7,108 matches
-
Și din ceruri și din mare Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe lângă chipurile sfinte. Ești punctual. Șoapta din spatele draperiei părea alterată de tutun și alcool. " Hm, gândi Raul Ionescu, una din ororile alea care răsucesc tot felul de combinații prin baruri. Cu atât mai bine." ― Nu mă las niciodată așteptat de-o femeie. Se simțea încolțit, avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar fi să ne tragă clapa? ― Adică? ― Să ajungă la muzeu și s-o șteargă. ― Nu, nu cred. ― Ai dreptate. Știi, mi-ar fi plăcut să intrăm împreună. ― Și mic, dar nu se poate. Inginerul e tânăr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu îi asigură că a înțeles, clătinând din cap, și trase piedica revolverului. Rămas singur se plictisi repede. ― Care din voi știe o poezie? Bătrânii se priviră contrariați. Cârnul ridică arma plimbînd-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar gestul i se părea inutil, de-o inutilitate care o cutremura. I-o dăruise fiica unei prietene pentru că-i împrumutase o rochie de Revelion. Doamna Miga oftă până în adâncul inimii și Ioniță Dragii o privi îngrijorat. Se interesă în șoaptă: ― Ți-e rău? Florence nu-i răspunse... Fusese o rochie splendidă din catifea albastră încheiată sus la ceafă într-o agrafă cu strasuri. Purta deasupra un bolero de argint cu un buchet uriaș de pansele și miozotis. În timpul dansului pierduse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i-ar plăcea și dumnealui una din ele. Dascălu bătu din palme. Alunecă de pe fotoliu și se așeză turcește în fața bătrânei. Melania ridică motanul în poală. Obrazul i se limpezi dintr-o dată. Ochii îi alunecară peste creștetul cârnului. Povestea în șoaptă, făcând abstracție de Ioniță, de Florence și de Șerbănică care o ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și păsări cu ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri au cercetat palmă cu palmă și canalul, și muzeul, pivnița, aici... Șerbănică se întoarse repede, îngrijorat să nu piardă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei, nici în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea. Degas
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu. Se repezi apoi la scrin încercînd inutil să-l împingă. ― Ce s-a întîmplat? se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l auzeai niciodată în baie, în bucătărie, când umbla la ușă. Cu nevastă-sa vorbea totdeauna în șoaptă, ca niște conspiratori. Tremura de frig și-și fricționa brațele goale. Pijamaua veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de mână, completă sarcastic Matei. Grigore Popa mormăi neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore Popa începu să se plimbe agitat prin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și părăsi holul. "Ce-i cu ei?" Își consultă în oglindă chipul obosit, fără să se vadă. Repetă în șoaptă: ― Ce-i cu ei? Oamenii aceștia se disprețuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la bucătărie sau în hol. Popa nici măcar n-o saluta pe Valerica, iar femeia îl detesta pe sculptor. Panaitescu îi tolera indiferent, Melania Lupu ignora
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii care-l purtau dintr-o parte într-alta a odăii. Se luau amprente, se lucra delicat cu penseta și pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică și postbelică. ― Cum așa? râse maiorul. ― A luat-o din fragedă pruncie! Îl ține minte pe unul care i-a umflat biberonul în leagăn, sau pe altul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zis medicul legist? Locotenentul ridică din umeri: ― Cianură. Autopsia va fi o simplă formalitate. Maiorul privi în gol apoi se îndepărtă cu umerii încovoiați. Bătu în ușa Melaniei Lupu. * Popa tresări. În prag apăruse Doru Matei. Se apropie vorbind în șoaptă: ― Nu-mi place! Bătrânul opri balansoarul și întinse gâtul. ― Ce nu-ți place? ― Caraliul ăla gras nu se desprinde de scrin. Îl măsoară, îl pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înseamnă joc? Și ce înseamnă miză? Nu cunosc termenii... ― Mai reflectați. Știți ce aș face eu în locul dumneavoastră? M-aș sfătui cu Melania Lupu și domnul Popa. Adăugă zîmbind: Sânt plini de idei... Au plecat? se interesă Grigore Popa în șoaptă. Bătrâna înclină capul. Privea în gol cu mâinile inerte căzute în poală. Celălalt se apropie. ― Unde-i ticălosul? Doru Matei deschise ușa cu piciorul. Ținea în brațe o pernă și un pled. ― Bănuiesc că e vorba de mine... Aici, mon
