559 matches
-
apucat? strigă unul din ei. Sîntem români. Rușii urcă pe la Oglindești. Am oftat și am voit să-mi fac cruce. - Asta-i șoseaua spre Dumbrăvi? mă întrebă un sublocotenent. I-o arătai, așa cum se vedea, la câțiva metri, surpată și zdrențuită. - Asta e, dar au distrus-o nemții cu dinamită, azi-dimineață... Dar degeaba vă duceți, adăugai. Nu-i mai găsiți la Dumbrăvi. Mi-au spus că voiau să facă o manevră de diversiune. Sublocotenentul zâmbi, apoi făcu semn plutonului și porni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai ales acum, toamna, când bate vântul. Casa asta e pe jumătate ruinată... O vezi bine, de altfel, adăugă întinzînd brațul spre fundul salonului. În penumbră se zăreau câteva scânduri bătute de-a lungul peretelui, neîndemînatec acoperite cu draperii decolorate, zdrențuite, mâncate de molii. - Nu mai cântă, șopti Ieronim. Asta înseamnă că se pregătesc de plecare. Ia dă-mi o clipă lanterna. O aprinse și, voalîndu-i lumina cu palma stângă, se îndreptă în vârful picioarelor spre ușă. - Nu e vântul, Maestre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
curgînd, șerpuind. Ba intrînd sub roți, ba depărtîndu-se. Macii de iunie. Revoltător de roșii și de mulți. La întors, am așteptat reluarea spectacolului, dar plouase și nu mai rămăsese nimic din ei și din petalele lor. Doar cîțiva, ici-colo. Mototoliți, zdrențuiți, scuturați. "Premiera-i totul, mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. — Și nici măcar nu e așa cald, vorbi către sine. — Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese pe jos, sprijinindu-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei. Și totuși. — Cum se poate una ca asta ? se miră Maca. Doar ne-a citit de atâtea ori. Mai ceva ca un om mare... Coropciuc arătă spre cartea pe care fetița o lăsase pe scaun. Era groasă, cu coperți zdrențuite. Jenică o deschise și o răsfoi. Ridică privirile spre ceilalți, nedumerit. — E o carte de bucate ! spuse, fără să-și creadă ochilor, și de aceea le-o întinse și lor. Am văzut eu că nu prea întoarce paginile, spuse Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
depășit un cuplu de străini uimitor de stilat, care se sărutau cu furie și cu multe unduiri ale șoldurilor. Apoi am făcut o adevăradă paradă din a-l ignora pe imbecilul de paznic care, Întâmplător, citea dintr-o ediție ieftină, zdrențuită, a Amantului doamnei Chatterley (perversul!) și mi-am ridicat brațul să chem un taxi. Doar că strada era total pustie și Începuse o burniță rece, ceea ce garanta că taxiurile nu vor face parte din viitorul meu apropiat. —Hei, ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acasă? —Bette, iubire, deschide-mi. Amicul meu de-aici - cum te cheamă? Seamus? Băiat bun! Beam amândoi o bere și discutam despre ce fată bună ești. Acum fii fată bună și deschide-mi. Mi-am privit jeanșii sfâșiați și tricoul zdrențuit și m-am Întrebat ce naiba voia Philip În miezul nopții. La un tip normal ar fi fost evident, dar Philip nu dăduse niciodată telefonul bețivului- iar vizita bețivului nici nu intra În discuție - și am simțit că mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să sun să... O. Avea tonul cuiva care-și văzuse mai departe de viața lui, care avea, probabil, o nouă iubită cu o slujbă satisfăcătoare prin care ajuta oameni... o iubită care nu avea o pereche de pantaloni de trening zdrențuiți și pătați, ci care se fâțâia Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar aspiră către o situație mai bună. Pătura inferioară a clasei de jos De regulă, acești oameni nu au o ocupație, trăiesc din ajutorul social, aflându-se la limita sărăciei. Locuințele, îmbrăcămintea și bunurile pe care le posedă sunt „murdare”, „zdrențuite” și „distruse”. În ceea ce privește situația din România, în prezent se disting următoarele clase sociale, cu impact hotărâtor asupra procesului decizional de cumpărare<footnote Ioan Mihuț, Marius Pop, Consumatorul și managementul ofertei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 96. footnote>: a) clasa săracă
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
la harță cu bandiții, sau ai devenit tu însuși bandit și ucigaș. Mario îl îmbrățișă cu căldură, cu sentimentul unui prieten a cărei companie este un dar ce trebuie tăit în toată plinătatea lui afectivă. Tommaso își dădu jos mantia zdrențuită și murdară și se lăsă într-un fotoliu. Pun să-ți pregătească repede o baie caldă, o să-ți treacă oboseala și o să poți să-mi povestești ce-ai mai pătimit. În timpul cinei, Tommaso se însenină cât de cât și gazdele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ion Pachia Tatomirescu, Constantin M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, „Renașterea bănățeană”, 1992, 717; Lucian Suciu, „Umbra libelulei”, „Arca”, 1993, 7-9; Alexandru Pintescu, „Umbra libelulei”, PSS, 1994, 2; Geo Vasile, Paradoxul sau Autodistrugerea semiotică, „Baricada”, 1994, 29 martie; Cristian Bădiliță, Umbra zdrențuită a libelulei, RL, 1994, 29; Vasile Moldovan, Un paradoxist peregrin prin sufletele poeților, DL, 1996, 2; Ion Mureșan, Secta haiku, TR, 1996, 9; Constantin Cubleșan, „Peregrin prin suflete”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1996, 11 noiembrie; George Bădărău, Basho sau Numele haiku
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
