7,506 matches
-
Secretul îngerilor”, ,,Curcubeul”, ,,Despre copilărie”, ,,Culorile” fac parte dintre creațiile lirice ale Cristinei Mariana Bălășoiu care evocă, cu peremptorie nostalgie, vârsta de aur. Creația de la pag. 42 ne aduce, într-o anumită măsură, cu picioarele pe pământ, coborându-ne din zările visării în chingile terestrului fără ecouri astrale. Autoarea pare a ne da cu tifla, făcându-ne să înțelegem - prin poema de notație ,,Comuna Izvoarele” - că genericul ,,Izvoarele”, pe care îl poartă noua sa apariție editorială, nu se referă doar la
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
într-un loc unde dealurile care înconjoară lunca Bârladului se apropiau între ele. Cum dealurile erau împădurite, turcii nu puteau să surprindă oastea Moldovei printr-un atac din flanc. Apus de ...Semiluna În zorii zilei de 10 ianuarie, avangardă otomană zarea pentru prima dată oastea moldoveneasca printre aburii cețoși ai luncii Bârladului. Armata dușmana era deja slăbită de marșurile lungi peste care se adaugă lipsa alimentelor și a odihnei. Natură parca-i ură la rândul sau pe turci, deoarece cu câteva
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
din valuri se brodase,/ cum cântecu-i logodna/ pentru cel ales,/ cum floarea/ în miresmele sublime/ se desface.// Ca o holdă de aur/ e numele Tău,/ un Trandafir cât cerul înflorit/ e scris de-o mână albă/ ca de pruncă,/ din zare-n zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger ce se-nchină/ ca-n ramuri verdele-cuminecare./ Arome și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
se brodase,/ cum cântecu-i logodna/ pentru cel ales,/ cum floarea/ în miresmele sublime/ se desface.// Ca o holdă de aur/ e numele Tău,/ un Trandafir cât cerul înflorit/ e scris de-o mână albă/ ca de pruncă,/ din zare-n zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger ce se-nchină/ ca-n ramuri verdele-cuminecare./ Arome și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
întemeiază naționalitatea” (G. Barițiu); „forța de coeziune a unui neam” (Ion Bianu); „cea mai scumpă ereditate” (T. Cipariu); „ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru (...), cea mai scumpă moștenire a strămoșilor” (N. Iorga). Luminând zarea începuturilor, venind parcă din taina adâncului, încă din acel secol al 17-lea răzbat până la noi cuvintele cărturarului-mitropolit al Moldovei, Dosoftei, cel care a promovat introducerea limbii române în Biserică, creator al poeziei culte românești: „Limbile să salte/ Cu cântece
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei, bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.//...// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare / de dincolo de ziduri plesnite / de șanțuri cu apă secată" (ibidem). Sumbru prinț, "exilat din cetate / tîlhar lasciv de-asfalt și de ruine / alungat în hățiș de arini"(ibidem), poetul e, firește, un eșantion al unei crize ontologice, dar și al
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
a cărții de debut. Dată la cules în noiembrie 1963, această nouă culegere nu diferă mult de prima. Piesa de deschidere, din 1961, "Zboruri de dragoste" (devenită ulterior "Asonanțe") aduce, parcă, o mai marcată preocupare pentru formă: De-atâtea zboruri, zarea se mutase lin aplecându-se sub arcuri vii, cu arbori, temple, râuri, case, iar noi umblam pe frunze străvezii pe-un drum pornit și el spre miază-zi. Și totu-n jurul meu era în pantă, și chipul tău îmi nălucea
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
încleștez degetele în grâu. Auzul reintră în sunete, mă simt ancorat de pretutindeni, reîntors în punctele cardinale. În aurul supus al grâului, adorm iar, aidoma unui avar pe care moartea l-a secerat peste comorile sale. (Din adâncile); Privește câmpia - zare continuată, repaos îndelung al scoarței lumii - câmpia e o inițiere-n infinit. În mijlocul ei, sângele se zbate între hotarele trupului. Aici nu există viteză, e doar o rotire greoaie a zării spre somn. Oare nu tot astfel vei privi, traversându
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
a secerat peste comorile sale. (Din adâncile); Privește câmpia - zare continuată, repaos îndelung al scoarței lumii - câmpia e o inițiere-n infinit. În mijlocul ei, sângele se zbate între hotarele trupului. Aici nu există viteză, e doar o rotire greoaie a zării spre somn. Oare nu tot astfel vei privi, traversându-le, monotonele câmpii ale cerului? (Câmpia); Ca o uitare intră ceața în pădure ori ca un plâns confuz pe frunze. Jur-împrejur, o umedă îmbrățișare. Copacii par a fi uitat de păsările
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
cu zvâcniri de lăcustă pe covorul perceput ca o pustă. Rod o ușă boltită în straturi groase și mă târăsc, obosită, spre culmi de mătase-plecarea mea de-acasă e o-ncâlceală de fire viscerale, ca o albină care-a-nțepat mă deșir în zare, păstrând necontenit legătura, prin movul serii, cu centrul apotropaic al durerii. Că mai sfântă de-atât n-am putut să fiu având în structură daimoni și lilieci și-un fel de-a fi prea zglobiu comparativ cu lucrurile seci. Și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria-i norodul/ care își trudește rodul,/ nu chiaburii, lighioaie/ care umblă s-o jupoaie,/ s-o trădeze și s-o vândă
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
