14,325 matches
-
pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși, urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare,Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun.Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc,Dar ochii sunt închiși, urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că și Tu suspini văzându-mă străpunsDe patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare.Inima mea tânjește să
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
XIV. PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. M-ai păcălit cu primăvara ta falsă dosită-n universul închis cu lacătele tăcerii, iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși și urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pradă ușoară pe propria-mi cărare,Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun.Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc,Dar ochii sunt închiși și urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că și Tu suspini văzându-mă străpunsDe patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare.Inima mea tânjește să
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardă Spunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardă Visând printre suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește. Iar pruncii noștri cresc printre
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ca sclav ce poartă un jug al umilinței.Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardăSpunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardăVisând printre suspine la glia lui să zboare.Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povarăSă pot lupta cu haite ce-atacă mișelește,Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară,Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește.Iar pruncii noștri cresc printre dureri
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
povață, Arată-mi Doamne , calea de urmat! Te-ntreb pe Tine, Dumnezeul meu De ce în suflet sunt în căutare? De ce îmi este uneori prea greu Să pun piciorul pe a Ta cărare? Când sunt rănită și nu mai pot să zbor, Devin un solitar cu pașii în tăcere, Ascult o vreme la șoapta frunzelor Și-ating pământul să îmi iau putere. Apoi mă-ntorc la Chipul Tău cel sfânt, Iar sufletul surâde când cuibul și-l găsește, Aici nu are lacrimi
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o povață,Arată-mi Doamne , calea de urmat!Te-ntreb pe Tine, Dumnezeul meuDe ce în suflet sunt în căutare?De ce îmi este uneori prea greuSă pun piciorul pe a Ta cărare?Când sunt rănită și nu mai pot să zbor,Devin un solitar cu pașii în tăcere,Ascult o vreme la șoapta frunzelorși-ating pământul să îmi iau putere.Apoi mă-ntorc la Chipul Tău cel sfânt,Iar sufletul surâde când cuibul și-l găsește,Aici nu are lacrimi, nu-i
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinarAdus în faptul serii de îngerul-poștaș,Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș.Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe,Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată,Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpeSpre vulturii luminii, de neguri detașată.Poate dorința mea un pic să te surprindă,Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitateCe-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o vreme, Doamne, parcă îmi caut loc Mă simt ades străin în casă și obor, Aștept de nu știu unde semnal spre alt soroc, Iar sufletul palpită atins de plâns și dor. Să-mi spui acum Părinte de ce voiesc în taină Să zbor cât mai aproape de zorii noi ce vin? De ce îmi este sete de rouă și lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea aduce mânie-n vocea mea Și spun în jur cuvinte care lovesc și frig, ... Citește mai
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
și tăinuite patimi.De-aș deveni și piatră la margine de drumOri doar o mică frunză, ori firicel de fum,Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga -Să fie-n toate, Doamne, numai voința Ta!... XXIX. VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Visez din nou să zbor și să mângâi cuvinte, Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri, Și-ntreb ades uimită prin lacrima fierbinte, De ce-am uitat
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
firicel de fum,Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga -Să fie-n toate, Doamne, numai voința Ta!... XXIX. VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Visez din nou să zbor și să mângâi cuvinte, Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri, Și-ntreb ades uimită prin lacrima fierbinte, De ce-am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume, Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri, Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume. Citește mai mult Visez din nou să zbor și să mângâi cuvinte,Dar sunt captiva sorții legată strâns
