1,625 matches
-
parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad fiindcă Înjurau tot timpul, erau pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care acum, făcînd pe zidarii, continuau să glumească la fel ca la circ și se suiau pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să cadă În orice clipă. Arhitectul uită de Julius și se Îndepărtă puțin ca să stea de vorbă cu inginerul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cum te cheamă? Îl Întrebă văzînd că inginerul și arhitectul se Îndepărtează. — Julius. Meșterul se uită la el zîmbind, de parcă n-ar fi Înțeles ce nume e ăsta și Începu să-i explice cu o mulțime de amănunte cum lucrau zidarii În zilele cînd se turna planșeul. Îi arătă sticlele de bere pe care le beau cît timp se turna betonul și Îi explică din nou că nu se puteau opri, dar că lucrau cu schimbul ca să poată mînca ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și peste cîteva minute se schimba echipa. PÎnă atunci lucrătorii se opinteau din greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos, făeîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos, făeîndu-l să se clatine pe cel care urca. Aceste incidente se soldau desigur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul și se uită cu luare-aminte la femeia care sosise tocmai atunci. Venise să-i aducă mîncarea lui PÎine cu șuncă. Peste cîteva clipe Începură să vină și alte femei, toate cu cîte o legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră să mănînce. Coborau de pe schelă și se apropiau de locul unde-i așteptau nevestele, le salutau cu răceală și ele deschideau legăturile. Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate cu o mîncare grasă, un amestec de tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi se așezau pe cîte o piatră, formînd un cerc și-și Înfigeau lingurile În strachina cu mîncare, scoțînd o primă Îmbucătură uriașă din care se scurgeau picături de grăsime și pe care o duceau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de murdari de var, cu hainele jerpelite și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care făcea parte, Într-un fel, din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și-i spuse lui Julius să vină cu el. Îl duse pînă la malaxor, care făcea un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a doua părți și corpul lui sau el, nu-și mai dădea bine seama, Înțelesese că n-ar fi putut să cadă niciodată avîndu-l pe Albinețu În spate. Și continuă să urce și să se opintească așa cum se opintiseră și zidarii ceasuri Întregi și simți că băuse bere la fel cu ei și că de aceea reușise să ajungă pînă la urmă acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea că zboară și era gata să-i ceară: „Mai Încet, te rog“, dar n-avea nici un rost, căci rîdea cu hohote și, orice-ar fi făcut, nu putea să cadă de pe umerii lui. Jos se stîrni un entuziasm formidabil. Zidarii ajunseră În culmea fericirii cînd Julius le ceru să-i mai dea o sticlă, după ce băuse berea pe care i-au dat-o la coborîrea de pe schelă pe umerii lui Albinețu. Sticlele de bere se goleau pe nesimțite. E rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a urcușului. „Haide, Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl văzu făcînd cîțiva pași ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl văzu făcînd cîțiva pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și coborau cu salopetele lor murdare de mortar pe schela aceea pîndită de primejdii ca să toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi trebuiau să meargă din nou la o corridă. De aceea o sărută bucuros și se duse În fugă să-i spună Nildei să pregătească repede mîncarea. De aceea Îi spuse ei, de trei ori În acea după-amiază, povestea cu zidarii și cu gălețile și isprava lui cu Albinețu și ea Îi spuse că era un ștrengar, dar știa că Julius era la fel de cuminte ca Întotdeauna. De aceea Sălbatica Îl ajută să-și orînduiască puțin gîndurile și-i spuse ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
satului i-au primit, întâi cu indiferență, apoi cu puțină răutate (“Ce mai caută și broscarii ăștia aici, dom’le?”) iar, în cele din urmă, chiar cu prietenie, căci și cei doi italieni i-au ajutat cât au putut. El - zidar de meserie, le-a făcut case tuturor celor care l-au solicitat. Plată? A dat fiecare cât l-a lăsat inima. Paolina - odinioară croitoresă de lux într-un mic orășel din țara ei, i-a îmbrăcat aproape pe toți, unora
