1,209 matches
-
cătușă”, închisoare din care spiritele celor îndrăgostiți trebuie să evadeze împreună pentru a accede la Nirvana: “Să ne desprindem, deci,/ tu - gând, eu - gând,/ și-așa ne vom uni din nou,/ zburând,/ și liberi,/ și eterni,/ și jubilând,/ ca flacăra zvâcnită din/ cenușă.” (p. 43) Simbolistica cenușii, care se leagă, prin legenda Păsării Phoenix, de mitemul învierii, este un factor propulsor spre Nirvana. Locul privilegiat în text - în ambele ocurențe cuvântul cenușă fiind echivalent cu un vers - îi reliefează calitatea simbolică
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
obiectivitate diagnoza integrală a spiritualității și a civilizației din Argentina primei jumătăți a secolului XX, cartea fiind publicată, după cum se știe, în anul 1933. Totul are memorie în teatrul divers al pampei. Și oameni, și plante, și pietre, și aer, zvâcnesc cumva în același ritm imemorial al locului. Căci „Radiografia” lui Estrada se prezintă aidoma unui film al vieții bine definit, cu repere geografice fixe și cu rădăcinile înfipte milenar în dizarmonia amețitoare a unui orizont spiritual unic, a cărui amplitudine
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
el este un consacrat scrutător (de tip renascentist, iată, prin arhitectura vastă a cunoștințelor expuse) al trecutului și un semiotician desăvârșit al interacțiunii perfecte dintre natură și om. De-a lungul și de-a latul pampei, fiecare entitate, în care zvâcnește puternic sau molcom viața, comunică, printr-un joc arhaic al reflexelor căpătate și al rațiunii, cu sufletul ce animă în permanență forma. Și asta, fiindcă, pentru scriitorul argentinian, pampa nu reprezintă doar un topos oarecare al pământului caracterizat de o
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
de viață de trăiri de tăceri de urcușuri și coborâșuri spune-mi tată de câte ori cade un om înainte să zbucnească spre înalt și unde tâmplele și le izbește de lumina soarelui pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de îndoială buzunarele sună goliciunea gândirilor care Te alungă Doamne din cer frământând în
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
care s-a ocupat cu protocolul de pregătire și de primire a tuturor participanților la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie: „Bine ați venit în sfânta cetate de slavă și durere a neamului românesc... Voința națională, care cu atâta putere zvâcnește astăzi în toate păturile societății românești, în cele de sus, ca și în cele de jos, ba poate în cele de jos mai mult ca în cele de sus, e chemată să arate că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar timpul e grăbit Și mă apropii-ncet, de apogeu. Cât să aștept și cât să mai privesc, Spre înălțimi? E grea și rea tăcerea, Dar înțeleg că tot ce-i pământesc, E trecător și doar ce e ceresc
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
mă așez în sufletul tău ca să mă simți în gândurile iubirii poate că voi încerca să fiu razele unui apus pentru că pe ele vreau să le transform în sărut vreau ... vreau buzele tale, fierbinți vreau inima care-n noapte-ți zvâcnește târziu te vreau ca o vară lungă, ce arde fierbinte @ viorel muha 2015 Referință Bibliografică: voi încerca / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Muha : Toate Drepturile
VOI ÎNCERCA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371436_a_372765]
-
încet la braț și un bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure liniștea unui peisaj de basm.Dar până și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că din senin,zvâcnesc doi bicicliști ,nervoși pe plimbăreții matinali care le stau în cale. - Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcnește unul către bărbatul în baston. Și-apoi, gonește către celălalt, umflându-se de râs. Mai că i-aș pune o
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CÂNDVA, PROBABIL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cândva, probabil că am fost pasăre călătoare, căci simt ades zvâcnind în mine amprenta unui soare pe care l-am urmat orbește, prea multe cuiburi părăsind, încât nici nu mă mir acum că, doar la gândul lui, m-aud cântând. Cândva, probabil că am fost o picătură-n ploaia verii ce-
CÂNDVA, PROBABIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374862_a_376191]
-
înainte de toate, creioanele îi sunt securitate, Cartea, retrasă adânc prin vrafuri cerești- Cum ai putea să o contești?.. Și ce poți tu cunoaște, dacă numeri zile, nopți, somnul, trupul ți-l ia; dar încearcă să simți, cum prin carte, îți zvâcnește sufletul... cum ochii-ți se contopesc cu o mică împărăție, cum vezi, că-ți plantezi materia cenușie... Cum degetele au gustul cărții și orbii citesc fără ele?!. În carte eforturile nu-ți mai sunt grele. Săracu-i sărac, bogatu-i bogat
CARTEA, O ŞANSĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374882_a_376211]
-
el discuția cu vădită mulțumire în privire și voce. A ieșit din bucătărie și s-a întors repede cu rucsacul, pe care l-a aruncat pe pat. Iuliana a întins înfrigurată mâinile să-l ia și simțea cum inima-i zvâcnește cu putere de bucurie, emoție, speranță și teamă. - Ce te grăbești așa, târfă? Avem timp, a zis el și s-a ridicat pentru a-i smulge rucsacul din mâini. L-a întors cu fața în jos și l-a scuturat
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