stîlcit, denaturat, sinistru metamorfozat, nu mai există? Nu-i un leac absolut nici refugiul în credință. Pe Dumnezeu unde îl poți oblici? În ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa zdrențuite cum sunt. S-ar părea că elanul spre o zare mai de sus există. Important este că înlăuntru, în forul interior, nu domnește pustiul. Cîte o lacrimă, atunci cînd nu e falsă, îndreptățește speranța. Și dacă ai sentimentul misticei revelații
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
el. I se mai vedea pe la gît un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă jos, era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
accente ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
abundente, mai ales gălbui sau verde-gălbui. Nevralgie ciliară, ameliorată noaptea. Nevralgie ciliară, agravată la aplicații calde. Orjelet. Glaucom. Fistulă lacrimală. URECHI. Procese supurative și distructive ale celor trei oscioare ale urechii. Otoree persistentă și urât mirositoare. Perforația timpanului, cu margini zdrențuite. NAS. Multiple furuncule mici, foarte dureroase, apărute succesiv în nas, cu puroi fetid verde. Transpirație pe nas.Răceli, terminate cu diaree. FAȚĂ. Bolnăvicioasă, edemațiată, palidă. Durere surdă în oasele malare. GURĂ. Senzație ca și cum dinții sunt aglomerați la un loc și
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
încunoștiințat de subprefectul plășii respective, a vizitat comuna și a făgăduit multe ajutoare nenorociților localnici. ... Este cineva cuprins de jele uitându-se cum 150-200 ființe omenești, bărbați, femei și copii, șed prin colibe și pe sub corturi, cum vegetează pe lângă garduri zdrențuiți și muritori de foame, fără chiar pâine..." * George Cațafany, editorul și proprietarul Tipografiei unde se tipărea Paloda, era și un cunoscut om de cultură. „Din traducerile mele" de George Cațafany, volumul II, premiat cu „Mențiunea onorabilă" la Expoziția Universală din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o luminozitate când bogată, rembrandtiană, când aerată, vermeeriană, constituind nota distinctivă la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
o subtilitate remarcabilă, Caragiale satirizează aici deformarea principiilor revoluției de la 1848, în interesele liberalilor de la 1870. Se fac astfel simțite două deformări succesive ale ‘48 ului. Cherestegiul liberal adoptă ideile ‘48 ului, pe care le flutură ca pe niște stindarduri zdrențuite. În realitate nu are nimic în comun cu ele și nu le pricepe. Sub pana lui Rică Venturiano, ele se transformă în lozinci caricaturale: Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm. Tălmăcite de Ipingescu pentru uzul lui Jupân Dumitrache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prin astă grădină de atâtea ori și am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele." (Petre Ispirescu, Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Peste dealuri zgribulite, / Peste țarini zdrențuite, / A venit așa, deodată, / Toamna cea întunecată. // Lungă, slabă și zăludă, / Botezând natura udă / C-un mănunchi de ciumăfăi, / Când se scutură de ciudă. [...] Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Tare-s mic și necăjit." (George Topârceanu, Balada unui greier mic) (c) "Dar
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de linșaj compasional, împotriva unui scriitor cu umor rece și ambiguu, care se recunoaște determinist, budist prin convingere, reacționar prin opoziție la avort, oarecum rasist, cu totul anti-feminist și puternic anti-liberalist, ocultează adevăratele resorturi ale acestului roman, precum și tandrețea lui zdrențuită. "Despre pasajele pe care le prefer", îi mărturisește autorul lui Dominique Guiou, "nu a vorbit nimeni. Pentru mine, momentele cele mai reușite din carte sunt paginile despre copilăria eroilor mei, sau capitolul despre revederea dintre Michel și femeia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
președinte a zâmbit șiret — Cum vă văd la față, parcă v-ar cam place Dacă-n satul vostru vă mișcați Încet Și-ascultați chiaburii, colectiv nu-ți face. (Ă). Toți din Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim acasă - ni-s copii goi Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde să răsară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ce se forma la botul său masiv, hulă ce semăna cu aceea stîrnită în locul unde se întîlnesc doi curenți contrari. Avea un jet scurt, lent și chinuit, care țîșnea cu un fel de geamăt înăbușit și se spulbera în șuvițe zdrențuite, fiind urmat de niște convulsii ciudate ce păreau să-și găsească o ieșire la cealaltă extremitate a monstrului, cea aflată sub apă, căci în locul acela apa clocotea. Ă Are careva vreun purgativ? întrebă Stubb. Mă tem c-o doare burta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
E greu de știut numai după zarva stărnită dacă a fost pojar sau bagatelă. Nu este exclusă bagatela dacă ne gândim că provincia cehoviană, departată de ațâțările capitalei își face un eveniment din orice fleac. Oricum e liniște. Acea liniște zdrențuită urmând, de obicei agitației inutile. Așezați de o parte și de alta a mesei, Mașa și Versinin sunt singuri, Kulîghin și Tuzenbach au adormit. În spectacolul lui Alexa Visarion, nu este singurătatea celor patru pereți, ci grație imensului spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]