6,513 matches
-
una dintre cele mai vechi și cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În șanțurile cetății s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat și ale căilor acestora. Clădirea Mănăstirii din Bulci, distrusă de tătari, a fost refăcuta de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se pare că vine denumirea satului Bulci. În
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
A doua relatare este o legendă, însă foarte probabil este reală,se spune că la sosirea coloniștilor aici au găsit o cruce de lemn ascunsă în pământ. A treia spune că a fost proiectată o cruce strălucitoare din aur la șanțul de fundație a satului. Biserica este construită în stilul baroc. Construcția a avut loc între anii 1780-1783, este o biserică romano-catolică în care se mai țin și astăzi slujbe greco-catolice. În biserică, pe tavan, scrie, de aproape 250 de ani
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
în favoarea nobililor bătălia. Nu este însă exclus că cetatea amintită să se fi găsit de fapt pe dealul "Schanzberg", situat la nord-vest de sat, având o diferență de nivel de 5 m față de câmpia înconjurătoare. Aici se pot bine distinge șanțurile de odinioară, care străjuiau o construcție pătrată din pământ, bârne și piatră, cu lațurile de cca 60 m. La colțuri se poate bănui că existau bastioane. Săpăturile recente efectuate în acest loc, au scos la iveală obiecte de ceramică și
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
lui Muchi”, pe vechiul mal al Mureșului, a fost descoperită ceramică daco-romană (sec. III - IV d.Hr.). În capătul de est al satului Cicir, în dreptul intersecției ultimei străzi laterale cu șoseaua Arad - Deva, au fost descoperite, în 1996, datorită excavării șanțului pentru introducerea conductei pentru gaz, fragmente ceramice carămizii de factură romană (sec. II - III d.Hr.) (10). Timp de 164 de ani, cât a rezistat dominația romană, pe meleagurile Daciei a înflorit cultura și bunăstarea. Secolul al III-lea, însă
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
district, cu 9 sate: Pojoga, Sălciva, Căpâlnaș, Fundata, Țela, Bata, Lalașinț, ,Szvinyovecz’’ (neidentificată), Chelmac. - 1702 - centru grăniceresc, cu 150 de soldați - 1703-1710 - în timpul răscoalei Curuților, cetatea este asediată - 1709 - castelul (cetatea) părăsit, apoi demolat (pe teren sunt vizibile urme de șanțuri) - 1715- are 54 de familii - prima jumătate a secolului XVIII - construită biserica ortodoxă de lemn ,Cuvioasa Paraschiva’’ - 1743 - are 25 de familii - 1755 - are 42 de case - 1771 - are 53 de familii - 1808 - Tóthvárad - 1815 - vechea biserică de lemn este
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
la Dunăre pe o anumita distanță. În lucrarea "Oltenia Romană", profesorul Tudor consemnează numai existența colțului de sus est al fortificației care măsura 50 x 70 m construit din zid de piatră și cărămidă. La apus era închisă cu un șanț lat de 10 m numit de localnici Hunia. Există documente care atestă existența primelor așezări omenești pe aceste locuri, a unor sate închegate. Așa de exemplu se face mențiune în legătură cu satul Batoți care conform unor documente aflate la Arhivele statului
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
au dat în custodie acest patrimoniu, în vederea valorificării sale expoziționale. În satul Sângeru exista, de asemenea, două monumente ridicate: unul în memoria țăranilor cazuti la Răscoala țărănească din 1907(vis-a-vis de primarie; când, se spune, că în sat curgea pe șanțuri vinul boierilor), celălalt ridicat în memoria eroilor locali din Primul Război Mondial (în centrul satului, sub forma de obelisc). În perioada interbelică, comuna se găsea în aceeași componență în plasa Podgoria din județul Prahova, cu 2826 locuitori. În 1950, a
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
