7,247 matches
-
apropo, felicitări amândurora. — Da, felicitări amândurora, am repetat eu, dar ea Îmi Închisese deja telefonul În nas. L-am sunat pe Alex să Îl Întreb dacă pot veni până la el, dar el n-a părut nici pe departe atât de Încântat să mă audă pe cât sperasem. — Andy, știi foarte bine că mi-ar face plăcere să mă văd cu tine, dar, ăă, sunt cu Max și cu băieții. Pe tine nu te mai vede omul În timpul săptămânii, așa că am planificat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la culme. — Și‑a arătat ce? — Nu sânii. Fundul. Partea de jos a corpului. Toată. Din față și din spate. Un zâmbet de la o ureche la alta și‑a făcut În sfârșit apariția pe fața lui și părea atât de Încântat, Încât aveam impresia că e pe cale să facă pe el, nu alta. — O, spune‑mi că nu e adevărat, am gemut eu și m‑am Întrebat În ce belea se băgase prietena mea. Și a văzut‑o un polițist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
instantaneu și l‑am Întrebat drept răspuns dacă totul e OK, dar el trebuie să se fi decuplat imediat de la e‑mail, că nu a răspuns. Mi‑am propus să‑l sun exact la trei și jumătate și am fost Încântată că am libertatea de a telefona când și cui voiam, că Ea nu avea să fie aici ca să‑mi dea planurile peste cap. Dar ca să fiu sigură, am rupt o filă cu antetul Runway din carnețelul meu pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apară pe el, și să Îl trimit prin fax la Ritz, ca să Îl aibă perfect redactat atunci când ajunge. Fac totul pentru femeia asta - i‑am dăruit Întreaga mea viață - și, drept răspuns, așa Îmi vorbește? Părea gata să plângă. Mă Încânta ocazia rară de a o auzi pe Emily vorbind‑o de rău pe Miranda, dar știam că un Viraj Paranoic Runway este iminent, așa că am vorbit cu precauție. Am atins doar o coardă discretă de simpatie și indiferență. Nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rahat total lipsit de talent, fără aptitudini, o ratată totală și absolută. Nu aveam timp să mă calmez și să Îmi reamintesc că e vorba doar o ființă omenească la fel ca oricare alta (teoretic, cel puțină care nu e Încântată să stea În ploaie și care se răzbună pentru asta pe asistenta ei aflată la cinci mii de kilometri depărtare. Nu e vina mea. Nu e vina mea. Nu e vina mea. — Ahn‑dre‑ah! Pantofii mei sunt distruși. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ASTA CHIAR CĂ E GROZAV. NU PORȚI HAINE CA SĂ SPUI LUMII ÎNTREGI CE POZIȚIE PREFERI ÎN PAT, AMICE. ACUM AI PRICEPUT? — Dar, Nigel! James Își făurise cu grijă o expresie de om Înfrânt, ca să ascundă cât era de fapt de Încântat să se afle În centrul atenției lui Nigel. — NU MĂ LUA PE MINE CU „NIGEL“. DU‑TE ȘI VORBEȘTE CU JEFFY, SPUNE‑I CĂ TE‑AM TRIMIS EU. SPUNE‑I SĂ‑ȚI DEA TRICOUL CEL NOU CALVIN PE CARE L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și nu păreau să o deranjeze manierele abrupte ale Mirandei. De fapt, ea Însăși era rece și cam abruptă și nu părea să privească niciodată pe cineva În ochi. Părea blazată, ușor dezinteresată și plină Încredere În sine. Am fost Încântată când Miranda a spus că o vrea, atât pentru că asta mă scutea de alte câteva săptămâni de interviuri cu candidate la postul de dădacă, dar și pentru că Însemna că Încep să mă prind, cât de cât, cum merg treburile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât de cât, cum merg treburile. Nu prea eram sigură cum și care anume treburi merg, dar ele mergeau pe cât se putea spera de bine În situația dată. Făcusem comanda de haine cu foarte puține greșeli notabile. Ea nu fusese Încântată când, arătându‑i tot ce comandase de la Givenchy, pronunțasem Întâmplător numele așa cum s‑ar scrie give‑EN‑chee. După numeroase priviri țintuite asupra mea și câteva comentarii răutăcioase, am fost informată care este pronunția corectă și totul a mers binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ă Când am Întrebat‑o de ce nu l‑am văzut deloc prin apartament, a zâmbit cu mândrie și mi‑a zis: — Nu a fost Încă invitat În apartament. O luăm ușurel. Stăteam exact la ieșirea din restaurant În vreme ce ea mă Încânta cu poveștile pe care i le spusese el, când, ca din senin, Christian Collinsworth a apărut drept În fața mea. — Andrea. Încântătoarea Andrea. Trebuie să mărturisesc că sunt cam surprins să constat că ești o admiratoare a restaurantului Benihana... Ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înțelege, deși eu știam că, de fapt, monogamia noastră o uluia pe ea cel mai mult. Dacă exista cea mai mică șansă să se Înfiripe o idilă Între Christian și mine, Lily avea În mod sigur să ațâțe focul. — Lily, Încântat de cunoștință. Mă cheamă Christian, sunt prieten cu Andrea. Vă opriți mereu În fața restaurantului Benihana ca să stați de vorbă? Zâmbetul lui mi‑a provocat o senzație de gol În stomac. Lily și‑a dat la o parte propria buclă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine, așa va fi Întotdeauna. Iar acum va trebui să mă scuzi, pentru că mi‑am găsit și eu omul potrivit... pentru moment. A sărit - la propriu - de pe canapea și s‑a strecurat din nou alături de William, care a părut indiscutabil Încântat să o revadă. M‑am simțit stingheră stând așa, singură, pe canapeaua aceea de catifea exagerat de mare și m‑am uitat de jur-Împrejur să Îl localizez pe Christian, dar nu mai era la bar. O să mai dureze puțin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mare abilitate tranziția de la seducător la prieten de familie; a continuat: — Vino Încoace să‑ți prezint un prieten, Gabriel Brooks, agentul meu, manager și adevărat erou. Gabriel, ea e Andrea Sachs, care lucrează la ora actuală la revista Runway. — Andrea, Încântat de cunoștință, a zis Gabriel și mi‑a luat mâna Într‑a lui În stilul acela enervant, delicat și molatic, genul nu‑am‑de‑gând‑să‑ți‑strâng‑mâna‑pentru‑că‑sunt‑convins‑că‑o‑să‑ți‑frâng‑oscioarele‑fragile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
arate bine și mi‑am Împachetat rapid hainele pentru a doua zi. Cum trecuse deja de ora unsprezece, traficul se mai calmase, așa că am ajuns la apartamentul lui Alex din Brooklyn În mai puțin de cincisprezece minute. A părut realmente Încântat să mă vadă și mi‑a spus de nenumărate ori cum nu Îi vine lui să creadă că am bătut atâta cale până În Brooklyn așa de târziu, și Încă Într‑o zi de muncă, și că asta a fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ales, trebuie să Îi ceri să se exprime mai clar. — O, nu! Cum va reacționa? Emily, ca de obicei, nu mi‑a apreciat sarcasmul. — Vine pe la prânz. În locul tău, aș pregăti dinainte ce‑i spun, că nu o să fie Încântată dacă nu o să ai articolul ăla. Mai ales că ți l‑a cerut de aseară, a adăugat ea cu un zâmbet abia ascuns. Era vizibil Încântată că aveam să fiu abuzată verbal. Nu prea aveam de făcut decât să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era doar o Întrebare retorică, dar ea a așteptat. — Ahn‑dre‑ah? — Da, Miranda? — Ce pantofi porți? A pus ușurel o mână pe șoldul Înveșmântat În tweed și s‑a zgâit la mine. Liftul plecase fără asistenții de modă, prea Încântați să o vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe În urmă, Începuseră acum să‑mi ardă și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a‑ntâmplat așa, zău Îmi pare rău. Dacă te hotărăști să te duci pe undeva cu băieții, sună‑mă și vin și eu mai târziu, OK? Venise, așa cum promisese, direct de la școală ca să petrecem seara Împreună și nu fusese deloc Încântat atunci când ajunsesem și eu acasă cu vestea că el n‑are decât să‑și facă planuri despre cum să petreacă o seară relaxantă acasă, dar că eu nu aveam să fac parte din planurile cu pricina. Acum stătea pe balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care Îl trăiam Împreună. — Ea nu și‑a dat seama, evident, dar, deși cursa cu Delta a decolat mai devreme, a aterizat la opt minute după cea inițială, cu Continental! — Nu se poate, am râs mai‑mai să mă‑nec, Încântată de acest nou fragment delicios de informație. Spune‑mi că glumești. Când a Închis În cele din urmă telefonul, am constatat cu surprindere că stătusem