreme și plânge după bătrâna bolnavă de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
un exercițiu folositor. Mie mi s-a părut praf în ochi. Care se aruncă și pe la case mari, aici, în București. Nu că asta ar fi o scuză. Seara am citit că unul dintre actorii pe care tocmai abia îl zărisem, Gabriel Duțu, a fost nominalizat pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Premiile Uniter. Am amuțit. Mi s-a părut o mare păcăleală. O mare minciună. O nedreptate care i se face cuiva. Lui, în primul rînd. Iar
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
îmbietor teren pentru sensibilele zburătoare. Probabil că nici anotimpul nu era întru totul prielnic. Pe de altă parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-o culme de deal, o pasăre tărcată, ciugulind apatic firele rare de iarbă. Fără motiv precis, o stranie neliniște m-a cuprins. Cu o viteză amețitoare, mi s-au derulat prin minte
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
nici anotimpul nu era întru totul prielnic. Pe de altă parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-o culme de deal, o pasăre tărcată, ciugulind apatic firele rare de iarbă. Fără motiv precis, o stranie neliniște m-a cuprins. Cu o viteză amețitoare, mi s-au derulat prin minte imaginile locurilor pe lângă care trecusem. Indiferent că
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]