național DN14 între Mediaș și Sibiu, la o distanță de cca. 18 kilometri spre nord de orașul de reședință Sibiu ("Hermannstadt"); pînă la Calea ferată Copșa Mică-Sibiu din satul Mândra sunt aproximativ 6 kilometri. Pe teritoriul localității Slimnic, în locul numit: "Șanțul Satului", la "Marginea pădurii cetății", la "Socebeul", la "șanțul umed" și altele - au fost găsite multe obiecte arheologice, care au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
de cca. 18 kilometri spre nord de orașul de reședință Sibiu ("Hermannstadt"); pînă la Calea ferată Copșa Mică-Sibiu din satul Mândra sunt aproximativ 6 kilometri. Pe teritoriul localității Slimnic, în locul numit: "Șanțul Satului", la "Marginea pădurii cetății", la "Socebeul", la "șanțul umed" și altele - au fost găsite multe obiecte arheologice, care au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de așezări (la "Cetatea Veche", la "Schelzental") fiind datate în
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
cercetate și totodată unul dintre cele mai cunoscute de pe teritoriul județului Satu Mare. Cele mai vechi vestigii de pe teritoriul comunei se află între localitățile Medieșu Aurit și Potău, în punctul de hotar numit Togul lui Schweitzer. Aici, sapându-se în anul 2003 șanțul pentru conducta de gaz Medieșu Aurit-Oradea au fost descoperite un șir de 5 locuințe și câteva gropi menajere din epoca neolitică. În epoca romană perimetrul comunei Medieșu Aurit a fost intens locuit de o populație dacică și germanică. Zonele preferate
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
Vlassa și Ioan Glodariu, au dezvăluit urme de viață materială și spirituală încă din epoca neolitică (5500-2200 î. Hr.). De asemenea, pe înălțimea „Dâmbău” a fost descoperită o fortificație din epoca dacică, formată din valuri de pământ cu palisadă și un șanț considerabil. Evoluția demografică a satului din anul 1850 este următoarea:
Bernadea, Mureș () [Corola-website/Science/300571_a_301900]
-
de câteva sute de soldați care au avut rolul de a opri invazia barbarilor și de a informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
fost construite noi structuri, cum ar fi bastionul mare. Deasupra intrării în castel se află un balcon pe console de piatră, console ce se întâlnesc și la etajele turnurilor. Intrarea se face pe partea nordică pe un podeț care traversează șanțul ce înconjoară clădirea. În parcul Castelului Kemény se află Masa Helikon, o masă sculptată în anul 1935, în memoria lui Aladár Kuncz, de arhitectul și scriitorul Károly Kós, membru și el al Cercului Helikon. În jurul mesei din grădină erau ținute
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
semințe de dovleac, cu ajutorul:sacului de pănura, penelor și a maiului; șubi=țesături din lână, aba, pănură din care se confecționează: șube, ciaoreci,cergi, desagi, străiți, laibere, lăibăruțe; sârbituri=țesături din in ori cânepă făcute la războiul de țesut; șărămpău= șanț mai mărișor făcut de regulă de torenții ploilor repezi ori de roțile carelor împedicate; șciofârnog= ființă cu defecțiuni la unul ori mai multe picioare; șubă cu căpeñeag=șubă (palton) de aba lungă până mai jos de genunchi cu glugă . -"cu
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale în neolitic, acestea fiind asociate, mai ales, cu începutul epocii bronzului. Cercetări arheologice efectuate în Europa Centrală și de sud-est au evidențiat existența în jurul unor așezări neolitice a unor șanțuri circulare de mari dimensiuni. Pentru a fi construite, aceste structuri necesită lungi perioade de timp, precum și o mare forță de muncă, ceea ce sugerează o anumită organizare a societății. Acestă organizare a forței de muncă este considerată o formă incipientă a
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță. Cetatea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi variabile, de până la 30 de metri. Acest zid a încadrat o curte exterioară. Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății, Ștefan cel Mare a dispus săparea unui șanț de apărare mult mai adânc și mai larg decât cel anterior, în partea de nord și nord-est a fortului. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