de vorbă mai bine de o oră ca niște adevărate prietene. Am revenit, firește, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru domnul Tomlinsonă, dar nu avusesem niciodată timp să previn vreo boală. Deși fusesem de mai bine de zece ori la Marshall să mă vopsesc, deși mă alesesem cu un număr impresionant de masaje la saloane al căror personal era Încântat să o aibă clientă pe asistenta Mirandei și deși avusesem parte și de nenumărate manichiuri, pedichiuri și tratamente cosmetice, de un an de zile nu ajunsesem la vreun dentist sau ginecolog. — Pot să te ajut cu ceva? am Întrebat‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să urce. Lily s‑a uitat la mine ridicând din sprâncene, și mi‑am dat seamacă, pentru a doua oară, nu aveam să aducem discuția la bun sfârșit. — Pari cam nevricoasă, a zis ea cu sarcasm evident. Nu ești tocmai Încântată că ți‑a venit prietenul pe neașteptate, este? — Ba da, bineînțeles că sunt Încântată, m‑am apărat eu și am știut amândouă că mint. Relațiile dintre mine și Alex erau cam Încordate de câteva săptămâni Încoace. Foarte Încordate. Ne vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și trebuia să recunosc că Lily, În felul ei buimac, dar dotată cu simț de observație, văzuse că nu eram prea fericită de venirea lui Alex. Mă oripila gândul că trebuie să‑i spun că plec În Europa, nu mă Încânta ideea certei care va urma, ceartă pe care aș fi dorit nespus să o amân vreo câteva zile. Ideal ar fi fost să afle totul abia după ce ajungeam În Europa. Dar nu aveam eu așa noroc, acum că bătea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aș fi comunicat unui cuplu infertil că urma să aibă gemeni. — Pleci... unde? a Întrebat Lily, cu o expresie nedumerită și distrată pe față, fără a părea foarte interesată. — Pleci... de ce? a Întrebat Alex În aceeași clipă, cu expresia la fel de Încântată pe care ar fi avut‑o dacă l‑aș fi anunțat că am sifilis. — Emily tocmai a aflat că are mononucleoză și Miranda vrea să mă duc cu ea la prezentările de modă. Nu că e nemaipomenit? am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu, deloc. Nu să ne despărțim, să facem doar o pauză. Cred că ne‑ar fi de folos amândurora să reevaluăm ce vrem. Tu nu pari mulțumită de mine În ultima vreme, iar eu nu pot să spun că sunt Încântat de tine. Poate că o scurtă perioadă În care să nu ne vedem ar fi ceva bun pentru amândoi. — Ceva bun? Tu crezi că ne‑ar fi „de folos amândurora“? mi‑a venit să țip la auzul cuvintelor lui atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putea suna vreme de șapte ore la rând. Timp de o Întreagă și binecuvântată zi, faptul că eram inaccesibilă nu era din vina mea. Din motive de neînțeles, părinții mei nu fuseseră nici pe departe cât mă așteptam eu de Încântați când le povestisem despre călătorie. — Zău? Întrebase mama În felul acela al ei special, care voia să spună mult mai mult decât acest singur cuvânt. Pleci la Paris tocmai acum? — Cum adică „tocmai acum“? — Păi, vreau să spun doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tun, probabil pentru Încă vreo câteva ore. Nu auzim copilul sau pe tine țipând și nu auzim nimic altceva! și m‑am prăbușit Înapoi În pat. Lily a râs. — Liniștește‑te, a zis ea Într‑un stil absolut necaracteristic. Sunt Încântați doar că ești acasă, iar eu una sunt fericită că mă aflu aici. Și‑apoi, mai avem doar vreo două luni și n‑o să ne mai avem decât una pe alta. Situația nu e prea rea. — Încă două luni? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Fusese ideea tatei să subînchiriem apartamentul nostru În noiembrie și decembrie și să stăm cu ei. Deși ideea nu mă atrăsese cine știe ce, salariul meu, care se redusese la zero, mă lăsase fără prea multe argumente. Și pe urmă, Lily păruse Încântată de ideea de a pleca din oraș pentru o bucată de vreme și a lăsa În urmă toate Întrebările și bârfele cu care ar fi trebuit să se confrunte ori de câte ori s‑ar fi Întâlnit cu vreun cunoscut. Dădusem un anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]