14,079 matches
-
Vermillard țesînd o întreagă teorie despre similitudinile cu insectele ce ating faza integralității - Imago, de unde și titlul acestui film superflu. Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-și găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istorisește cu atașament și interpretează el însuși cu o tragică ironie idila ciudată, dar verosimilă a unui polițist corupt de o copilă dornică de tandrețe ca și fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajului ce urmează să-i unească
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
Curaj, Mihai! Aceasta e menirea pe pământ. Curaj! Simțind că primește de undeva, dintr-o zonă pe care nu o putea defini, forța de care avea nevoie În acele momente de criză sufletească, teicanul și-a dat seama că poate zbura peste șantajul lui Iorgu Bleahu. Că, de fapt, era el cel dintotdeauna. A și așezat un zid despărțitor Între ceea ce fusese și ce urma să vină. S-a Îmbrăcat repede și s-a dus la birou. Pe urmele lui, hop
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
cu poezie și are pretenția de a fi relevantă: "...Un vechi regret imposibil de "stârpit", același regret ca un vultur ciocănind în geamul invizibil de după coaste, ca o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
mei) Mircea Cărtărescu și T. O. Bobe. E surprinzător cîți scriitori români trec prin Berlin la cei deja citați adăugîndu-se călătorii cu trenul Literatur express 2000 Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu și Andrei Bodiu, dar și criticul Ion Bogdan Lefter, care zboară cu avionul. La aceștia se adaugă sașii noștri iubiți, în frunte cu Herta Muller, Oskar Pastior și alți "nemți" care au în sînge microbul românesc, dintre care îl amintim pe traducătorul în limba germană al poeziilor d-nei Nora Iuga, Ernest
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
plictisește de cele banale. Pur și simplu fiindcă adoră ficțiunile, tot ce iese din imaginația omului și e pus pe hîrtie sub forma unor întîmplări, personaje, discuții sau emoții. Știți ce simt eu cînd citesc? Că mi se îngăduie să zbor pe altă planetă, undeva în galaxie, să trăiesc într-o lume paralelă. Ce are a face că uneori pare lumea de pe pămînt? Vă garantez că e o falsă impresie. Este altă lume. Altă viață, alte personaje, altceva. La care eu
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
e decît o înstrăinare de obiectul iubirii sale universale: "Mă simt în continuare foarte departe de mine. O ființă/ care trăiește viața altcuiva. Un trandafir adînc. O fîntînă/ cu ghimpi.(...) Atîta timp,/ de cînd nici o pasăre nu mai îndrăznește să zboare/ în prelungirea semnului pe care-l am, din copilărie,/ pe frunte" (Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Constantin Țoiu Aerodromul din Ardeal, Vințu de jos?, 23 august 1944, dimineața. Piloții români, buni prieteni cu piloții germani, alături de care au zburat deseori, se trezesc în ziua aceea singuri, părăsiți pe ascuns de camarazii lor germani. Înștiințați în secret de ce se petrecea la București, aceștia decolează pe furiș, iar puțin timp după aceea îi bombardează pe români. Și erau ca frații. Ca
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
se produce o intruziune de acest gen. Un fluture uriaș, sculptat în marmură de Rușchița de un artist celebru, Sebastian Drob, se smulge, după moartea celui ce l-a creat, din soclul de piatră, trece prin geamul atelierului, spărgându-l, zboară până la Moreni și se aruncă, sinucigaș, asupra sondei cu flacără continuă care face faima micii localități. Drept urmare, flacăra se stinge, iar aceasta atrage atenția presei. Faptul că stingerea flăcării devine subiect pentru ziariști accentuează realitatea întâmplării. Evadând din ficțiunea atemporală
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
le vor înfunda. La un moment dat, Vera, amfitrioana, care ia partea oaspetelui de care ceilalți rîd, îl va întreba pe acesta, cu candoarea ei de "doamnă din sec. XVIII" cum va fi în comunism... Nici porumbeii nu vor mai zbura de capul lor" îi spusese la ureche Brummer (Silber) eroului Chiril - fiindcă vor fi trași pe sfoară, legați de piciorușele lor, ca-n Gabroveni". Vera (Praxiteea) trecuse peste întreruperea făcută doar în șoaptă, însă vizibilă pentru toți cei de față
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
decis ca toate/ Visele să mi se împlinească:/ Sunt un adult./ Înot în mulțimi,/ Mă-nec în realitate;/ Pașii mei nu mai sunt anonimi,/ Nu mai știu să meargă pe mare;/ Deși se zbat,/ Brațele mele nu mai pot să zboare,/ Nu mă mai recunosc. M-am uitat./ Aș vrea să revin. Dar spre cine?/ Toți mă dor./ Și mi-e îngrozitor de dor/ De mine!" (Împlinire). Înstrăinată, prin ipostaza-i publică, de eul său, poeta se simte dependentă de convenția (literară
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a unui animal marin care trăiește pe pămînt și care ar vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de piciorușele lor roz cu cîte un fir de sfoară despre care pe vremuri se spunea că era sfoară de Manilla. "Sunt călători?" întrebasem intrigat... A. răspunsese privindu-i cu drag: "Călători, călători, cum
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
așa zile și zile de nu se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
implică, de altfel, și raportul dintre scris și oralitate: ceea ce apare în scris în reviste precum România Mare, Politica, Atac la persoană este evitat în discursul oral public al reprezentanților extremismului xenofob: raportul între scrisul (care rămîne) și vorba (care zboară) pare a fi perceput într-un mod inedit. De fapt, cuvîntul jurnalistic e efemer, de circulație restrînsă - în vreme ce aparițiile televizate au efect imediat și public larg.