muzicilor create diversitatea se organizează ierarhic, cel puțin începând cu faza subordonării, definindu- se prin organicitate, iar nu prin egalitate. În muzica stricată de păcatul constructi- vismului (serialismul fiind avangarda culpei), unitatea în diversitate cunoaște o certă degradare sau obscuri- zare, supunându-se anumitor disfuncții și distorsiuni, fie prin pierderea sensului auten- tic al unității, fie prin anarhia diversităților, ceea ce nu este cazul în ordinea serafică a muzicilor sacre. E un fel de revoltă luciferică la consolidata desăvârșire a marii muzici
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
în narcisism! Parcă pentru a mă degaja de umbra "protectoare" a personajului sovietic invocat, mă proiectam într-un nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi"... Deși armonios, cu o interesantă cezură la mijloc (Corăbii noi, coră // bii noi, corăbii noi"), versul ultim are ceva "hămăit"... Adagiul latin Habent sua fata libelli ar trebui citit, în
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
paradisul domestic: "unde să te duc cu mine/ la ce rai să te ridic/ raiul meu e-ngust și mic/ fără arbori și albine// e un rai de uite-l nu-i/ când apare când dispare/ când se-ascunde după zare/ după toana dumnealui// poate că mai bine-ar fi/ să citim pe îndelete/ cărți cu-nvățături secrete/ care ne-ar păstra copii// și ținându-ne de mână/ să ne rătăcim prin târg/ când dau rodiile-n pârg/ ca un acrobat
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
clasic al literaturii române", de altă anvergură! - aleg răsfoirea operei poetice coșbuciene, în ediția în două volume de la Chișinău (Cartier, 2001). Primul vers din "Noapte de vară", cu care se deschide culegerea Balade și idile, este de o neverosimilă platitudine: "Zările de farmec pline". Nu e vorba de absența sau raritatea tropilor, la scara întregii creații a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea unei lumi
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
sol", venind din tabăra regelui-tată sau din cea dușmană, căci unui sol calea îi e deschisă în cele două sensuri, după vechi tradiții militare: În goana roibului, un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, și zările de-abia-l cuprind, și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
tabăra regelui-tată sau din cea dușmană, căci unui sol calea îi e deschisă în cele două sensuri, după vechi tradiții militare: În goana roibului, un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, și zările de-abia-l cuprind, și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț hain; fiind vorba
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Liviu Dănceanu Să ticluiești 51 de interviuri nu-i lucru ușor, mai ales atunci când partenerii sunt risipiți în cele patru zări, purtând cu ei legitime reticențe, mefiențe ori motivabile retractilități și, uneori, chiar retorsiuni. Cu toții, într-un fel, coechipieri pentru totdeauna, ar izbucni în plâns, dacă ar afla că le-a ars casa. Sau dacă aceasta ar fi renovată și s-
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
l fluiera, la răstimpuri, stăpânul. Formația de matematician deprins cu intuiții de topologie a lui Suceavă răzbate clar într-o nefirească formulă a belșugului. Un cioban oarecare păscuse în tinerețe "turme atât de mari încât marginile li se pierdeau dincolo de zări". Iar o imaginație acustică ieșită din comun îl face pe povestitor să relateze cum vorbele mânioase ale tâlharului Oarță Aman ieșeau din buzele lui în română și se izbeau nemțește de fereastra conacului în care se cantonase, la 1917, un
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
reședința lui câteva zile - și: " Într-o după-amiază m-a poftit la dânsul. Din vorbă în vorbă, mă trezii că Titulescu intrase într-un fel de expunere, foarte elocventă, asupra situației internaționale, care, după eșuarea conferinței de dezarmare, evolua spre zări nu tocmai îmbucurătoare. Nimeni nu-și da atât de bine seama de seriozitatea cotiturii istorice la care s-a ajuns în viața internațională, ca Titulescu". Într-un astfel de context, atașatul de presă Lucian Blaga (avansat la gradul de consilier
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecate cu curiozitatea și cu rîvna fantastică de a merge înainte și, în același timp, dorind să
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
alături și m-au iertat, ori de câte ori, ca orice adolescent, am greșit. Liceu, liceu, loc de-ntâlnire cu ai vieții tineri ani, Te părăsesc cu nostalgie, lăsându-ți ție ale mele visuri mari. Azi, pornesc spre o nouă zare, pășesc stingheră spre neant, Să îmi găsesc un rost în lumea asta mare, să uit să plâng, încet eu să răsar. Mă simt pustie fără tine, curaj - mi-e frică să arăt, Dar amintirea ta îmi dă putere să înfrunt
a by Lucica Chitoroag? () [Corola-journal/Journalistic/84098_a_85423]
-
secunde Suntem un vis de noapte zvelt cu o mie de picioare alergând oriunde.” (Nichita Stănescu) Cu anii de liceu începe să ni se desfășoare ghemul de aur al vieții. Urzeala firelor se-avântă de-acum spre toate cele patru zări. Frumos e că am pornit cu toții din același centru, și, peste ani, când ițele se întrețes, ne vom măsura pânza realizărilor revenind la acest început. Orele din liceu: zbor de fluturi, vara, printre florile pline de nectar ale cunoașterii... Și
D by M?D?LINA MIREA () [Corola-journal/Journalistic/84103_a_85428]