938 matches
-
dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată, spre un adăpost împotriva morții care le țiuise tuturor în urechi... În urma gloatei fugare un detașament de soldați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-ar expune la sancțiuni grave. Abia pe înserat porniră mai departe spre Amara; totuși, Grigore nu se mai întoarse în biserică... La marginea Amarei și apoi pe uliță, cadavrele zăceau în aceleași locuri. Ici-colo, cîte-un muribund gemea ori se zvârcolea încă. Birjarul arăta cu biciul mereu: ― Uite colea un mort!... Și dincolo... Ăsta parcă mai suflă, vezi? Isbășescu recunoscu pe Chirilă Păun, apoi pe Nicolae Dragoș... Titu Herdelea exclamă îngrozit: ― Aici trebuie să fi fost bătălie mare! Numai Grigore tăcea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Soldații o înșfăcară. Niculina, întinsă cu fața în jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
carul urmat de preotul din Lespezi, i-a venit în minte că Gogu n-are să vie acum la țară nici chiar pentru înmormîntarea surorii sale și că, de altfel, nici nu e timpul pentru o înmormîntare pompoasă când satele se zvârcolesc în dezmeticirea din nebunia furioasă și când ruinele încă fumegă ca și sufletele oamenilor. Atunci, în clipa aceea, s-a hotărât să facă îndată o înmormîntare simplă, potrivită împrejurărilor, lăsând pentru mai târziu, când se va fi coborât liniștea adevărată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și plantele. Băile la picioare și mâini, au efect depurativ (curățitor) foarte puternic, asupra întregului corp. Băile la picioare le-am făcut seara, pentru că este nevoie de repaus total. În cele trei nopți, după băile la picioare, m-am cam zvârcolit, m-am simțit supra încălzită și cu o tensiune în tot corpul, dar starea este suportabilă. Bătăturile (niște întărituri gălbui pe călcâie) au dispărut și nu mă mai deranjează nimic. La băile de picioare, se utilizează trei zile, aceeași fiertură
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
capul nepotului, a început să-l strige pe numele de botez și să-l îndemne să se trezească și să deschidă ochii. După ce inima nepotului ajunsese să bată normal (eu mai țineam mâinile pe inima nepotului), deodată nepotul s-a zvârcolit și a spus niște cuvinte necunoscute nouă. Apoi s-a liniștit și ne-a spus că nu poate ține ochii deschiși și să-i deschidem noi. Mama lui, care între timp plângea speriată, i-a spus nepotului să ridice piciorul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și nepotul l-a ridicat, apoi pe cel drept. Nepotul a executat comenzile, deci era treaz. Vorbea conștient cu noi, românește, cu ochii închiși . Medicul, (că era și un medic în salonul de reanimare), când a văzut că nepotul se zvârcolește, s-a apropiat și m-a întrebat (cu un ton ridicat de reproș) cine sunt eu. Calmă, i-am spus că sunt sora tatălui pacientului și că am vorbit cu șeful clinicii de chirurgie despre acest tratament. Menționez că am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
era limbajul atunci, așa, un fel de limbaj comunist, cum să spun ? Că pentru mine e de neînțeles...” „Asta era !”, mi-am spus eu instantaneu, ca luminat de o bruscă revelație. Realitatea o luase brusc înaintea limbajului, iar acesta se zvîrcolea, disperat, în căutare de referent. Cuvintele erau incapabile să recupereze schimbarea și deveniseră simple purtătoare ale confuziei profunde a oamenilor și ale agresivității provenite din această confuzie. „Democrație”, „opoziție”, „nu ne vindem țara”, „poporul”, „capitalism”, „muncă”, toate aceste cuvinte goale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am simțit o spaimă irațională, o teroare cum nu mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetița ajunsese în fața ușii și începu să bată cu pumnii mici, sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă trântisem pe jos și mă zvârcoleam, dar nu o slăbeam din ochi. Când a apucat lacătul, am simțit că mi se sfâșie măruntaiele, că îmi explodează inima. Ea a rupt lacătul și, cu mâinile mânjite de sânge, a împins greaua ușă de cuarț. A rămas încremenită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