este construită din piatră de râu (folosită atât ca elevație, cât și ca umplutură a zidurilor), din piatra de carieră (folosită la arcade, pervazuri, piloni și contraforți) și rocă de gresie verzuie. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare (pe latura de nord). În cetate se pătrundea pe o poartă ("poarta mușatină") aflată pe la mijlocul zidului nordic. Fortul mușatin are forma unui patrulater cu laturi inegale; latura de nord are 38,50 m, latura de sud 37,50
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
familia sa și de sfetnici apropiați decât în caz de pericol. În mod obișnuit aici se aflau aproximativ 300 de oameni. Cetatea era vulnerabilă pe latura de nord, astfel că între zidurile cetății și Culmea Pleșului a fost săpat un șanț destul de adânc, care trecea prin imediata apropiere a zidului, după cum au dovedit săpăturile arheologice. Ștefan cel Mare a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea unui zid flancat de patru bastioane semicirculare pe latura de nord a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
latura de nord a fortului mușatin. Acest zid a încadrat o curte exterioară. Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății și amplasarea de bombarde în apropiere, Ștefan cel Mare a tăiat legătura dinspre coama dealului, de la nord, printr-un șanț de apărare. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică cu o înălțime de circa 8 m. Partea mobilă se afla
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
de șobolani". Intrarea în fortul mușatin se făcea printr-o poartă gotică, în arc frânt, aflată în turnul de nord-est. Inițial, la cetate se ajungea de pe un drum care ocolea vârful Cerdacului, pe care se aflau "părcane", sub formă de șanțuri întărite cu palisade. Drumul actual a fost construit abia în anul 1834, în timpul domniei lui Mihail Sturdza. Cetatea Neamț a fost descrisă în mai multe opere literare care relatează anumite episoade istorice sau descriu zona munților Neamțului. Momentul sosirii lui
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
vârfurile verzi. Urcă la cetate și este impresionat de priveliștea asupra văii și munților din față, părându-i-se pentru un moment că este ""mai pesus de ființele omenești"". Poetul descrie ruinele astfel: ""Cetatea, despre munte, este înconjurată de un șanț foarte lung. La o mică depărtare de cetate este un pilastru gros de piatră, ce forma înainte cel dintăi pilastru, unde este capătul podului în cetate. La câteva pasuri de la acest pilastru, se vede altul dărâmat, apoi tot atâtea pasuri
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
lung. La o mică depărtare de cetate este un pilastru gros de piatră, ce forma înainte cel dintăi pilastru, unde este capătul podului în cetate. La câteva pasuri de la acest pilastru, se vede altul dărâmat, apoi tot atâtea pasuri, prin șanț altul, în scurt puturăm recunoaște cel din urmă loc, unde se sfârșea podul. Zidurile cetății parte stau încă în picioare, altele sunt dărâmate. Partea castelului, despre vale, este așezată pe marginea unei stânci râpoase"". Copilărind în satul Humulești de la poalele
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
menționată în izvoare ca aparținând voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea). Este o fortificație cu valuri de pământ (înălțimea actuală: 5-7 m), de plan dreptunghiular (115 x 150 m), înconjurată de șanțuri cu apă (late de 15-20 m). Sistemul defensiv era întregit de un mic bastion circular ("cetatea fetelor"). În secolul al XI-lea aici a fost reședința unui Episcopat Romano-Catolic, mutat apoi la Oradea. Monografia În Biharia au fost descoperite din
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
la piatră, Zoampa și la Cruce ( Laza Miron, a Vuchii, 1995) În zona de sub podul de la “Topili”, si Rovina spre Crisul Negru se găsesc bucăți de zgură de turnătorie. Bătrânii povestesc că în acea parte pe timpuri erau pe marginea șanțurilor și a drumurilor grămezi de zgură. (Mascas Marin - fost brigadier CAP ) Denumirea de Topile vine de la faptul că acolo femeile topeau cânepă și inul, pentru că nu mergeau la Criș că le era frică să nu o ducă apă și era
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]