12,690 matches
-
Marie a avut trei băieți: Ioniță, Ștefan și Mihai toți Strîșca și o fată, Antemița, căsătorită cu Toader Brahă 46. Ioniță Strîșca, la 1749, iulie 1, a căpătat întărire pe cîte o treime din satele: Nahoreni, Stănești și Tureatca, din ținutul Suceava, toate fiind moșii de baștină, de pe moșul său, Onciu Iurașcovici 47. Au mai fost doi frați ai lui Onciu Iurașcovici, anume Grigorie și Văsiian, pentru care nu ne-au rămas știri și nici semne că ei vor fi trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Fîntînelele, Slobozia și Roșcanii, iar la răsărit de Siret, Cornii. La aceste șapte moșii, văduva Maria Cananău, jitniceroaia, a mai adăugat moșia Costești (dintre Corni și Brehuiești), pentru care i-a dat în schimb, mănăs tirii Solea, trei munți din ținutul Cîmpulungului (1775, ianuarie 30), iar peste 40 de zile a mai luat în stăpînire și moșia Vlădeni, din sus de Brehuiești, după un schimb făcut cu mănăstirea Voroneț, căreia i-a dat alți trei munți, tot de acolo 56. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
familie Iurașcu. Rangul boieresc de serdar era mai mare decît rangul de stolnic. Vasile Iurașcu n-a avut rangul de serdar, mai ales în anul 1833, și nici după aceea. O carte gospod, din 21 aprilie 1826, primită la Isprăvnicia Ținutului Suceava, după ce arată că satele Vlădeni și Brehuiești au năravul de a-și pășuna vitele pe imașul Hrișcanilor, poruncește ca aceste sate să puie gard către Hrișcani: gardul Vlădenilor să fie lung de 224 prăjini, iar al Brehuieștilor, de 168
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
15. Documente privind relațiile agrare în secolul XVIII, vol. II Moldova, Edit. Acad. R.S.R., București, 1966, pag. 545. 16. Uricariul, vol. VII, Iași, 1886, pag. 244. 17. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 166, opis 184, dosarul 7 "Catagrafia ținutului Suceava, din anul 1820, Ocolul Siretul de Sus, fila 46 verso. 18. ARH. STATULUI BOTOȘANI, Fondul Mitrici, condica 9, "Căsătoriți în anul 1835", pag. 42 și Condica nr. 10, "Morți în anul 7835", pag. 66. 19. ARH. ST. IAȘI, Fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
46 verso. 18. ARH. STATULUI BOTOȘANI, Fondul Mitrici, condica 9, "Căsătoriți în anul 1835", pag. 42 și Condica nr. 10, "Morți în anul 7835", pag. 66. 19. ARH. ST. IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1174; Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 20. ARH. ST. BOTOȘANI, Fondul Mitrici, parchetul comunei Tudora, mitrica nr. 3 "Născuți la Joldești, în anul 1847". 21. Botoșanii în 1932 Schiță monografică, volum editat de Liga culturală secția Botoșani, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
germană, în "Revista de istorie și teorie literară", 1964, nr. 2, pag. 456 și 473. 80. M. EMINESCU, Opere, VI, ediția Perpessicius, pag. 175-176. 81. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Fondul Vistieria Moldovei, Catagrafii, Tr. 1316, opis 1488, condica nr. 1174, Catagrafia ținutului Botoșani, pe anul 1838, Ocolul Siretului, fila 131. 82. Din documentele colecției IOAN CAZAN, reprod. de AUGUSTIN Z. N, POP, în Contribuții documentare..., pag. 142. 83. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 142, 291, 292. 84. IDEM, ibidem, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aprilie 1848 doctorul Jianu s-a mutat în casele lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș, pînă la 26 octombrie, iar Gh. Eminovici a plecat, cu familia, la Ipotești. Întemeiez această afirmație pe o jalobă făcută de Eminovici, către judecătoria ținutului Botoșani, la 8 ghenar 1849, și în care căminarul dă relație tocmai pentru cele petrecute, în aprilie 1848: "Casele mele ce le am în acest oraș Botoșani (s.n.) închiriindu-le Dum-sale doctorului Alecu Jian, 405 vedre spirt ce le aveam
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gheneralniciî Epitropii a casăî Sfînt. Spîridon, spre a slobozi banii împrimire ginerilui meu, d. cămăr. Gheorghie Eminovici. ss. Iuraș stolnic Mă mulțămesc și eu cu această siguranție, fără a se mai urma osebite formalități. ss. Ralu Eminovici" (Urmează autentificarea judecătoriei ținutului Botoșani, sub nr. 309, din 1849, dechembrie 10, cu semnătura lui Vîrnav, S. Greceanu, director Vasilievici și (pentru) șeful mesei, Cambam). Titlul dat de doctorul V. Braniște, acestui înscris, este necorespunzător 19. Deși el a văzut în acest înscris "o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mari! Organele judecătorești voiau să vadă izvodul de zestre, în original, așa cum fusese întărit de Tribunal, la căsătoria Ralucăi Eminovici. Pînă atunci actul prezentat a rămas nevalabil. Și chiar în acest sens judecătorii i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat de la luna decembrie 1849 țitat prin zisa jalobă nu poartă desăvîrșita însușire a unei legiuite întărituri apoi și judecătoria nu poate înainta vreo lucrare pentru asigurarea zestrei mai înainte de a înfățișa dv. valabil act
