6,950 matches
-
asigur, i-am oferit lui Kate pachetul complet. I-am schimbat scutecul, am hrănit-o și i-am spus că e mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au instalat pe pat, în timp ce eu mă ocupam de Kate și le povesteam cum decursese seara. Așa că, într-un fel ciudat, știind cât de dificilă am fost, îmi e mai ușor să accept faptul că James m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam de ales. Încercam să-mi limpezesc, într-un fel sau altul, problema căsniciei și nu aveam nevoie de nimic care să-mi distragă atenția. În sfârșit, mama a găsit cheile de la mașină. Kate, eu și mama ne-am îngrămădit înăuntru și am plecat spre aeroport. N-am vorbit deloc. Îmi dădeam seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se întâmpla. Dar, din fericire, și-a ținut gura. Era un adevărat miracol, dar chiar am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ridicat factor de protecție din istoria omenirii. Oare eram o mamă excesiv de protectoare? Nu mă puteam abține. Îmi făceam griji pentru ea. În fond, era un copilaș și avea pielea foarte delicată. Nu voiam să risc. — Cred c-o duc înăuntru, am spus. Doar ca să fiu sigură. —Liniștește-te, m-a sfătuit Anna. Nu, mai bine-o duc înăuntru, am zis. Să nu se ardă. —Of, nu pleca, m-a implorat Anna. Nu mai am cu cine să vorbesc. Tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făceam griji pentru ea. În fond, era un copilaș și avea pielea foarte delicată. Nu voiam să risc. — Cred c-o duc înăuntru, am spus. Doar ca să fiu sigură. —Liniștește-te, m-a sfătuit Anna. Nu, mai bine-o duc înăuntru, am zis. Să nu se ardă. —Of, nu pleca, m-a implorat Anna. Nu mai am cu cine să vorbesc. Tocmai atunci am auzit voci în bucătărie. Suna ca și cum ar fi izbucnit o mică revoltă. —A venit Helen, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-i cedez șezlongul. Că i-l lăsam pentru că așa voiam eu. Jocurile puterii. Eram așa de infantilă. — Da, a zis Anna grăbită, cu fața roșie ca sfecla. Și eu plec. —De ce? Unde te duci? a vrut să știe Helen. —Înăuntru, am spus eu. —Grozav, a exclamat ea. Era cu capsa pusă ceva de speriat. — Eu tocmai am trecut printr-un examen îngrozitor, iar astă seară trebuie să învăț tot cursul de antropologie, iar voi nu vreți să stați nici cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Adam, tocmai mă dădusem jos din patul lui. Fusesem pe cât de intimi pot să fie doi oameni. Iar acum ne comportăm ca doi străini politicoși.“ Capitolul treizeci și nouătc "Capitolul treizeci și nouă" Kate a fost mult mai fericită înăuntru. Când am pus-o în pătuț, râdea de zor, gângurea și dădea din mâini. I-am luat piciorușele încinse de soare și i-am făcut bicicleta - îi plăcea la nebunie. Ei, de fapt, sper că-i plăcea, fiindcă mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum, traforează ca la lucru manual cărți lipite unele de altele prin lipsa de relevanță. Așa cum există copiii străzii, există și copiii handicapați ai literaturii (cartea este un copil). Care au Însă poze frumoase pe copertă, și o strălucitoare suprafață Înăuntru, uneori. În cel mai bun caz scriitorii se iau la Întrecere cu ziarele. Acest cel mai bun caz fiind și cel mai rău. Să mai citim o dată ce-au zis americanii, n-are nici un sens să intri-n concurs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mizei cu privirea imobilă), În literatură a rămas o preocupare constantă și cu greutate (aici echilibrul Între comerț și artă pare Încă asigurat). Literatura a schimbat mijlocul de locomoție sau hainele povestirii nu se mai poartă coif de fier , dar Înăuntru respiră o vietate (ceea ce nu se poate spune despre cinematografie, În interiorul căreia nu mai respiră nimic. Haina modernă, din aluminiu, acoperă un gol. Și nu-i omul invizibil). Scrisul a găsit cadențe noi. Iar transa este indusă prin tempo, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Dumnezeu. Se ascundea Într-un șifonier. Mă aflam Într-un oraș distrus de foc, sau de o explozie, nu știu, și nu mai rămăsese În picioare nimic altceva decît șifonierul acela. I-am deschis ușa și l-am văzut Înăuntru pe Dumnezeu. Îi era frică. Avea un cap mare, de leu, dar știam că nu e leu, că e Dumnezeu. L-am luat de mînă și, În timp ce soarele asfințea, privind Împreună orașul devastat, i-am spus să nu-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de el că e prea gras, alții-l fac nebun și, Înainte de despărțire, Îi spune: „Tu nu ești decît un turist În hotelul ăsta, eu locuiesc aici”. Apoi Charlie deschide ușa camerei sale Înconjurate de vîlvătaia de pe palier și dispare Înăuntru. O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin dreptul lui, Îl Întreabă de ce cară cutia aia cu el, ce e Înăuntru, Fink răspunde că habar nu are, după care fata se așază În fața scriitorului ca În fotografia de la hotel. Hotelul care este, probabil, infernul. Mundt e Într-adevăr agent, dar de un alt tip de asigurări, un agent de legătură dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bun?”, a răspuns Richter. Apoi, pe acordurile sonatei În do major de