5,010 matches
-
cu aceste catrene-aforism, în care accentul cade pe raționament, autorul scrie și haiku-uri, adieri de imaginație, imponderabile de simțire, în urma cărora nu rămâne decât un delicat parfum sinonim cu bucuria contemplației estetice: "Intrat din greșeală-n odaie/ aerul cald zbătându-se/ aidoma unei păsări" (Semn de carte, pag. 108). Fiecare poem al lui Gheorghe Grigurcu este o cale de întoarcere la propriu-i sine. Uneori "biografismul" este temeinic încifrat în viziunea poetică, alteori este explicit, ca în poemul LXX, scris
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Sub nisipurile revărsatelor coapse Îngust În încordata tăcere Tremură un mușchi strunit De vântul dorințelor mele. Bate-va simunul. Nori! Iar noi suntem desculți și goi. În dorință și sete Gura înfierbântată Cere umezeală. Curând vine simunul. Puternic, Mărunt se zbate pântecul. După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă! Curând în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește. NOCTURNĂ III Degerând, se clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
mea, caută-ți un ton cît mai firesc cînd trebuie să numești cele mai cumplite smintiri; / Istovește în tine însăți imensa putere de a te uimi ce ți-a fost dată; / Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
ca un "căutător de Dumnezeu", cu atît mai înverșunat cu cît structura sa inițială se proba a fi terestră, cu cît risipa figurilor de stil învedera un devergondaj aparent greu de stăpînit. Intervine un ascetism liric în subtextul căruia se zbat energiile dominate. Ascetism ce se relevă chiar în seria de dificultăți pe care le postulează poetul într-un demers ce ocolește căile mai lesnicioase ale unor prescripții de cult, ale unor propoziții de-a gata. Căci poezia în discuție e
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Constanța Buzea Aici în provincie ne zbatem între impulsul interior de a scrie, aprecierile elogioase ale grupurilor literare pe care le frecventăm și spaima de veleitarism. Cred că lipsa aprecierilor corecte din partea unor persoane competente, mă refer la persoana unui critic adevărat, devotat și onest, este una
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
ținea de șolduri o lovi de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde își reveni și începu din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. O lăsară să lunece jos încet și cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele începu să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe de parcă erau mimate. Când cel puțin o jumătate de cot din acel par pătrunsese în ea, un spasm
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
propune scriitorul. între exponenții generației ^30 și predecesorii lor imediați ar fi funcționat "o prăpastie morală și intelectuală". Pe cînd ultimii ar fi trăit "în lumea fericită a iluziilor literare (opium-ul lui Anatole France)", cei dintîi s-ar fi zbătut "în valurile istoriei". Autorii pe care junii îi idolatrizau (Malraux, Drieu la Rochelle, Montherlant, Céline) "nu existau" pentru "bătrîni". Altminteri zis "tinerii" se plasau in saeculum, iar înaintașii lor (uneori mai în vîrstă cu mai puțin de un deceniu!) hălăduiau
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele libelule ce se zbat/ Prin peisaj de ambră și de ceară.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă, Crini de foc/ Care-mi toarnă umbrele pe frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă s-ar fi luptat mereu să învingă uscatul. Aici e sensul, dacă e să fie vreun sens la muntele ăsta, am auzit vorbind și am observat că lângă mine apăruse spiritual muntelui, cu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van ce piere,/ Ne zbatem existența/ În vis, dor și durere.// Și după noi rămâne/ Din tot ce-am fost cândva/ O mână doar de oase/ Și anonimă, tigva." (Victor Petru Vulcan); "A fost pe-un post de mare mahăr./ S-a luat cu lumea
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
la orice încercare de rezumare. O voce narativă vioaie, ce empatizează permanent cu personajele și care se strecoară cu dibăcie în lumea evocată, ne transportă în Bucureștiul începutului de secol XIX, un București al imitațiilor și al mahalalei, ce se zbate între Orient și Occident, populat de "o lume pestriță și amestecată, în care anteriul și ișlicul se amestecau cu umbreluța și evantaiul" (p. 34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
zile și pe urmă moare - zvonul, dimpotrivă, stăruie, capătă suprafață, adâncime și uneori înțeles". Iar cititorii puteau trage concluziile ce se impuneau. Marți, 8 aprilie 1941, deci într-un moment când țara, total aliniată Reichului nazist și Italiei mussoliniene, se zbătea în tot felul de lipsuri, ziarul "București" informa că "Un om a declarat război foametei: HERBERT HOOVER. Un plan ingenios pentru ameliorarea situației țărilor lipsite din Europa". Duminică, 13 aprilie, Mircea Damian s-a "văzut silit" să regrete că în
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
