798 matches
-
se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și i-am văzut chipul, primul meu gând a fost : "Câinele din vis ! Dacă chipul ăsta inuman se apropie cumva de mine atunci se va naște monstruoasa caracatiță roșie din vis !" Și chipul inuman s-a apropiat, zbirul m-a zgâlțâit bine, m-a pus pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când ajunse la capătul răbdării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rătăcise la întâmplare pe străzi, pe urmă intrase la un cinematograf și vizionase un film italian cu mafia, cum se întorsese în cameră și-l găsise dormind, pe jumătate îmbrăcat, cu fața mustind de grăsime și abur de alcool. Îl zgâlțâise de umăr și-l întrebase: Măi, copchile, ce-ai făcut, Dumnezeului, cu examenul ăla? Iar el se strâmbase, se întorsese cu spatele, și murmurase cu voce groasă: L-am luat, dă-l în mă-sa de examen. Și nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar fi fost nuanțele pale, de culoarea aramei stinse ai fi crezut că mai este încă vară. E fain, nu? a întrebat el și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație a carcasei metalice. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sărbătorim cumva. Probabil că și eu mi-aș fi dorit același lucru dacă aș fi fost în locul ei. Era trist să-ți petreci o asemenea zi de unul singur. Trenul a fost aglomerat și pe de-asupra m-a și zgâlțâit bine, așa că în momentul în care am ajuns la Naoko, tortul arăta precum vestigiile Coloseumului. Am reușit totuși să înfig în el cele douăzeci de lumânări pe care le adusesem, le-am aprins, am tras perdelele, am stins luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o bancă părăsită dintr-un parc și câmpii acoperite de zăpadă trecând rapid. Ceva mă deranja la imaginile respective, deși nu-mi dădeam seama exact ce. Apoi lumina zăbovi asupra unei siluete izolate dintr-un compartiment de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se opri brusc, iar femeia Își puse haina și pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scântei. Habitatul se legăna ca un bloc la cutremur. Se prinseră de console, de panouri și de uși ca să-și mențină echilibrul, dar pe Norman cel mai tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți din temelii. Creatura zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele i se scurgea din frunte pe tentaculul strălucitor. Brațul continua să-l zgâlțâie Încolo și Încoace. Cilindrul răsuna ca un gong la fiecare impact. — Afară! strigă Fletcher. Toată lumea afară! Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oare? Parc-ar fi fost Johnny Carson. Atunci de ce nu vorbea Jerry tot timpul ca Johnny Carson? Ce anume-i provoca schimbarea bruscă? Apoi era problema calmarului. Dacă lui Jerry Îi plăcea să-i sperie, dacă-l Încânta să le zgâlțâie colivia și să-i vadă țopăind, de ce folosea un calmar? Și de ce numai calmarul? Lui Jerry părea să-i facă plăcere să se manifeste În feluri diferite. Atunci de ce nu producea o dată un calmar uriaș, apoi niște rechini albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine ce vorbesc, Harry. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cilindrul D și păși În interiorul habitatului. Lumina era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e prea târziu, spuse Harry. Am știut de la Început că n-o să reușim, — Ba o să reușim, replică Norman. — Zece secunde, anunță Harry. Nouă... opt... Ține-te bine! Norman o trase pe Beth la pieptul său În momentul În care explozia zgâlțâi submarinul, răsucindu-l ca pe o jucărie, săltându-l cu botul În sus, Îndreptându-l apoi la loc, purtându-l, În sfârșit, În sus, Într-un val uriaș. — Mamă, mamă! urlă Harry, deși ascensiunea continua, ca și cum nu li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
îi oferă împrumut gena sa diplomatică, care, în relația cu Moscova, Kiev și chiar Chișinău, nu ne-a adus nici un folos. REVOLUȚIA BINELUI LUI GEOANĂ N-aș vrea să fiu în pielea lui Adrian Năstase. La Camera Deputaților, liberal-democrații îi zgâlțâie jilțul din răsputeri și se spune că Geoană ar fi negociat pe dedesubt cu aceștia să-l lase să cadă. Năstase se agață, cere armistițiu politic până trece gripa aviară. La partid, e amenințat cu un congres extraordinar care să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui îți amintea de un bondar care a nimerit într-un stup
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știau. Cât despre rest, hm! S-a îmbolnăvit omul și a murit... Asta o să ni se întîmple la toți și nu scrie nicăieri că o s-o pățim chiar ca Ivan Ilici. Am pus mâna pe umărul lui și l-am zgâlțâit de bucuria revederii. - Codrine, ce faci tu aici? - Bine, tu ce faci? În ultimul an, 39, îmi petrecusem vacanța de Crăciun la el. Scrisese acasă din timp și părinții lui îi răspunseseră că da, mă puteau primi, dacă eram așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mișcări încetinite, dar în pat își trase cuvertura pe ea ca și când i-ar fi fost frig și îmi întoarse spatele cu mișcări frenetice. "Ia-mă în brațe", strigă. Și o luai în brațe și într-adevăr un frig interior o zgâlțâi în clipa aceea... Ne-am trezit parcă înspăimîntați, înecați în propriile noastre șoapte, ca și când fiorul morții adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriată decât mine, eu atins de aripa neagră a necunoscutului, căutîndu-mi salvarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi cine-i?... Dar copila nu putea răspunde. Gemea înfiorată și abia se zbătea. —Domnu picher! domnu picher! se auzeau glasuri de afară. N-o omorî, domnule Ioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga "Sîntem salvați! Sîntem salvați!", iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prestigiu. I s-a dat un nenorocit de premiu (ex aequo!) pentru roman de două parale pe care, după spusa editorului, nu-l cumpără nimeni nici de frică. În ultimul timp își pierde vremea scriind articole prin ziare. Acum mă zgâlțâie ca un apucat, mă împinge de pe un scaun ca să-mi ia locul în fața computerului. Mă tratează de impostor, de jigodie, de biet pseudonim etc. Abia dacă mai am timp să mă iscălesc... Ed PASTENAGUE Cotidianul, 1 septembrie 2002 One man
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nu-și frământă mintea cu toate astea. Ba chiar își bate joc de mine când mă lansez în asemenea considerații filosofice. El și-a ales rolul de procuror. Nu mă lasă în pace nici măcar noaptea. Îmi șușotește la ureche, mă zgâlțâie, face ce face și mă trezește. Vrea să continue discuția despre oportunism. N-am nici un chef, mi-e somn, sunt obosit, dar până la urmă tot trebuie să accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cuprins-o și pe ea temerea, în timp ce își întoarce iarăși fața spre lac și glasul lui spunea: „Cum nimic? Ai zis ceva de nu știu ce rezolvare“, însă a ridicat din umeri, „De ce nu-mi răspunzi?“, punând mâna pe umărul ei și zgâlțâind-o: „De ce nu-mi răspunzi? Ce-ai vrut să zici c-a rezolvat?“, până în clipa în care ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu se poate, dar asta ar trebui să fac, să mă las purtată sau să aștept și să am răbdare pentru că mă va căuta până la urmă, atunci când va veni vremea, va coborî din turnul lui, pe care în zadar îl zgâlțâi și îl zgârii cu unghiile, și va porni cu mine în lume, așa, nebună cum sunt, și mi se va părea că totul e o pajiște însorită și că zilele sunt fără sfârșit și ne va fi bine și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]