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ani? ― Da. Iertați-mă, nu vreți să luați o picătură? Nu beau niciodată dimineața, dar vestea asta m-a dat pur și simplu gata. Deschise ușa și strigă, undeva, pe coridor: ― Nana! Se auziră pași lipăind apoi un schimb de șoapte. Cristescu învîrtea absent scrumiera. Era un suvenir din Olanda, o farfurioară de ceramică albă pe fundul căreia fuseseră pictate, cu albastru-cobalt, o moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o liniște specială, un fel de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casa aceea veche cu scoarțe și icoane, de tartina cu magiun pe care o primea la ora 5, de glasul ca o trâmbiță al bunicii. Întreba invariabil înainte de masă: "V-ați spălat pe mîini?" ― Trebuia să mă mărit, spuse în șoaptă bătrâna. Lupu era maior. Explică unei persoane nevăzute: Abia în '49, când a fost deblocat, a intrat funcționar la minister... Arăta chipeș în uniformă. Eram în primăvară, draga mea, exact în mai 1929. Plouase... Stăteam în curte și mă bălăceam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trupul subțirel și mlădios al femeii se apleca înainte, că ținea buzele întredeschise, ochii larg deschiși cu profund interes. Întreaga ei ființă părea să reacționeze la fiecare din cuvintele lui. ― Ce a spus Gonish despre mine? întrebă ea aproape în șoaptă. Hedrock sesiză momentul de intervenție, cu un oarecare șoc. "Acum, se gîndi el, acum!" Tremura pur și simplu. Dar nu-și putea stăpîni starea fizică, și la urma urmei nici nu-i păsa de ea. La ce te puteai aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
OCHI DOMNULUI HEDROCK. PELDY SE ÎNCLINĂ SERVIL: \ VĂ ROG SĂ MĂ IERTAȚI, DOMNULE GONISH. MI-AM DEPĂȘIT ATRIBUȚIILE. SE DĂDU ÎNAPOI ȘI LE FĂCU SEMN OAMENILOR LUI SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. ACEȘTIA SE ÎNGHESUIRĂ CA ÎNTR-UN VÎRTEJ ȘI PUSERĂ ÎN ȘOAPTĂ ÎNTREBĂRI. DAR PESTE MAI PUȚIN DE UN MINUT HEDROCK RĂMASE SINGUR CU NEGATISTUL, ȘOCUL INIȚIAL ATENUÎNDU-SE ÎNTR-O SERIE DE VĂLURELE MINTALE, DUREROASE. DEȚINUT. ÎNTR-UN FEL, FIREȘTE, ȘTIUSE ACEST LUCRU, DAR, ÎNCERCASE SĂ SE CONSIDERE DOAR UN SUSPECT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
facă să creadă că este doar un necunoscut ignorant care anunță de bună voie poliția. Declicul obișnuit constitui prima înștiințare că s-a stabilit legătura. Înainte ca persoana de la capătul firului să apuce să spună ceva, Hedrock rosti într-o șoaptă destul de audibilă: ― Poliția? Sînt prizonier pe ceea ce mi se pare a fi o navă spațială și vreau să fiu salvat. Urmă o pauză lungă, apoi un bărbat spuse cu voce scăzută: ― La ce adresă vă aflați? Hedrock dădu adresa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lui Greer de a-și ascunde înfățișarea. După o întrerupere, reluă: Acționează repede acum, căci vreau să mă privești. Hedrock declanșă placa video și o privi în timp ce imaginea Împărătesei prindea contur și se amplifica. Șovăi cîteva clipe, apoi spuse în șoaptă: ― Maiestate! ― Mă recunoști? ― Da, da, însă... Împărăteasa îi reteză vorba: ― Domnule Neelan, deții o poziție unică în lumea marilor afaceri. Guvernul dumitale,... Împărăteasa dumitale... au nevoie de servicile dumitale loiale și credincioase. Hedrock o rugă: ― Iertați-mă, Maiestate, dar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
salvare. Asta însemna foarte mult dacă ținea seama de toate elementele. Atît de mult încît justifica un nou efort de a o deruta pe Innelda. Hedrock șovăi, iar apoi se apropie de aparatul de comunicare. ― Maiestate, spuse el într-o șoaptă destul de apăsată ― Da? Răspunse atît de prompt încît Hedrock o și văzu brusc așezată în fața unui întreg pupitru cu monitoare, ținînd legătura cu toate aspectele acestei întreprinderi. Cu soldații de pe navele de război, cu cei care așteptau alături de tunurile invizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]