593 matches
-
de cumpănă pe zâna mea cea bună, Silvia? 15. VINE AMARADIA MARE! De la casa noastră până la marginea satului Romanești era ceva mai mult de un kilometru. Din spatele ultimei case începea izlazul comunal: o mare de verdeață care îți odihnea sufletul zbuciumat prin vastitatea și liniștea binefăcătoare. Albia pârâului era situată la vreo 3-4 metri mai jos decât cota izlazului. Așa se face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chiar partidul. Suficient ca ziarul Deșteptarea (an VIII, nr.11 din 13 mai 1900) să consemneze: „Liniște adâncă domnește din nou peste plaiurile Bucovinei. E ca o liniște de cimitir această liniște grozavă. Trupul nației române îl văd dușmanii noștri zbuciumându-se pe patul morții. Și tac toți privitorii, tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne mai mirăm de Kierkegaard și de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?" Dintre toate important e eroismul, mai exact posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Morala nouă e acoperămîntul multiculturalismului fluturat de globalismul zilelor noastre, e titlul pe care omul-massă îl dă imboldului său, dorinței de a nu mai avea nici o îndatorire, de a nu se mai supune nici unei reguli. Fuga de responsabilitate, or dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pune-i capul. Iar unde i-i capul Pune-i picioarele. Să n-aibă stare Nici alinare, Cum n-a avut Maică-sa când l-a născut, Cu sudori pe frunte Cu poalele sumte Cu șelele frânte. Cum s-a zbuciumat maică-sa Pân-ce l-a născut Așa să se zbuciume și el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Să n-aibă stare Nici alinare, Cum n-a avut Maică-sa când l-a născut, Cu sudori pe frunte Cu poalele sumte Cu șelele frânte. Cum s-a zbuciumat maică-sa Pân-ce l-a născut Așa să se zbuciume și el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acestuia devenise proprietatea Bunicului din partea Mamei, Ioan Munteanu, care, cu inima largă de tată, aciuise În gospodărie și proaspăta familie a celei mai mici fete, Saveta și Ilie Paul, până la amenajarea gospodăriei proprii, la o margine a comunei Frâua, comună zbuciumată de vremuri ca toată Țara Ardealului, astăzi Comuna Axente Sever. Din Îmbinarea legendelor cu realitatea documentară rezultă că localitatea Axente Sever ar fi existat Înainte de 1283, sfârșitul colonizării sașilor În zona Mediaș-Șeica Mare, sub forma unui sătuc de români, organizat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a lungul timpurilor și vânător și vânat, atins de suferințe și de vremuri, trăind și victorii și înfrângeri, generând și respect și teamă. În cartea de față am scris și despre el, despre "grădina lui", frumoasa Cubă, des-pre istoria ei zbuciumată de secole, despre locuitorii săi, albi, negri și mulatri, despre bucuriile, suferințele și năzuințele lor. Am încercat să o fac sine ira et studio, fără mânie și părtinire, cum ne-o cerea acum 2000 de ani Tacit, cu obiectivitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
au suit mai rar pe treptele palatului; dar o zic în polină convingere și cu toată curățenia cugetului, căci, dacă în urma refuzului comitelui de Flandra n-ar fi venit Principele Carol, cine știe ce s-ar fi întâmplat cu biata țara noastră zbuciumată de atâtea intrigi și patimi oarbe. Prin faptul îndeplinit al suirei sale pe tron, s-a pus o stavilă neînvinsă competițiunilor interne și influențelor nefaste din afară și o eră nouă, plină de speranțe și încredere, s-a deschis dinaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treptat la scena luptei cu turcii. Glasul celui care recita devenea tot mai puternic, mai convingător, mai plin de forță, se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
guvernate în cadrul unor sisteme separate chiar și atunci cînd aveau același conducător. Numai Croația propriu-zisă se bucura de un real statut autonom; Slavonia a fost prompt organizată în comitate, conform sistemului maghiar, iar istoria ulterioară a Dalmației avea să fie zbuciumată și complicată. Venirea la putere a dinastiei ungare Arpád în Croația nu a rezolvat situația Slavoniei. Lupta pentru stăpînirea acestei zone s-a purtat mai ales între Ungaria și Veneția, dar Serbia și Bosnia rîvneau și ele să dobîndească un
