990 matches
-
rău că gândiți așa despre Cuțulache și Motănel. Să știți că prietenii mei au un suflet bun și nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei! Pe cuvântul meu!” Rândunelul și rândunica au plecat iarăși. Acum zarva s-a mai potolit căci puii mănâncă. Însă, ici și colo, tot se mai aude câte-un ciripit. „La masă nu se vorbește!” par a-l certa ceilalți pe guraliv. „Așa este! zice Sorina. Și bunicii, și părinții ne-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească la viețile lor agitate. Oare serenitatea le rămăsese necunoscută până acum? —Mă simt ca și cum zarva lumii s-ar fi oprit, șopti Marlena. Dar apoi, În sinea ei, se Întrebă ce s-o fi Întâmplat cu Harry. Oare nici el nu dormise toată noaptea? Îi aruncă o privire lui Esmé, care refuza În continuare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit, și li se risipesc toate turmele. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mînia Ta, ca să nu mă nimicești! 22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miază-noapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. 23. "Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-și îndrepte pașii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor. 55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
clădirea Forțelor de Autoapărare Japoneze și nu puteam să-mi întorc gâtul normal, mi-am dat seama că ceva nu era în ordine. La televizor au fost difuzate știri despre haosul care se crease în stația Kasumigaseki. Metrourile era oprite. Zarvă mare. Șeful m-a întrebat: «N-ar fi bine să o suni pe soția ta și să-i spui că ai ajuns teafăr?» Și eu am răspuns: «Aveți dreptate.» și am sunat acasă. Atunci încă nu știam că era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea." 4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul. 6. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
i-ai înconjurat cu un gard, și în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: și durerea este fără leac. 12. Vai! ce vuiet de popoare multe care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
va mai rămîne decît un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o. $22 1. Proorocie asupra văii vedeniilor. "Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2. cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptînd. 3. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5. Cum domolești căldura într-un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: zarvă fără nici o ispravă." 8. "Du-te acum, zice Domnul, de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță, și sapă-le într-o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mă lăsa să fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stînd pe un scaun lîngă drum, căci inima îi era neliniștită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate omul acesta a dat de veste, și toată cetatea a strigat. 14. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: "Ce înseamnă zarva aceasta?" Și îndată omul a venit și a adus lui Eli vestea aceasta. 15. Și Eli era în vîrstă de nouăzeci și opt de ani, avea ochii întunecați și nu mai putea să vadă. 16. Omul a zis lui Eli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
că lipsea Ionatan și cel ce-i purta armele. 18. Și Saul a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!" Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. 19. Pe cînd vorbea Saul cu preotul, zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; și Saul a zis preotului: "Trage-ți mîna!" 20. Apoi Saul și tot poporul care era cu el s-au strîns, și au înaintat pînă la locul luptei; și Filistenii au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
muzică ușoară din Irving Berlin și Harold Arlen și Jerome Kern și alții de același calibru. Cum așa, de ce să nu cânte copiii lieduri de Schubert în loc de asemenea „porcării“? Așa încât s-a dus la directorul școlii și a făcut mare zarvă pe chestia asta. Directorul a fost impresionat de argumentele unei personalități atât de distinse și a hotărât să o ia la refec pe profesoara de muzică, o doamnă în vârstă. Marele iubitor de muzică clasică a plecat de la școală extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și asemănarea izbitoare dintre numele lui Stan și al lui Satan. Unul avea un a În minus, celălalt, un a În plus. Dar era posibil ca acest a să treacă de la un personaj la altul, pentru a semănă În jur zarvă și confuzie. Nu urmărea oare Anticristul să pervertească lumea și să transforme totul Într-un hohot de râs? Nu mai era pesemne mult până când aveau să-și bată joc și de cele sfinte, transformând bisericile În săli de dans... „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceva. Atunci, activiștii comuniști, arestau pe unii țărani Îi punea În căruțele lor, ce venise cu zarzavaturi la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin străzile centrale ale orașului, făcând zarvă mare, scuipându-i și lovindu-i cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și-a pus deoparte vreun milion de yeni. — El are dușmani ? l-am Întrebat. — Ia uite! zise cu voce joasă. Nu-mi place cum se adună clienții În colțul acela... Suspect! Nu ți se pare ciudat.?... Nu-mi place deloc zarva asta!... Cred că cel de pe dig a fost pus de pază. — Nu exagerezi cumva ? Nu-mi place cum se scurg.... și microbuzele se golesc unul după altul. Or să ajungă imediat aici. — Oare trage cineva sforile În spatele scenei? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-ntrebam de ce mai trăiesc. Spre sară, ca să mai petrec, călătoream spre una din stațiile mici, roșii, pierdute în buchete de salcâmi, în lungul drumului-de-fier, drept, fără sfârșit. Dam de câte-o crâșmă singuratică, în care, în răstimpuri rare, se auzea zarvă de glasuri, iute copleșită de tăcerea pustiului. Pe urmă ajungeam la stație, așteptam un tren, care venea de departe și trecea în depărtarea fumurie a răsăritului. La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neamului. În începutul palid de toamnă, de anul nou, privea pe gânduri fără să vadă și fără căldură în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rău lucru pe care mi l-aș fi putut închipui se întâmplase deja. Dar dacă era un blestem asupra mea? Dacă ăsta era motivul pentru care murise Aidan...? Gândurile mele oscilau, suspendate între teamă și îndoială, când ne-a întrerupt zarva copiilor, bătând la o ușă undeva în apartament și întrebând: —Mamă, putem să ieșim? Am ieșit din transă și am plecat de acolo cât am putut de repede. Eram atât de furioasă încât, la coborâre, am dat cu picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare nerăbdare: își puneau atunci măști și mergeau să bată la ușile celor bogați cântând cântece vesele, ceea ce le aducea grămăjoare de fructe uscate, mai puțin pentru a le mulțumi cât mai degrabă pentru a-i face să plece cu zarva lor cu tot; pe deasupra, era întâmpinat cu pompă începutul anului persan, Nayruz: în ajun se celebrau numeroase căsătorii, căci era o ocazie prielnică pentru fecunditate, se spunea, iar de-a lungul zilei se vindeau la toate colțurile de stradă jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]