604 matches
-
repede de guler pentru a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o Mărășească. Până spre ziuă, tot Gheorghe îi lăsă lefteri. Oacă adormise lângă ei și se zbuciuma în vise. Florea tot nu mai venea să le vândă pontul. În noaptea aia -lau cercetat pe Paraschiv dacă i s-a urii cu binele, dacă auzise de poliție și de om mort, dacă se pricepea să taie un buzunar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se răsti la bătrîn: Dumneata ne-ai adus aici, dumneata să ne scoți la cap, că n-ai vrut să stăm la nuntă! După o ceartă scurtă începură iar să caute. Să fi trecut un ceas, două de când se zbuciumau, când au auzit urletul lupilor. Îi trecură nădușelile. - Haita! zise sugrumat Dumitru. - Ssttt! - Aoleu, Mitică, Mitică... 337 De undeva de departe se deslușea strigătul unei fiare Măritate, întrecînd vântul sălbatic. - Lupii... Anghel râse cu glas stins: - Fugiți, mă, d-acilea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
primare, dacă nu greșesc prea tare În tentativa de a-ți estima vârsta. Totuși, savanții se concurează și când Îi despart secole, nu doar câteva pârlite de decenii, nu? Ai scăpat: Nicolae Corbu s-a dedicat cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În 1908, anul comentat aici, Încă mai Împărțeam o cameră de copii cu fratele meu. Baia repartizată Mademoisellei se afla la capătul unui coridor În formă de Z, la vreo douăzeci de bătăi de inimă distanță de patul meu și, zbuciumându-mă Între groaza Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că ne-a scris (eram pe atunci refugiați În regiunea Ialta) pentru a ne oferi bani și orice fel de ajutor. Banii moșteniți i-a investit prompt Într-un parc de distracții de pe coasta răsăriteană a Crimeii și s-a zbuciumat teribil ca să obțină o orchestră bună și să construiască un ring pentru patinaj, dintr-un lemn special, să instaleze fântâni și cascade iluminate cu beculețe roșii și verzi. În 1919, au venit bolșevicii, i-au stins luminițele și Lenski a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nostalgice ecouri ale Teatrului de Artă din Moscova, supunând câteva versuri celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după aceea schiuri. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este, deocamdată, singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori, calitățile secundare duc spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca cu stăpânii. Unor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este deocamdată singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori calitățile secundare duc spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între teamă și nădejde în Dumnezeu, apăsați de povara grea a îndoielii, până când a sunat mobilizarea, chemând sub steag, pentru apărarea hotarelor amenințate de năvălirea dușmanilor. Timpul și evenimentele se precipitară cu repeziciune și se amestecară ca într-un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au ivit semne ciudate... Și, în soare s-au zărit pete cu forme neobișnuite. Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor închipuiri. Astfel s-au zbuciumat oamenii, între teamă și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile din satele apropiate, începură să se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se raporta în acele momente, nu avea cum să fie cu adevărat realitate. Urma să rămână ceva nedefinit, ceva aflat la jumătatea distanței dintre vis și realitate. Așa se face că, după mai multe nopți de nesomn, prin acel februarie zbuciumat dinainte de cutremur, și după o zi mare din viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pădure, ca, la urmă, tot el să fie nemulțumit, că, cică, n-are-n-ce-și sprijini, când e să fie la spartul târgului. Nu mai vorbi prostii. Prostii, neprostii, gata! ți-am venit de hac. N-ai să mai ai motiv să mă zbuciumi, și să dai vina, tot pe mine, că, de aia, zici, mereu, treaba iese cum iese! Hai! Hai, repede, și-om așeza patul cazon. și l-om pregăti. și...Da’hai, odată, nu mai vorbi atâta. Pune mâna și fă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a-i ajunge din urmă. Tablou pe care ar îndrăzni să-l picteze doar Hieronymus Bosch; coșmar ce îi copleșea în fiecare noapte pe milioane de bărbați și de femei, nerăbdători să mai înainteze a doua zi încă un centimetru, zbuciumați la gândul că ar pierde totul într-o clipă. Nu, nu se simțea în puteri. Nici nu credea că triumful ar compensa atâtea amărăciuni. Muntele cerea prea mult și, la fiecare metru, trebuia să lași în urmă ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așa, toți patru, până când au format un lanț, pentru că ultimul războinic și-a folosit mâna liberă ca să se prindă de piciorul vraciului. Era un moment grav. Când defunctul va simți durerea îngrozitoare pricinuită de apa clocotită, spiritul lui se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă sufletul. Nu trebuia să-l pun să-mi dea icoana aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care îl prezintă ca principalul vinovat. Era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Hai mai bine luna viitoare! Nu mă simțeam În stare să risc așa ceva. Am Încercat să-mi mut gândul de la Întâmplare, apucându-mă să organizez un fel de dosar al C.a. Era o muncă liniștitoare, Încercam să nu mă mai zbucium atât. Mi-am pus mai Întâi propriile hârtii În ordine, n-a durat mult fiindcă nu aveam cine știe ce, am fost chiar un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
veșnic, este istoria a mii de oameni ce trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria a milioane de gesturi și momente din viața lor, neconsemnate, uitate; este istoria soarelui și a lunii și a pămîntului; a mării ce se zbuciumă veșnic lîngă coastele pustii și a copacilor falnici ce se prăbușesc În singurătatea pustiului. Istoria statului Catawba este istoria a mii de oameni care trăiesc singuri În pustietate, este istoria a mii de oameni care și-au petrecut viața scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
frumos nu mai văzuse demult. Stelele păreau spălate cu apă de izvor, atât de curat străluceau, iar luna răspândea o lumină argintie, misterioasă, pe frunzele de glicină. Și nici urmă de pâcla nu exista, deși vântul nu se oprise. Dimpotrivă, zbuciuma, mai furios, tufele de trandafiri. Julius era derutat de-a binelea. Niciodată nu se mai întîmplase așa ceva, ca "vîntul din sud" să sufle fără să aducă nici un fir de praf. Undeva, în apropiere, cocoșii de tablă de pe acoperișuri scoteau sunete
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rar, tare, apăsat. Era clar că îmi acorda o ultimă șansă. Și în acel moment aș fi ascultat, zău că aș fi ascultat, pentru că îmi trezise curiozitatea, dacă nu și altceva, dar creierul meu se zvârcolea, toate simțurile mele se zbuciumau, pentru că rostise numele meu, mi se adresase cu prenumele meu, Michael. Spusese: „Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva pe nume, probabil nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mugind turbat, cu ochii ca de porc micșorați de furie. — Ai grijă să nu se ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căutările toate prin spărtura sângelui. De-atâta alergare mi s-a-nvinețit carnea de pe trup Oh! Cum mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă În lutul ademenitor Dar marea clipă ce sunt se zbuciumă-n lumi nevisate Se-ndepărtează enorm ca să se apropie. Și parcă-n mine m-afund ca-ntr-un munte gigantic Alunec spre sinele meu și nimic nu m-oprește. Mamă, mai bine nu-mi promiteai că mă vei naște c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]