1,683 matches
-
va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie, iar ochii mi-i ațintisem pe fațada barului, sperând ca atunci când Derek se va uita la mine, așa după cum și făcea din timp În timp, nu va observa că Îmi pierdusem orice interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spirituală e generată de suferință. Creștinismul este cultul suferinței. — Așa ar fi, dacă Hristos nu s-ar fi înălțat la ceruri. Ar fi fost esențial să nu se fi înălțat. Dacă s-a înălțat, atunci credința noastră în mântuire e zadarnică. Ăsta e un punct bun. Dar nu nega că tocmai suferința e cea care te atrage. Dacă există vreo suferință absolută, atunci aceasta condamnă răul din noi la moarte, nu la purificare. — Și cum stăm cu suferința care ne izbăvește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia. Era conștientă de privirile curioase pe care i le arunca preotul și de încercările zadarnice ale acestuia de a-i capta atenția, cu zâmbetele lui nervoase, feciorelnice. Familia Brian McCaffrey, întorcându-se dintr-o expediție de cumpărături (era sâmbătă), îl întâlnise pe părintele Bernard, care le anunțase, cu mândrie, destinația lui. Gabriel gândi pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însemna că le văzuse când alunecau și se încordau pe geamul din spatele mașinii? Sau le văzuse doar într-una din fanteziile lui? N-ar putea găsi vreun indiciu? Dar orice indiciu i se furișa din minte, reducându-l la un zadarnic, neputincios, pustiu simțământ de nimicnicie. Dacă ar fi putut să-i spună cineva, dacă măcar ar fi existat vreun martor. Dar a existat un martor, ba chiar îl și recunoscuse. Și această idee se dizolvă însă în neantul din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un ton glumeț, râzând și apoi izbucnind brusc în lacrimi. Brian avu impresia că încerca să braveze și să facă haz de o experiență cumplită. (Și, într-un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse că ar fi trebuit să telefoneze la poliție, dar că acum nu mai avea nici un rost. (Brian avea oroare de contactul cu poliția, îi repugna orice fel de tulburare, orice ar fi putut stârni publicitatea sau ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
continuu care să-l ducă sus. Șiruri de trepte care urcau se terminau în uși zăvorâte sau, în chip de neînțeles, începeau să coboare în altă direcție. Din timp în timp striga, și se îngrozea auzind ecoul neputincios al strigătelor zadarnice. Urcă, pe urmă coborî, pe urmă iar urcă, până ce pierdu orice simț de orientare cu privire la culoarele care duceau în sus sau în jos. În cele din urmă se așeză pe niște trepte, în timp ce întunericul din jur fâșâia și clocotea. Stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sentimente de cordialitate și de stimă iscălesc acum, pentru ultima oară, AL TĂU, JOHN ROBERT“ P.S. Am înghițit un amestec eficient, care-și face repede efectul, preparat pentru mine de un farmacist american. Încercările de a mă reînvia vor fi zadarnice. Părintele Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
obișnuite, el se credea Distrugătorul Eldridge, dar de această dată ceva se dereglase În Însăși obsesia lui, astfel că metodele aplicate pînă atunci nu mai dădeau nici un rezultat; de altfel, toate eforturile doamnei Agneta de a-l domoli se dovediră zadarnice. — Buuum! Buuum! Pfffff! Vjjjjj! Am venit din Marea Sargaselor, Împreună cu Leonidele sfioase căzute din cer. Primesc energia direct din Constelația Orion. Trebuie să vă comunic lucruri foarte importante. Cei mai mulți se străduiră să neglijeze incidentul; cîțiva zîmbeau stînjeniți, oarecum compătimitor, crezînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
felurite instituții de actele necesare completării dosarului de suplinitor. Repetentu, prevăzător, luase de acasă o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Reguli de Îndrumare a minții: „Înțeleg deci prin metodă acele reguli simple și sigure, a căror respectare conștiincioasă să facă Întotdeauna și pe oricine să deosebească adevărul de greșeală și să-l ajute astfel să atingă - fără o cheltuială zadarnică a puterilor minții, ci treptat și printr-o neîncetată Îmbogățire a cunoștințelor - știința adevărată a tuturor lucrurilor pe care va fi fost el În stare să le cunoască”. Așadar, ceea ce așteaptă Descartes de la metodă este o anume facilitate În utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de „argument ontologic” nu apare decât odată cu criticismul kantian, o privire În urmă, În istoria filosofiei, nu este zadarnică. De-a lungul Întregului Ev Mediu, problema demonstrării existenței lui Dumnezeu a fost prezentă la o seamă de Învățați. Ceea ce se Înțelege prin problema existenței lui Dumnezeu ține de interpretarea care s-a dat cuvintelor acestuia: „Eu sunt cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în ultimă instanță datorită ruinării stării de mijloc și datorită proletariatului de sclavi"122. Mommsen descrie această epocă drept una care anunța apusul lumii romane și în care eforturile oamenilor politici de redeșteptare a unui spirit roman apus au fost zadarnice. ,,Finanțele statului se bazau de la începutul acestei epoci în principal pe veniturile din provincii"123. Birocrația romană intra în dezorganizare și până și colectarea acestor impozite devine facultativă. Lumea romană, bazată pe forța armelor, începea să apună odată cu scăderea potențialului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
adevărata lui lumină{\cîte 79}. Poate de aceea la sfârșitul vieții sale, Sfanțul Vasile vorbea cu părere de rău de „timpul considerabil pe care-l cheltuise pentru vanitate, de tinerețea să aproape întreaga pe care o pierduse într-o muncă zadarnica, trudindu-se să dobândească învățăturile unei științe care a fost declarată de Dumnezeu zadarnica”{\cîte 80}, pentru că a văzut lumina cea adevărată (învățătură și trăirea creștină), și-a desfătat pe deplin privirea și și a bucurat îndelung sufletul prin trăirea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