cine știe când, le vor scoate la iveală niște amintiri. Atunci le voi învălui în cuvinte alese și frumoase, acum nu pot să scriu și nici nu am cu ce. Îmi mângîi privirea cu întinderea lichidă fără de hotar peste care zvâcnesc pescărușii... © Din antologia lirică FERESTRE COLORATE de Rodica Elena LUPU Editura ANAMAROL, București, 2015 ISBN: 978-606-640-105-0 Referință Bibliografică: PESCĂRUȘII / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica
PESCĂRUŞII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375056_a_376385]
-
frumoasele amintiri pe care nu le pot uita...! Întocmai. Urzim din „firul” acesta un „covor” al biografiei tale, cu florile, motivul, câmpul lui, făr-a tinde să ilustrăm decât esențialul ce definește pe omul și artistul Maria Tătaru. Punctul de la care zvâcnește „suveica” și „firul”, începând țeserea coincide cu data și locul nașterii tale. Referă-te la aceasta. Sunt născută în satul Năstăseni din comuna Parincea, județul Bacău. Așezările acestea, cu istorie veche, întinse pe locuri colinare, fascinante peisagistic insuflă o atracție
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi simt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea? FURTUNĂ Pe cer, fulgere zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum , în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. PRIVEGHERE Cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
avataric”, format din reîntruparea unui cavaler și a doamnei sale. Recunoașterea, dulcea moarte, ca exercițiu al căutării Nirvanei, și moartea iluzorie, care nu distruge cuplul, ci îl cosmicizează, îi conferă dimensiuni mult mai largi și mai înalte. Din cenușă poate zvâcni oricând flacăra, în lumina căreia (re)unirea devine posibilă. Eugen DORCESCU: O ieșire din contingență. Asta înseamnă poezie, și trăire, și metafizică. Nu mai faci raportări spațio-temporale. Ignori, spontan, timp, vârstă, moarte. Mirela-Ioana BORCHIN: Nu văd nimic... în afară de ființele noastre
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
rochia neagră, luna apare și ea somnoroasă dar plină de dorința de a salva lumina acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subtire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le pună pe masă copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub baticele de țigaie din dulăpior? Câte
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
apă vie prefăcută în năvalnică inimă pâine unsă cu miere suflet tainic picând bob de rouă curată bob de plumb și de smoală și zăbavă în bob și speranță în rugă și drum printre spini ori în cercuri săgeată ce zvâcnești înspre cer te văd deal așezat peste vale cu colnicele coaste prinse șanț peste care iarbă verde răsare urmăresc din privire drum săpat de intrare drum săpat de ieșire pătrundere-n spice ce-s mărunt măcinate rumenite de coapte se
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
vale cu colnicele coaste prinse șanț peste care iarbă verde răsare urmăresc din privire drum săpat de intrare drum săpat de ieșire pătrundere-n spice ce-s mărunt măcinate rumenite de coapte se despart cărări două doi colaci bobonați ce zvâcnesc omenesc tic ascuns de lăute rezemate de pulpe îmi apropii doar palme să te văd să te simt să mă plec să te-ating mă plimb, fulg pe bob un bârlog de-nfrățit pe polog margini lungi psoași dungi porți de
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
străine, Ce-ar dori să smulgă inima din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață Pământul ne ocrotește, ne
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
Călin. Le alinta duios cu romanțe și melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
pe-aproape! Mănunchiul de culori aduce bine ori rău, fericire ori nefericire, liniște ori zbucium în viața celor proaspăt apăruți pe tărâmul tău! Așezându-se în genunchi, tot cu ochii închiși, împreună mâinile a rugăciune, ocrotind parcă întrebarea ce-i zvâcnea în tâmplă: Dacă mai pot să fac ceva cu ziua taaaa...? Cu viața taaaa...? lungi Baba curioasă vorbele. După un timp de tăcere chinuitoare, izbucni într-un râs zglobiu: Bineînțeles, ai mare noroc! Ai picat la țanc! În primele 9
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
Acasă > Versuri > Farmec > DAU UN VAL PENTRU O VIAȚĂ Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului timpul mut se plimba prin corpul meu căutând uși albe zvâcnește pragul de fericire și de dor sperând că tălpile unei secunde să-l atingă dar amurgul se așterne cu vânt și ploaie cu iarnă și cenușă peste goana mea din apus vrând să mai țin viața de mână am uitat
DAU UN VAL PENTRU O VIATA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371252_a_372581]
-
și al lui zvârcolit De nepământeană jivină. În zarea de zmoală bat tobe de fier Copacii de frică se-nchină Șuvoaie de apă se-amestecă-n cer Ca-n marea pedeapsă divină. Un bici de lumină pleznește de sus Și geamătul mării zvâcnește Se pierde apoi rătăcit la apus În umbra de nori care crește. Și crește de parcă doi munți uriași Apasă cu umerii totul De valuri și-a lor zvârcolire atrași Stârnind fără seamăn potopul. Se cască hulpave din val negre guri
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
simtă c-a oftat, O lacrimă în ochii-i blânzi s-a aninat. Strigă-ncet pe limba lui, Spune ceva nu știu cui. Cuțitul i-l înfige-n beregată, Viața i se frânge-n dată. Cu ochii uimiți și larg deschiși, Trupu-i zvâcnește, hulubi învinși, Sângele-i curge roșu, șuvoi, În jur, veselia-i în toi. Ce trist m-ai privit că nu te-am ajutat, Pe mâna măcelarului te-am dat. Ieri ți-am făcut ciucuri de-arnici, Azi nu te mai
MIELUŢUL de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348751_a_350080]