3,277 matches
-
aș scrie un roman, în loc să narez faptele pe care le cunosc despre o personalitate curioasă, aș fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi zugrăvit mânios pe încorsetările vieții. Iar în lupta dintre pasiunea lui pentru artă și îndatoririle poziției sale în viață aș fi putut stârni compasiunea pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiindcă acestea veniseră până la urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot, în timp ce alături, la doi pași, Belle de jour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mamei sale cu o strâmbătură de suficiență înainte de a o șterge la fel de nepăsător de teamă că nu va prinde trenul. Ai fi spus că ceva îl frânsese pe dinăuntru. Dar nu s-a știut niciodată ce. Mai târziu, văduvia îl zdrobi de tot. Și îl îndepărtă. De lume. De noi, ceilalți. De el însuși, fără îndoială. Cred că o iubea cu adevărat pe tânăra lui floare de seră caldă. Bătrânul Destinat muri la opt ani după nevasta sa, într-un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
opt ani după nevasta sa, într-un atac pe un drum găunos, când mergea să-și vadă una din ferme ca să-l muștruluiască pe arendaș, și poate chiar să-l dea afară. A fost găsit cu gura deschisă și nasul zdrobit într-o ceață groasă de început de aprilie datorată aici ploilor care biciuiesc atunci cerul și transformă pământul într-o mâzgă cleioasă. Se întorsese până la urmă de unde venise. Bucla se închisese. Banii nu-l ajutaseră prea mult. Murise ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceilalți și ei, și nu rămăsese nimic pentru a scormoni prin cenușă. Dar, cu toate astea, ea mi-a spus ce știa. Era la sfârșitul unei după-amieze, în fața casei unde se retrăsese, împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind. Barbe își găsea consolare în sporovăială și în cireșele în alcool pe care le adusese de la Castel în mai multe borcane. Îi dau cuvântul: — L-am găsit de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de chestie, se uită la Marcela, care se prinde și ne fulgeră cu privirea, Ițcuș își vede sfârșitul aproape și o dă pe hohote, chipurile plânge, dar era clar că asta era numai în capul lui, Marcela se oprește, ne zdrobește cu privirea și răcnește nemilos: ― Ieșiți afară, măgarilor! Eu și Niculescu ne strecurăm cât ai clipi - era deja prea mult ca să mai putem ascunde dezastrul. Ițcuș se dă mare, că mamă, că eu n-am vrut. „Ieși afară”, strigă Marcela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
proporțional cu ale ei, speranțe trădătoare, pe care el le consideră însă realiste. Hans e tânăr și sănătos și se bazează pe pumnii săi, așa cum și funcționarii social‑democrați Probst, Koci și Wrba se bazaseră pe ai lor, atunci când au zdrobit greva. Hans a învățat că nu e musai să fii un funcționar al acelui mult iubit partid muncitoresc ca să nimicești ceva cu bâta, poți s‑o faci și pe cale directă și, mai ales, pentru tine însuți. Așa va începe cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unul altuia. Consecința acestui fapt sunt planurile în care iubirea joacă un rol întotdeauna altruist și de la care poți lua, prin urmare, tot ce se poate lua. Hans relatează afirmația lui Rainer cum că în natură cel mai puternic îl zdrobește pe cel mai slab. Cred că e logic care din ăștia vreau eu să fiu. Cine e Rainer ăsta? (întrebarea speriată a mamei). Mă calci pe nervi cu întrebările tale idioate, se oțărăște fiul și‑o șterge, deși nici n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cu pistolul în mână, Rainer se duce la sora lui care a dormit toată noaptea alături de el, despărțită doar de peretele subțire, improvizat, și care mai doarme încă liniștită și încrezătoare. O împușcă pe Anna în cap, de la mică distanță, zdrobindu‑i osul frontal și cufundând‑o într‑o inconștiență care se instalează cât ai clipi. Câteva frânturi din op. 33 a de Schönberg precum și din sonata de Berg, învățată pe de rost abia pe jumătate, se ciocnesc șocate în creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie să omoare toată familia ca să nu mai existe nimeni care să‑l poată da pe mâna poliției. Își împușcă imediat și mama, tot în cap, încât aceasta se prăbușește pe loc fără să scoată un sunet. Maxilarul superior e zdrobit în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui birou am văzut așezat un bărbat cu barbă deasă. Când s-a ridicat să mă Întâmpine, am crezut că o să mă zdrobească, atât de Înalt era. Un munte de om. — Salut. Spune-mi pe nume, Gan. Hai, nu mai sta acolo, ia loc. M-am așezat pe un fotoliu lângă fereastră. Era un fotoliu foarte confortabil, cu mânere mari. Noaptea trecută nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sunt obișnuită să fiu obosită, și fizic, și psihic!