944 matches
-
nu-i place să aștepte după cum cred că deja știi. Exista iarăși un țel, care avea sa ducă la căpătarea de noi informații. Câteva momente mai târziu, ușa fu deschisă de Breemeg cu mâna liberă, care manevră ceva ca un zăvor, sau o închizătoare automata. Ușa se deschise spre interior. Imediat, Gosseyn zări o podea cu covoare, o canapea verde și un fotoliu mare, verde, cu câteva mese într-o parte. Și atunci, din direcția aceea - unde se aflau mesele - glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și celălalt obraz, cînd era pălmuit. De data asta palma era de două ori mai puternică pentru că venea de la mine. Cu spatele lipit de ușa camerei mele, am ascultat atent sunetele din hol. Murmur înăbușit, haine care erau îmbrăcate, alunecarea zăvorului de la ușa din față. După aceea, pentru o vreme, nimic, înainte de deschiderea ușii urmată de închiderea ei. Nu mai eram unul dintre ei. Holul putea acum să cuprindă întreaga familie. David mi-a strîns mîna înainte de a porni pentru prima
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era o față albă care dădea din gură, și fu cuprins de o teroare superstițioasă, pentru că-și aminti că toaleta era la al doilea sau al treilea etaj. în final, se tîrî pînă acolo, întinse o mînă și ridică un zăvor. Fereastra se dădu la o parte și Drummond sări înăuntru împins de-o rafală de ploaie. — Nu te teme, Duncan, și-i șterse fața și cămașa cu un burete. — Mi-e frig, îi spuse Thaw, dă-mi pace. Doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mică, o deschise, se aplecă sub prag și o închise în urma lui. CAPITOLUL 37. Vine Alexander Negăsind nici un întrerupător, urcă scara spiralată prin întuneric, pipăind peretele cînd se apropie de nivelul podului. în cele din urmă, mîna îi atinse un zăvor rudimentar din lemn. îl trase, se strecură cu dificultate și ieși la aer și la un cer prevăzut cu cîteva stele. Fie că pornise din sala canonicilor pe o scară greșită sau pe o ușă greșită, acum stătea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou, uneori mai puternic, uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă spre parapetul dinspre necropolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celulă și, după ce oamenii care-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Am vrut să țip, dar am izbutit să mă stăpânesc. Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
celulă și, după ce oamenii care-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
minele de pe fronturi. Ziarele erau pline de figurile lor zdrențuite de piele și mutilate. Își aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii căprui, ca ai arienilor. El era însurat și străin de port
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o vizitezi pe Florence, nimeni nu v-a deranjat la asemenea oră. Te rog, nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu o cruce cu limba în cerul gurii și suspină. Șerbănică Miga trase zăvorul. Un bărbat tânăr surâdea în prag. Chipul rotund avea o expresie veselă, părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aș fi zis niciodată că o femeie ca Valerica Scurtu și-ar putea lăsa casa vraiște, la dispoziția primului curios. Și mai ciudat, față de spiritul de prevedere pe care-l dovedea în orice împrejurări: o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia. Melania Lupu își îndreptă părul la tâmple. Obrajii îi ardeau. ― Domnule maior, îmi pare extrem de rău, sânt o grămadă de amănunte fără explicație. ― Credeți? ― Presupun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întîrziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș fi renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
haina, m-am concentrat, încercînd să-mi pun ordine și în gânduri. Francisc aștepta în spatele meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia golit de toate frazele frumoase pe care le rostisem în vis, am apăsat pe zăvor și am deschis ușa. În primele clipe n-am văzut nimic. Lumina vie, puternică, reverberată în oglinzi m-a orbit. Fără să vreau, am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându-i “Vrei să ajungă taică-tu la pușcărie din cauza ta?”(p.95) Discuții semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe s-au schimbat în rău, sunt tari și răi și nu ies de sub papucul rusului.” Condamnarea fostului căpitan are la bază “crima de uneltire contra ordinii sociale în virtutea căreia erau obsesiv condamnați toți cei ce s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ești mulțumită știind că m-ai nenorocit pentru tot restul zilei? Doamna Reilly se izbi cu tot trupul de ușa din lemn nevopsit. — Te rog să nu spargi ușa, spuse el în cele din urmă și după câteva momente trase zăvorul, deschizând. — Ignatius, ce-i cu gunoiul ăsta de pe jos? Ceea ce vezi este viziunea mea despre lume. Va trebui să fie încorporată într-un tot, așa că ai grijă pe unde calci. — Și cu toate jaluzelele trase? Ignatius, afară-i încă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rula era o dramă suedeză, foarte lăudată, despre un bărbat care își pierdea sufletul, iar Ignatius nu era prea interesat să o vadă. Se gândea să-l sfătuiască pe directorul cinematografului să nu mai prezinte filme atât de deprimante. Controlă zăvorul de la ușă, întrebându-se când avea să se întoarcă mama lui acasă. Începuse dintr-o dată să iasă aproape în fiecare seară. Dar pentru moment, Ignatius avea alte preocupări. Deschizându-și biroul, văzu un teanc de articole pe care le scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suflet era mai rea decât moartea. Așa că se ridică repede și se hotărî să iasă În parcare și să alerge ca să se Încălzească. Dar ușa fusese Închisă pe dinafară, pentru că Pedro pusese la loc bara care o bloca și trăsese zăvorul, iar din cauza Întunericului pur și simplu nu-și putea da seama cum se deschidea dinăuntru. Nu avea nici o șansă să iasă. Se Întoarse În pat, obsedată să nu adoarmă, tremurând, cu dinții clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sunt măsurabile după standardele durerilor noastre, sau, pentru a folosi cuvinte mai simple, ca și cum doar umanul ar avea existență. Cipriano Algor nu se așeză pe banca de piatră, trecu mai departe, apoi, după ce trase unul după altul cele trei mari zăvoare de bronz instalate la înălțimi diferite, sus, la mijloc, jos, deschise ușa cuptorului, care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
volanului ca și cum se hotăra, după cum avea să iasă par sau impar numărul bătăilor, ce răspuns să dea. În cele din urmă spuse, Vino cu mine. Ieși din furgonetă și, urmat de Marçal, se îndreptă spre cuptor. Avea deja mâna pe zăvor, dar se opri o clipă și ceru, Nu-i spui Martei nici un cuvânt din ce vei auzi, Promit, Nici un cuvânt, Am promis. Cipriano Algor deschise ușa cuptorului. Lumina zilei făcu să apară brusc statuetele grupate și aliniate, orbite de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se trezească în timpul nopții, își ciuli urechile, probabil vroia să meargă la baie, dar pașii imediat începură să răsune, prudenți, însă perceptibili, în sălița de la intrare. Poate se duce la bucătărie să bea apă, își zise. Zgomotul inconfundabil al zăvorului de la intrare o făcu să se scoale rapid. Își puse în grabă halatul și ieși. Mâna tatălui era pe clanța ușii. Unde pleci la ora asta, întrebă Marta, pe afară, spuse Cipriano Algor, Ai dreptul să te duci unde vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe zăvor și întârziam să iau această hotărâre. Și, probabil, dacă nu mi-ar fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș fi renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
haina, m-am concentrat, încercând să-mi pun ordine și în gânduri. Francisc aștepta în spatele meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia golit de toate frazele frumoase pe care le rostisem în vis, am apăsat pe zăvor și am deschis ușa. În primele clipe n-am văzut nimic. Lumina vie, puternică, reverberată în oglinzi m-a orbit. Fără să vreau, am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns nu veni. „Marta, sunt eu, Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. „Tu ești?” întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. „Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]