Shubert, „favorita” sa, uriașul artist, acum bătrîn și slab, a ridicat Încet mîinile și și-a prins În palme fruntea cu Întreaga literatură pentru pian a lumii acolo, Înăuntru, și a rostit Încet „știți, eu nu mă iubesc”. Pe urmă a tăcut. Așa s-a sfîrșit filmul. După ce În tot documentarul (Richter, l’insoumis, Bruno Monsaingeon, 1997), un șir de interviuri realizate În timpul ultimilor săi doi ani de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru filme, iar starea mea civică inițială dobîndise un caracter aproape religios, făcîndu-mă atît de sensibil la problemele culturale românești, Încît am renunțat la o pașnică seară erotică În familie doar pentru a mă iniția În situația intelectuală a patriei. Înăuntru au intrat 18 spectatori. Cu mine cu tot. Doi homosexuali care discutaseră afară despre Antichristul lui Nietzche, o femeie cenușie cu blană de castor și soț surdo-mut, o doamnă foarte grasă, doi ambuscați, o brunetă cu celular, o pereche cețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără să-și dea seama că-i incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că era volumul doi. Singurul oraș din Belgia unde am găsit o toaletă publică În aer liber. O cutie gri de metal, introduci zece franci Într-o fantă cochetă și ușa se deschide automat, intri, ușa se Închide tot automat, Înăuntru e cald, luminos, miroase a deodorant, se aude o muzică plăcută, Rondo pentru flaut și orchestră, Îți atingi scopul, apa prinde să curgă singură iar ușa nu se mai deschide, mai Întîi zîmbești, apoi te cuprinde o ușoară Îngrijorare, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu muzică, Kafka, pictori, Tocqueville. Ca și cum ai intra Într-o cameră Înțesată cu cărți și spațiată prin mobile splendide, ai auzi o felație appassionată În surdină și, Înaintînd spre centrul Încăperii, ai descoperi sicriul răpitor al scriitorului, de argint, iar Înăuntru, chiar pe el. Pentru că „felația În bibliotecă e Însăși esența ei”. Și ce mai povestește babalîcul Animal pe moarte ? Despre generația ’60, „o generație de felatoare minunate”, gînduri despre bătrînețe, despre pornografie, despre căsătorie, ce oribilă e, și cît este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numerele care Începeau cu 1400, niște case din prefabricate. Parcă și urmări plăcuțele de pe trotuar. Merse pe jos pînă la 1486, o casă tencuită cu stuc, avînd pe acoperiș un Moș Crăciun din neon, Într-o sanie trasă de reni. Înăuntru: lumini aprinse. Pe alee un Ford de dinaintea războiului. Prin fereastra mare Îl vedea pe Ralphie Kinnard snopind o femeie Îmbrăcată În halat de baie. Femeia părea să aibă În jur de treizeci și cinci de ani și fața Îi era tumefiată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens intrase În celula 3. Bud Își făcu loc ca să ajungă acolo. Dick tocmai se ocupa de un pachuco slăbănog, aplicîndu-i niște bastoane În cap. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dar probabil ai mai auzit-o. — Nu de la tine. — Cum a fost la colegiu? zise Jack, rîzÎnd. — O adevărată epopee, dar n-am de gînd să ți-o relatez pe frigul ăsta. Le-am spus părinților mei să țină petrecerea Înăuntru, pentru că În Anglia n-am reușit să mă adaptez la temperaturile scăzute. Am pregătit un discurs. Vrei să mă ajuți să hrănesc pisicile vecinului? — SÎnt În misiune. Misiunea de a sta la taclale cu sora mea? — O cunoștință de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
direct la subiect. Aveți la activ prețioase cooperări cu Procuratura, ceea ce este În favoarea dumneavoastră. Dar nouă martori v-au identificat ca fiind cel care l-a lovit pe Juan Carbijal, iar patru arestați din blocul bețivilor v-au văzut aducînd Înăuntru o ladă cu rom. După cum vedeți, notorietatea v-a făcut un deserviciu, căci pînă și bețivii citesc presa de scandal. Dudley Smith preluă frîiele discuției: — Flăcău, avem nevoie de celebritatea ta. Avem un martor absolut fantastic, care va spune În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca printre ei să fie și femei. Eu i-am găsit. M-am oprit să-mi cumpăr o cafea și am văzut un afiș aiurea pe ușă: „Închis pe caz de boală“. Nenică, păi la Nite Owl nu Închid niciodată! Înăuntru era Întuneric și mi-am dat seama că trebșoara asta pute. Exley, nu e zona ta. Trebuie să fie a băieților din centru, așa că... Ed Îl Îmbrînci Într-o parte și-și făcu loc pînă la ușă. Deschise. Un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se auziră strigăte. Jack alergă afară, luă colțul și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
haine din cameră erau cîteva tricouri jegoase, niște chiloți bărbătești și niște haine atent călcate, Încă În țipla de la curățătorie. Vincennes a cercetat incineratorul din spatele hotelului: ardea, iar administratorul i-a spus că l-a văzut pe Sugar Coates aruncînd Înăuntru o grămadă de haine cam pe la ora 7, În dimineața repectivă. Vincennes spunea că Jones și Fontaine păreau să fi fost fie beți, fie sub influența narcoticelor: dormeau duși chiar și În hărmălaia provocată de focurile de armă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]