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume, Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri, Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume. Citește mai mult Visez din nou să zbor și să mângâi cuvinte,Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri,Și-ntreb ades uimită prin lacrima fierbinte,De ce-am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geamParcă durerea
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în stoluriși voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume,Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri,Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume.... XXX. , de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Motto - Esența lumânării nu este
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vrea să ningă cu iertare din ochii universului”. Pe lângă aceste poeme într-un vers, autoarea strecoară adevăruri adânci, filozofice: „Deși trăim în același univers, fiecare are universul său”; „Oamenii trebuie să uite că nu au aripi și să învețe să zboare”; „Ce-i pasă vântului de ploi dacă nu plouă cu iubire?”; „Aș vrea să-i scriu dorului în neuitare”; „Omul plânge cu clipe ostenite. Cerul plânge cu eternitate”; Când plouă cu neliniști, învelește-te cu cerul”; „Poetul nu se vindecă
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune avansează. - Să fie vreo surată rătăcită? Căci zboară, parcă-i beată și dansează! - Pasăre nu-i, căci prea se îngroșează în timp ce se apropie de sat ! De ce pământul oare trepidează, Ca-n vremea când tractoare-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De zor mă duc
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422343203.html [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
mai păru că microbuzul se deplasează cu încetineală... De altfel, de câte ori venea acasă, Emanuela avea aceleași trăiri. Simțea că într-o clipită se risipește toată oboseala orașului și dintr-o dată i se părea că este ușoară ca o pasăre, că zboară, că plutește prin casă și prin întreaga grădină. Deși muncea toată ziua fără odihnă, seara simțea doar o dulce oboseală fizică însoțită de un psihic foarte liniștit, relaxat, vioi, capabil să facă și să gândească orice. Era, cu desăvârșire, o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să-ți scriu cât încă nu-i târziu Că urlă norii-n cerurile morții Mai dincolo de ceruri e pustiu Și trist coboară sărutarea nopții. Să-ți scriu cât încă n-ai zburat Între pământ și cer pe vârf de munte Să nu-mi citești iubirea, e păcat S-o iei cu tine! Flori de colț, s-asculte! Când moartea-n palme va scuipa Cu sângele țâșnind peste uitare S-arunci scrisoarea înspre
SĂ-ŢI SCRIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sa_ti_scriu.html [Corola-blog/BlogPost/356003_a_357332]
-
ceasul contemplației lirice și al meditației la acel „dans primordial„ „cu luceferi„ ; timpul este un prezent, un trecut, cu „jocul sub lună„ al copilăriei, dar și un viitor, prefigurat în ruga Poetei către Dumnezeu, „să-mi dai aripi, / să pot zbura în zori, / spre azurul nemărginit / al mângâierii Tale„. Timpul este o percepție deopotrivă ancorată în abstract, dar și în concret, el este „perpetuu și superstițios„ , conferindu-i- se o latură umană , în clipa renașterii, când „șoaptele„ lui au un parfum de
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
până-n Infinit! Pe calea cu sens unic trupu-mi va fi rece Voi deveni un Înger pe drum... nedefinit! Plecăm prea devreme din trupul pământesc Lăsăm în urmă jale și-n suflete tristețe. Se spune ca ne-ntoarcem cu suflet îngeresc Zburând pe aripi albe, pline de blândețe. Oricum ar fi Acolo, eu vreau să mai rămân Pe plaiul meu de Doine cu șoapte de iubire! Ador, în pragul serii, din sufletu-mi român La ceruri să înalt un vers de... Nemurire
PRAGUL... DE VOI TRECE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1396552971.html [Corola-blog/BlogPost/341860_a_343189]
-
lions, And nothing desires to bother The ageing begun on the irons. Vines grab at the railing Old paints dreary walls cover And no one to hear the wailing The doorknob’s unable to smother. FLUTURELE Am văzut un future zburând în vânt Și apoi altul, și altul Peste macii roși, si câmpul auriu strălucitor. “Unde mergi fluture, si dece așa de sus?” “De ce nu fetițo, Cănd cerul este așa de înalt Iar culoarea lui este De un albastru așa de
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1448369374.html [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
altul Peste macii roși, si câmpul auriu strălucitor. “Unde mergi fluture, si dece așa de sus?” “De ce nu fetițo, Cănd cerul este așa de înalt Iar culoarea lui este De un albastru așa de suav? Tot ce vreau este să zbor și să zbor.” “Obișnuiam să zbor cu tine, Cănd amândoi eram roua de dimineață. Ce s-a întâmplat, future? M-ai lăsat jos de tot Să devin complet fără mândrie Și să conversez cu ființe inferioare!” “Ai uitat fetițo, Când
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1448369374.html [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]