“ Fata asta e mai puternică decât mine, m-am gândit atunci. Când m-am Întors spre pat, am văzut un scorpion sub cearșafuri. Yazaki mai priză o linie. Respira neregulat. În timp ce zdrobeam scorpionul sub talpa pantofului, m-am gândit că Într-o zi voi sfârși și eu la fel. Scorpionul zdrobit părea o minusculă jucărie stricată. Reiko era mai puternică decât mine, dintr-un anumit punct de vedere era mai puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și aceasta este să îi întreci în aroganță. Așa că m-am gândit la bărbatul pe care îl omorâsem în seara aia și l-am fixat pe locotenent cu acel soi de privire rece, plină de superioritate atotdisprețuitoare, care ar fi zdrobit un prinț Hohenzollern. — Sunt Kommissar Gunther, am turuit răspicat, și sunt aici într-o problemă Sipo extrem de presantă legată de securitatea Reich-ului, care necesită atenția imediată a domnului general Heydrich. Vă rog să-l informați de îndată că sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din Rhodos - din cauza zăpezii din Lycia - lui Antipater și consacrată infinității lumilor, cealaltă către Dionysos și referindu-se la soartă. în ultima, Diogene din Oenanda povestește un naufragiu, poate cel al lui Epicur în drum spre Lampsakos: înghițit de ape, zdrobit de forța valurilor, rănit de muchiile ascuțite ale stâncilor pe care fusese aruncat, plin de sânge, rămas fără cunoștință timp de două zile și revenindu-și apoi încetul cu încetul înainte de a-și relua locul în lume... Lecțiile acestei aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nostru-i ascuns de nor. Curg vremurile, purtând anii cu bucurii sau cu jelanii, trec secolele cu ochi de ploi, spre altă lume, mergem și noi. Trece tăcută seară lină, reci umbrele pe nori se-anină, iar vântu-n arii desuete, zdrobește frunzele-n concerte. Aleargă ură și iubirea, de sus ne cheamă nemurirea, prin zile rele, sau mai bune, -De ce așa, cine ne spune? Plâng nedreptăți, trec milostenii, ducând cu ele izul vremii, trec întristările, suspinul, se usca omul, precum
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită de zorile străvezii. Căci pentru mine chiar timpul se oprește uneori, să-și tragă sufletul.
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
era frontieră, era roua de pământ fertil.. râul frângea deja iluziile mele și vestul se reliefa în depărtare unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă.. vară era departe, dar de acel pământ și de acele pietre mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile.. rămân amintirile și câteva zile în plus dăruite timpului care se scurge. ..ed era frontieră, era rugiada di terra fertile.. îl fiume già spezzava le mie illusioni e l'ovest și stagliava în lontananza dove le prime
ŞI ERA FRONTIERA de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364280_a_365609]
-
această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Felicitări autorului! Aleasă prețuire, traducătorilor: Alina Popa, Lidia Vianu, Mariana Zavati Gardner, Jacqueline Gardner, Alina Cheșcă (versiunea poemelor în limba engleză) și Radu Andrei, Elena Mihaela
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
lovea mereu peste față. Țipa la mine ca să-i spun cine-i românu’ care m-a tăvălit prima oară... Tânăra femeie a început să plângă. Încet, în suspine înfundate. Se ștergea la ochi cu gesturi mecanice și nervoase. Amintirile o zdrobeau sufletește. Părea că simte și acum duritatea loviturilor și greutatea acuzelor nefondate. A continuat să vorbească așa de încet și cu întreruperi, încât femeia în robă s-a apropiat de ea la nicio palmă distanță pentru a o auzi, după ce
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
-ntunecate din care astăzi vin. În drum o floare albă bocește pe un ram, Un trandafir de aur s-a preschimbat în fum Grădina-n care ieri regină mă aflam Plină-i de buruieni și dorul e postum. Cu tălpile zdrobite de pietrele-aruncate Pe drumul umilinței eu mă întorc mereu. Mi-s darurile smulse la ghenă aruncate Și Lacrima-i strivită de arsenalul greu De ură, răzbunare dintr-un rastel uitat. Cu glonțul ignorării inima mi-ai ucis Prea multe întrebări
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
baie! Doamna rotunjește boticul, alintându-se: -Hai mă, Țicușor! Vrei să mă supăr? Măcar scoate-ți ciorapii că miros îngrozitor! Impasibil, ” Țicușor” își târăște agale spre dormitor pachetele de mușchi foarte ”frânte”.Cu gemete înăbușite și le aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoșă! Superba doamnă aleargă și-i aduce sub nas vraful de ziare. ”Țicușor” zace nemișcat, întins cu
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]