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și atâtea semne de ntrebare. Poetu-i un Ierusalim cu teme sfinte, naționale, iar cu deschisele vocale ne-nvață și cum să vorbim. Ne-nvață ale vieții creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și Radna case noi pentru că începuse epoca Ceaușescu și era mare avânt economic și toată lumea construia, tencuia și zidărea. Ca acum! Îmi amintesc că acolo am văzut filme frumoase precum acela pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tradiționalist sau, dacă nu așa, atunci cu hotărîre să reneg toate acestea, altfel să privesc și spre stânga cea pururea tânără să tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului zidar Petrea din Maramureș (care tocmai munca la negru la subsemnatul execută, iară coregionalii săi îi spun P'ea): "Placu-ți, dumitale, dom' prefesăr, la fitness", eu răspund: "Placu-mi, P'ea, întrucât postmodern mă simt, cu lumea în rând voiesc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de stat, au fost teroriștii o închipuire, au fost mineriadele o realitate, a fost progromul de la Târgu Mureș la fel. Pe toate astea le-am auzit buimac cum mi le-a reamintit convingător un sibian trăitor la Timișoara, un nenea zidarul care mi-a spus că de ce acum îl vrem pe Iliescu după ce atâta vreme am predicat toate cele despre ale lui păcate. Căpitanul Vadim nu e așa! A făcut el lovitură de stat? A fost el nomenclaturist? A mulțumit el
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Da, există o cale". Se întoarse și, fără vorbă, se îndreptă spre ușă. ― Mă-ntorc la hotei. Mă găsești acolo oricând dorești. Se opri. Aproape că uitase că și ea are o problemă. ― Ai face mai bine să chemi niște zidari să refacă peretele. Cât despre rest, presupun că-ți cunoști mai bine decât mine situația, așa că nu mai insist. La revedere și succes. Ieși și, peste câteva momente, era pe bulevard. Odată ajuns în oraș, intră într-o farmacie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Da, există o cale". Se întoarse și, fără vorbă, se îndreptă spre ușă. ― Mă-ntorc la hotei. Mă găsești acolo oricând dorești. Se opri. Aproape că uitase că și ea are o problemă. ― Ai face mai bine să chemi niște zidari să refacă peretele. Cât despre rest, presupun că-ți cunoști mai bine decât mine situația, așa că nu mai insist. La revedere și succes. Ieși și, peste câteva momente, era pe bulevard. Odată ajuns în oraș, intră într-o farmacie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vadă dacă poveștile lui au efect. Îl cheamă Otto și e sas, dar vorbește bine românește, deși cu accent. S-a născut la țară, la Michelsberg, Cisnădioara, în Ardeal, l-au dat la meșter de la 12 ani, mit zwölf - e zidar -, a făcut armata, și-acum, la 26 de ani, a venit să caute de lucru. Numai într-un oraș mare poți găsi ceva chiar și iarna, în meseria asta, mi-a zis. A venit cu zugul. La graniță, la Predeal
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la Frascati, e ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării și dependințe, la primăvară. Își caută însă de lucru serios, pe la vreo biserică, fiindcă stă rău cu banii. Acum a intrat într-un cerc de zugravi și zidari, s-a împrietenit cu ei. Apoi m-a luat pe mine la-ntrebări: cine sunt, câți ani am, dacă am nevastă și copii și mamă și tată și frați. Sunt oameni, ca Otto ăsta, care consideră că trebuie să le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cap. Pe toți îi văzuse, dar nu mai știa exact unde. Curând sfinții au fost luați de apa unui râu, iar camerierul care a trecut pe hol a auzit sforăit din camera pe care străinul Dan Crețu o împărțea cu zidarul din Ardeal. Numai că domnul Dan Crețu nu se întorsese azi la hotel. SÂMBĂTĂ 27 DECEMBRIE În vizită 1 Z iua a-nceput prost, cu ceață deasă, de nu vedeamnici până la mesteacănul din dreptul ferestreimele. M-am gândit cum ar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
senior, Veterinara o cumpără pe Duchesse, o iapă căreia îi plăcea numai iarba de pe lângă calea ferată. Școlarii din curți, pe care îi aduna zi de zi un school bus, știau că nu vor întârzia dacă ajungeau la barieră înaintea locomotivei. Zidarii și meșterii care trebăluiau la gardul bisericii își părăseau lucrul după trenul de seară, iar Omar pricepu că orbise într-o sâmbătă în care, în locul vagoanelor care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un fel de casă izolată, undeva pe un câmp. Clădirea nouă, abia terminată, fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]