holbați. Era un valet, dar partea de jos a cărții nu era imaginea răsturnată a valetului, ci o superbă damă de ghindă, cu o floare de iasomie între degete. Am răvășit repede cărțile de joc, dar Elisabeta începuse să se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă am rămas descumpăniră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră. Firește, odată ajunsă acasă, vraja s-a destrămat. Mama a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă întrebă în treacăt: ― Vorbeai cu cineva? ― Nu, răspunsei eu scurt, închizînd ușa. Dar atunci auzii și glasul d-nei Sen, sus, pe galeria paralelă odăii în care dormea Maitreyi. XII Am crezut că s-a aflat tot și m-am zvârcolit toată noaptea, fără să pot închide ochii. Spre dimineață, Maitreyi a venit iarăși la mine, fără s-o simt, și mi-a strecurat pe sub ușă un bilet, "Mama nu știe nimic. N-ai nici o grijă. Nu te trăda. Maitreyi." Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de metri, se opriră să-și tragă răsuflarea, dar nu-și lăsară povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e de undeva dintr-o zonă rurală din sud. E frisonant să auzi cum Îi șerpuiește vocea prin ambien tul sonor monoton, condimentată cu detalii erotice. Dar, pe de altă parte, e pur și simplu cretin să vezi cum se zvîrcolește În pat, discreția sau pudoarea rămîn În urma avîntului lui de mascul nu doar crud la minte, dar și foarte bădăran. Nu că eu aș fi mai breaz. După o lună, trebuie să o iau de la capăt. Măcar a trecut o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zboare, simțea că plutește, doar că picioarele nu-l mai ascultau și capul începea să i fie tot mai greu... Băiatul adormi, dar visele nu-i dădeau pace. De fapt erau coșmaruri și toată noaptea a gemut și s-a zvârcolit prin pat. Dimineața l-a găsit treaz sau aproape treaz, căci noaptea trecută nu fusese una tocmai ușoară. Chiar dacă adormise foarte devreme ( nici nu mai știa când), oricum nu apucase să și mai pună pijamaua, se simțea obosit și cu
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
un sac greu, inert, șiroind de apă, care trebuia să fie ridicat treaptă cu treaptă. Și în clipa aceea i se năzărise că era moartă. Dar după ce au ajuns pe chei, s-a dovedit că nu murise. Zăcea pe pietre, zvârcolindu-se, gâfâind, zvâcnind și răsucindu-se ca un vierme. George își aminti cu surprindere de următoarea lui mișcare. O izbise cu piciorul în trupul ei moale, ud, strigându-i: „Cățea! Cățea afurisită!“ Apoi sosise o ambulanță. Sosise poliția. Stella a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer dominator și categoric, care părea chiar și în somn să stea de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a nu fi în stare să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
taxi, ce extraordinar va fi totul. Cât era de neîncăpătoare casa își dăduse seama abia în timpul nopții, când el zăcuse treaz pe divanul cam umed din micuța cameră de oaspeți, ascultând-o pe Hattie întâi cum plângea, apoi cum se zvârcolea și ofta în patul lui de fier, din camera învecinată. Vineri dimineața, John Robert se trezise ca de obicei la șase și patruzeci și cinci de minute, coborâse și făcuse pregătirile pentru micul dejun, o masă pe care el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu găsea răspuns. Deodată i-a trecut prin minte ca o viespie imaginea calului zvârcolindu-se în mijlocul focului.... „Și l-am priponit să nu scape ușor! Doamne!!!”... Cu această imagine în fața ochilor, s-a prăbușit leșinată peste marginea prispei... În așteptarea întoarcerii Marandei, Toaibă și-a turnat încă un pahar de rachiu. A cântărit paharul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unde lichidul s-a scurs din ei a fost spurcat și mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea să rămână acolo. Și diavolii au părăsit măruntaiele lor sub forma unei mari mulțimi de viermi care se zvârcoleau în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a fost spurcat și mirosul a devenit atât de puternic, încât nimeni nu mai putea să rămână acolo. Și diavolii au părăsit măruntaiele lor sub forma unei mari mulțimi de viermi care se zvârcoleau în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Conjuncturi III (Fesul) De o demnitate înnăscută, Al. D-trie. Ghica se zvârcolea între renunțarea la domnie sau găsirea unei formule de compromis, spre a nu rămâne de râs în amintirea urmașilor și a istoriei. La numirea sa pentru primirea firmanului de urcare pe tron, venise cu o mare suită de demnitari și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
Al. Dtrie Ghica găsise în el tăria și tactul de a ieși învingător (nu se știa cu ce consecințe) gândind în perspectivă să urnească din punctul mort, protocolul anchilozat în orgoliile unui imperiu caduc. Ce avea de gând de se zvârcolise toată noaptea înaintea prezentării la Mahmud al - IIlea pentru numirea pe tron? Doar frații Golești au intuit și cu rugăminți , stăruiseră să nu facă ceva necugetat, păstrânduși capul pe umeri. A doua zi, viața îi juca feste, că viitorul domn
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]