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu contează forma protestului, ci numărul celor care nu mai pot să îndure și ies la luptă. Dacă toți oamenii supărați din țara asta a noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un om s-ar da în valuri Cu toate că nu știe deloc a înota? Ai crede că din ele ar mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost bună așa cum a fost. Bine e însă că s-a dus. N-aș vrea s-o mai iau de la capăt... Apare necesitatea unui sistem etic personal... Fac impresia unei corăbii lipsite de cârmaci și lăsate pradă valurilor. Aici mă zbucium sub năvala pasiunilor și a simțirilor dezordonate, aici încremenesc într-o totală indiferență și oboseală. Îmi trebuie o cârmă, și această cârmă să fie etica mea personală! Am avut puțini dascăli deosebiți care să fi avut o influență pregnantă asupra
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios în infinită desfășurare. Crinul cu dublu înțeles ți se zbuciumă necontenit în creier, și de aceea te surprinde mereu spunându-ți ceva neașteptat despre sine și lume. Vezi în el mai multe decât în crinul monolingv. De la o limbă la alta se produc transformări. Viziunea limbii materne se confruntă cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cel mai mult? Ai nevoie de un celular? Sau poate de un laptop? Ori calculator? Poate ai nevoie de medicamente? Pe acolo, pe unde ești, se onorează rețetele compensate? Nu??! Mare ticăloșie peste tot! Mă tot frământ și mă tot zbucium să găsesc obiectul sau lucrul care mi-ar permite să mă prezint onorabil în fața Ta fără "a da cinstea pe rușine", după cum ar spune Nică al lui Ștefan al Petrei Ciubotarul nemuritorul creator al povestirii " Capra cu trei iezi". Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată." (Serghei Esenin) Să revenim. Vaporul nostru era fixat solid în portul vieții de două ancore puternice: mama și tata. Părinții noștri nu trăiau decât pentru noi. Pentru noi trăiau, munceau, se zbuciumau, iar în sat erau deja cunoscuți pentru dăruirea lor totală față de familie, precum și pentru comportamentul civilizat, exemplar în societate. Dar n-am văzut atârnând deasupra capetelor noastre fatidica "sabie a lui Damocles" și nici nu ne-a fost dat: "... s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe geam rămânând aproape veștede și fără vlagă. Se simțea ca și când ar fi fost înjunghiată pe la spate și pusă sub călcâiul cuiva. Era prea târziu pentru regrete. Lumini de fulgere scăldau Universul într-o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mers de atîtea ori la apă, tot trebuia să se spargă odată prostia mea de-a face curte femeilor măritate ori divorțate, amăgindu-mă de fiecare dată că am găsit iubirea visată! Numai că... Eah!... Ce rost mai are să mă zbucium?! M-am aprins întotdeauna de la prima scînteie și am ars în întregime, trezindu-mă, în final, singur și epuizat, dar abia așteptînd o nouă scînteie, care să mă renască din urmele cenușii împrăștiate de vîntul stîrnit la plecarea celei iubite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de aici de cea de dincolo de această călătorie; e ceva obscur: dorința ta de a mă proteja. Te rog scrie-mi imediat cum a fost. Dacă ai întrerupt călătoria forțat, cum ai mai putut pleca fără bani, fără bilet? Mă zbucium cumplit și îmi bat capul ca de un zid nemilos înălțat în fața ochilor mei dornici de un zid de sticlă, ca să pot vedea, dincolo, tot. O lume întreagă, nouă, ciudată, străină și totuși devenită „a mea“ s’a instalat straniu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și speranță. Mi-au plăcut toți, fiecare în felul lui și exact cum Rodica Mandache (președinta juriului) a avut de spus câte un cuvânt bun pentru fiecare concurent, așa simt și eu nevoia s-o fac. Rodica Lapuste s-a zbuciumat de una singură punându-și cu naivitate debordantă sufletul pe tavă înspre spectatorii care formau, de fapt, lumea revoltei și întristării sale, în recitalul intitulat „Ha- ha-ha”. Emil Schmith, după peregrinări prin Europa, a avut curajul la cei 54 de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se va trezi din coșmarul în care a fost atras. Se va trezi și nu numai că va reuși să se salveze ieșind din cercul închis, dar va îndepărta victima următoare de granițele întunecate ale spațiului în care s-a zbuciumat. Luni 24 octombrie 1994 - Iași Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu, încep școala de șoferi. Voi avea, la ora 15.00, prima oră de conducere. Nu vreau să mă gândesc, pentru că încă nu m-am obișnuit cu ideea aceasta. Ani de zile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana țară românească mai mică azi și pururi în necaz, dea Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]