al onestității, al libertății. Zarea de lumină încă n-a dispărut. în Adio, Europa, "romanul testament" al lui Ion D. Sîrbu, transpare o schemă epopeică, prototipul fiind Odiseea. Ca și Homer, consideră criticul, Sîrbu povestește pățaniile unui erou care se zbate să revină pe meleagurile natale, să treacă între Scylla și Carybda, să se ferească de nuiaua magică a Circei, să nu ajungă victima mîniei zeilor. însă spre deosebire de Ulise, acesta eșuează. în ciuda nefericirii sale, el nu părăsește totuși cîmpul de luptă
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
caracterizeze lumea Epocii de Aur este această uimitoare lipsă de empatie, - excepția nu face decît să confirme regula -, incapacitatea de a mai înregistra suferința. Dacă Găbița ajunge repede într-o stare de apatie, putem vedea cum Otilia, cea care se zbate pînă la capăt pentru prietena ei, se încarcă încetul cu încetul cu mizeria acestei lumi, iar regizorul a reușit să facă să lesteze această stare generală de paralizie, ținîndu-și cît mai mult personajele în imersiune, în cadru. Anticalofil prin excelență
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
la intervale, cu greble de plantat gladiole, de-l vei zări pe dl. Dan Voiculescu scoțând capul dintr-o carapace de țestoasă din Galapagos și rozând dintr-o uriașă frunză de lipan, să știi că visezi, că ochii ți se zbat în cap, iar la trezire vei fi uitat totul. Câte filme horor nu derulează visul! Mă aflu bunăoară în sala de deliberare a Curții Constipaționale, cu șorț în față, însărcinat să curăț cu pămătuful tricolor capetele interșanjabile ale d-lor
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
actorul de teatru în al cărui joc contrastau extremele unei interpretări geniale și care adesea renunța la machiaj și perucă pentru a-și face mai originală creația actoricească. Despre frumusețea lui fizică, despre luminile ochilor săi albaștri peste care se zbăteau, ca aripile de corb, genele negre. Amintirile mele legate de Emil Botta vin din ultimii săi doi ani de viață. Ani chinuiți de o boală cardiacă severă ce-i înghițea, treptat, viața. Nu arăta nimănui chipul bolii sale. Nu se
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
respectul lui Pavel Dan pentru marii oameni de cultură, lupta lui pentru recunoașterea adevăratelor valori intelectuale. Gheorghe Bogdan-Duică a rămas în amintirea lui Pavel Dan "un suflet înțelegăror cu studenții, cu cei săraci și merituoși îndeosebi. Pentru aceștia s-a zbătut pretutindeni, sprijinin-du-i la examenul de bursă și ajutându-i cu fapta și cu vorba". Teodor Capidan, cinstit om de catedră, cum ar zice Călinescu, este elogiat pentru prodigioasa activitate filologică, pentru truda de a fi salvat ce mai era posibil
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
cad fierbinți. Când se-mping între ele, alte mulțimi ies la suprafață. ca și cum am freca două felii de pâine și firimituri ar cădea. pixeli negri se înmulțesc în lumină ca niște bacterii. Se mișcă intens. fiecare cadru începe să se zbată. Un pește plin de nisip și granule ce sar în toate direcțiile. Când mă aștept mai puțin, mă ridic din pat. plănuiam de ceva timp acest moment. Iau o jumătate de lămâie și o storc. mai întâi, paharul se aburește
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Un pic de stare epică și destulă pace pentru un război. Pentru mine și pentru ele, apasă tu degetul meu cu al tău și răsfoiește. Înainte de a declanșa o întreagă bibliotecă, doar coborând colțul unei cărți, o formă frumoasă se zbătea ca o tumoare. Și nu demult, până am crezut că mucurile de țigară se mișcă pe sub covor, propria voce îmi provoca vânătăi pe gât - surprind atunci: desfrâul kodak pe care corporalizez teroarea, fotografiile pe care Delete; și-mi vine imediat
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
albe, temerilor În urma noastră se lăsa un siniliu - norii se adunau în spatele cailor ce urcau încetișor la deal. Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și încremenește în acel haos, deasupra ei, apa emană frig. Aksinya își face loc cu ajutorul coatelor și adoarme cu capul pe sicriu. Circuit Boris își acoperă ochii cu brațul stâng; fâșiile de lumină dispar și întunericul dens începe să se zbată odată cu brațul. În spatele lui, Aksinya își contractă degetele pe cearșaf, ostil. O rază puternică de lumină îi străpunge ochii, probabil e o gaură în perete. Se duce după sursă, urmărind cu mâinile dunga luminoasă. Găsește imediat gaura și își lipește
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei. Cuțitul scheuna în carne mai tare decât un câine lovit de mașină. Era probabil cea mai nemiloasă moarte din natură. Încă țin pumnii strânși, vena mi se zbate vizibil în mijlocul frunții. Unghiile îmi intră și mai mult în palmă și se albesc cu cât strâng mai tare. Mi-am rezemat coatele pe pervaz și am rămas cu privirea țintă spre ozonul subțire. Nici nu știu cât a durat zgomotul ușii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în sângele greu ca o piatră de moară. nu mai zbor, nu mai flanez peste câmpiile în floare, soarele, intrat la apa leșioasă a cerului, abia mai luminează. sunt toată un snop câlțos de cânepă topită. doar fibra cântecului se zbate în mine, domoală, înțeleaptă, ca o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]