vorbea cu părere de rău de „timpul considerabil pe care-l cheltuise pentru vanitate, de tinerețea să aproape întreaga pe care o pierduse într-o muncă zadarnica, trudindu-se să dobândească învățăturile unei științe care a fost declarată de Dumnezeu zadarnica”{\cîte 80}, pentru că a văzut lumina cea adevărată (învățătură și trăirea creștină), și-a desfătat pe deplin privirea și și a bucurat îndelung sufletul prin trăirea adevăratei credințe și învățături. Că arhiereu, Sfanțul Vasile, care a fost unul dintre cei
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
cu privirea rafturile): Aici dormitează tot adevărul... și dreptatea... Tot adevărul... tot binele pe care vrem să-l turnăm în arterele vieții...60 În plină criză nevrotică, incompletudinea personajului tinde să caute un suport gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la extincția solară și studiul despre acele animale bizare cu aspect de increat îl tulbură și mai mult. Ladima moare dintr-un exces de cunoaștere incompletă, cele două biblioteci îl strivesc prin caracterul contradictoriu al informațiilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pline făcea ca formele să aibă oarecare limpezime, dar totul era scăldat într-o umbră cromo..."282 și "Acum luna apusese și era răcoare...Fereastra, foarte mare, mai mult decât dublă, era mereu luminată."283. Prin juxtapunerea sentimentului de așteptare zadarnică, celelalte elemente ocurente în text (luna, femeia ce nu se știe privită, martorul familiarizat cu bizarul obicei al îndrăgostitului și fereastra luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
psihanalitică a teoretizărilor sale anticalofile. Cât privește misoginia sa, am mai amintit că, până la punerea în scenă a piesei Suflete tari (1922), el a tot nutrit speranța că își va întâlni mama. După acest moment, consideră că orice căutare este zadarnică. Puseele sale misogine se reflectă pregnant în Mioara (1923), Act venețian (1926) și, mai ales, în construcția personajului Emilia Răchitaru. Dacă la Sadovenau, tensiunile generate de aroganța tatălui, care vede în mamă o femeie de rang social inferior, sunt cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mânia cuiva care bate la ușa vecină închisă, în loc de aceea pe care o caută, dar și în scrisoarea trecută, ca și acum aproape, mi-a slăbit voința de a face efortul unei explicații gândul că și lămuririle sunt de obicei zadarnice."301 Garanția de autenticitate și atenuarea convenției caracterului fictiv al gestului inițial au determinat, se pare, respectiva trimitere în afara-textului. Este o retorică, aparent tipic realistă, ce urmărește să creeze iluzia realității și să întemeieze ficțional opera (subiect/intrigă, personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Berlogea, O premieră absolută, „Cultura națională”, 1996, 5; Fănuș Neagu, Noi și viața păcătoșilor, „Caiet program” (Teatrul Național, București), 1996, 6; Ștefan Augustin Doinaș, Pierderea inocenței, „Caiet program” (Teatrul Național, București), stagiunea 1996-1997; Natalia Stancu, Lumi pe dos și idealuri zadarnice, „Cotidianul”, 1997, 2; Romul Munteanu, Teatrul parabolic „Naționalul”, 1997, 5; Ghițulescu, Istoria, 434-436; Doina Papp, Viața pe o scândură, București, 2001, passim. E.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
câțiva ani de tinerețe spre a trăi numai printre cărți și numai printre lucruri cuminți. CONSTANTIN NOICA Textul lui Cioran nu se bolovănește în lungimi inutile, ci se reduce la pura insistență asupra lucrului celui mai dureros: cuvântul care face zadarnice marile discursuri ce încearcă să apere ceea ce există din propriile lor aparențe. FERNANDO SAVATER SCRIERI: Pe culmile disperării, București, 1934; ed. București, 1990; Cartea amăgirilor, București, 1936; ed. București, 1991; Schimbarea la față a României, București, 1936; ed. București, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
trebuie să citesc mai întâi o biografie a lui Napoleon...” (II, 321). Și totuși, există momente în care aceste modele sunt abandonate și Cioran își regăsește ființa și sensul în refuzul de a acționa, de a participa: „Model de agitație zadarnică: Napoleon. Ă Cum i-am putut admira atâta vreme pe cuceritori?” (III, 281). Este momentul în care Cioran descoperă sensul negativității. Astfel, rezumă: „Tânăr fiind, îi iubeam pe Nietzsche, pe Spengler, pe anarhiștii ruși din secolul al XIX-lea, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi trebui să spună: Cum să-mi aparțin mie însumi? Sau: Cum e cu putință sinele? Altundeva: „Nu pot să-mi iert că am pus la inimă prea tare nenorocirile țării mele. Oricum nu puteam face nimic pentru ea. Chinuri zadarnice, care m-au istovit și din care nu m-am ales cu nimic, afară de faptul că m-au înăcrit și mai mult” (III, 340). În fine, să vedem alte „defecte” ale românilor: „Discuție cu un tânăr din țara mea: mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Victor Hugo, Oamenii mării, București, 1955 (în colaborare cu M. Ariel); ed. 2, București, 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); Proză satirică spaniolă, București, 1955; Shakespeare, Comedia erorilor, în Shakespeare, Opere, I, București, 1955 (în colaborare cu Dan Duțescu), Zadarnicele chinuri ale dragostei, în Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Dan Grigorescu), Totu-i bine când sfârșește bine, în Opere, VIII, București, 1960, Sonete, pref. trad., București, 1964; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciuniilor, I-II, București, 1956 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]