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia. La un moment dat, între un mesaj și altul, navigatorul își lăsă în jos căștile, întrebîndu-mă dacă nu o cunosc cumva pe poeta X. Și-i spusese cu glas tare numele
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
viitor!... Ce-nseamnă să-ți vezi de treabă și să vorbești frumos de toată lumea! Navigantul m-a privit zîmbind, și-a pus căștile la urechi și, prin zgomotul aeronavei, l-am auzit mai mult după mișcarea buzelor: "E nevastă-mea!" Zburăm acum chiar deasupra Himalaiei. Cred că sub noi era Tibetul. Și mă cuprinsese o senzație de frică și de sfințenie. Din cînd în cînd, fericitul soț al poetei X îmi făcea semne amicale. Aveam să aflu de la el că dacă
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
ungurește. Era imposibil să traversezi fără să ai o rețea. Acest lucru îi reușise lui Bodolea. A urmat trecerea în Austria. Pămîntul dinspre Austria nu e bun, e un pămînt galben, nisipos. Dar era foarte plăcut, ni se părea că zburăm pe el față de noroaiele de la Curtici și din Ungaria. Am dormit la un austriac, nu mai intru în detalii, care ne-a dus a doua zi... Hai să vin totuși cu un detaliu. Cînd am ajuns noi, austriacul era pe
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
sens invers curgerii ei. Piera a simțit, fără să spun un cuvînt, cît de tare mi-aș dori să ajung sus, să intru, fie și cîteva minute. Un porumbel mi s-a așezat, tăcut, pe umăr. M-a ajutat să zbor? Nici azi sau de cîte ori am mai fost acolo n-am înțeles cum a fost posibil. Garda elvețiană ne-a oprit în fața intrării și ne-a spus, sec, că Basilica s-a închis, "e chiuso!". Am auzit, vag, cuvinte
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
un rasist alb din Africa de Sud. Sonia Futtle se aruncă și ea pe urmele lui MacMordie. - Domnul Piper e un faimos romancier britanic! urlă ea din toți bojocii, dar momentul unor asemenea declarații neechivoce trecuse de mult. Tot mai multe rachete zburau spre zidul clădirii, pancartele erau sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
lirica altor poeți români sau străini. În unele situații autorul pare să parodieze maniere lirice sau viziuni poetice celebre. În fața unor versuri precum "unde-s paharele pline și discuțiile de pe terase?/ și unde-s întîlnirile cu sînii femeilor frumoase?" gîndul zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat în volumul Un potop de simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
intra în dialog cu opera celui în cauză. Aproape fiecare poem dedicat intră în rezonanță cu opera autorului căruia îi este dedicat. Lui Miodrag Bulatoviș îi este dedicat poemul Cocoșul executat (1985), aluzie transparentă la cunoscutul său roman Cocoșul roșu zboară spre cer. Un alt poem, Administratorul face trimitere directă la volumul lui Virgil Mazilescu, Guillaume, poetul și administratorul. Cu destulă ironie și spirit ludic, Petre Stoica a cochetat cu ideea de bătrînețe în întreaga sa carieră poetică. Glumind puțin se
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
încinge din ce în ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de beatitudinea băuturilor. Visez că zbor, cînd mama mă atinge pe umăr. îi
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
nasul de geam. O să fie o răzbunare binemeritată. Privesc cum se apropie în goană. Prietena lui îl vede prin propria ei reflecție și dă să-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător decît dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
noastre, noaptea de Ohio freamătă și zumzăie. Piatra îngustă, ca un deget cenușiu, de pe mormîntul lui Carlton, se sumețește printre celelalte morminte, sub ochii albi, inexpresivi ai îngerului de marmură. Deasupra capetelor noastre licăresc avioanele și sateliții. Oamenii continuă să zboare la New York sau în California în căutarea unor vieți de riscuri și de senzații noi.
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Plâng lacrimi de scântei. Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el treptat Convoiu-ntreg dispare. Și-n zori tot câmpu-i învălit C-un giulgi nemărginit. Au fost! Acum ei unde sânt?... Un cârd de vulturi zboară Pe sus c-un repede avânt Și iute se coboară. Iar dintre brazi vine urlând, Urlând lupul flămând!... După aceste "ocoluri", ajung la scrisoarea lui Iacob Negruzzi anunțând că: "Prin luna martie 1868, am primit o scrisoare de la Alecsandri împreună cu
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]