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
adresarisi cătră părintele meu, D-lui Stolnicu Vasile Iurașcu, care păstrează la sine izvodul de zestrea mea, din anul, 1840 mai, 26 zile"46. Dar răspunsul i s-a dat prompt, la 5 și la 13 decembrie, 1850 : "Judecătoria acestui ținut Botoșanii vă răspunde că nu este datoare a ave în pricină corespondență cu fețe străine; înșivă trebuie să înfățoșați titlurile zestrei, după care apoi să va regula cele de cuviință"47. Vasile Iurașcu a aflat repede de acest răspuns și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în pricină corespondență cu fețe străine; înșivă trebuie să înfățoșați titlurile zestrei, după care apoi să va regula cele de cuviință"47. Vasile Iurașcu a aflat repede de acest răspuns și, ca urmare, s-a adresat, cu jabolă, la Isprăvnicia ținutului, arătînd acolo că izvodul cu zestrea dată Ralucăi nu-l mai are, pentru că i l-a furat un țigan bucătar, cînd a fugit de la el și de aceea roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminovici, o găsim apreciată de Gh. Eminovici numai cu 33 galbeni, iar fiul său, căpitanul Matei, a scris că făcea vreo 150-200 galbeni!! (Vezi Omagiu, 1909, pag. 150). La 8 ghenarie, 1851, Raluca Eminovici a depus acest "izvod", la judecătoria Ținutului Botoșani 48, dar fără folos! Dacă judecătorii n-au putut-o crede cînd ea stăruia pentru asigurarea celor 1400 galbeni, pe care ea îi pretindea "din zestre", cum o puteau crede acum, cînd în "izvodul" de zestre, cu scrisul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi Eminovici, era scoasă în vînzare prin mezat, spre îndestularea D. cc. Efrosina Petrino, creditoarea amanetară în zisa moșie Ipoteștiul, cu soma de 2500 galbini, s-au slobozit arătații 1388 galbeni și 9 lei, în plata datoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
parcursurile de escaladă amenajate, concursurile de orientare turistică, labirinturile vegetale, parcurile de distracție sunt tot atâtea dispozitive constitutive ale industriei experienței. Orașele istorice devin cetăți tematice care se străduiesc să răspundă nevoilor de „autenticitate” ale turiștilor dornici de excursii în ținuturi îndepărtate, de ambianță și de exotisme folclorice. În anumite parcuri tematice sunt reconstituite virtual sau material orașe antice, rezervații pentru pieile roșii, animale dispărute, momente din istoria națională. Altele recreează indoor climate, păduri tropicale, viscol, medii maritime; altele, în sfârșit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din păcate pe pământ, noul său regim fiind marcat de o viață precară, de extrema dificultate de „a o scoate la capăt”, de recurgerea la asistență socială. Suntem astfel foarte departe de climatul „infernului climatizat” și de pacea miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
europene să decimeze prin pescuit intensiv populația de pește din apele Africii de Vest. În capitolul 5, Laura Gonzalezxe "Gonzalez, Laura" discută impactul globalizării asupra regimului de gen în anumite zone din Guanajuatoxe "Guanajuato", Mexicxe "Mexic". În ultimii treizeci de ani, în ținutul fertil din Guanajuato s-a adoptat agricultura pe scară largă, care necesită mari investiții de capital. Pe lângă aceasta, s-au instalat în zonă mai multe fabrici maquiladora. Utilizând tehnici extensive de intervievare, Gonzalezxe "Gonzalez, Laura" a descoperit că regimurile de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Dionysos și Gorgo, ar putea fi inițiată o întreagă discuție despre raporturile măștii cu moartea. Gorgo, figură a alterității radicale, aceea a morții, se înfățișează în întregime ca o mască. Celelalte două divinități mascate, Artemis și Dionysos, sunt divinități ale ținuturilor mărginașe, ale spațiilor nelocuite, ale pământurilor lăsate în paragină, ale pădurilor, ale țărmurilor mării, divinități „ale granițelor, ale zonelor limitrofe, ale frontierelor unde apare Celălalt”. Ca și colossos-ul, masca poartă, așadar, semnele unei alterități. Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tatăl nostru”, deci pe Agamemnon însuși, „sădind cu mâna lui în cămin sceptrul purtat de el odinioară. Iar din acest sceptru se pare că ar fi răsărit un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale. Fantoma răzbunătoare va reveni în visele ucigașei, de această dată sub forma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
veghează- evocă eriniile, care se și porniseră în căutarea lui. Când se trezește, Heracles nu-și mai dorește decât să se reîntoarcă în Infern, însă, de data asta, mort de-a binelea. În scena următoare, Tezeu, revenit și el din ținuturile morții, îl imploră pe Heracles să-l lase să-i vadă chipul, pe care acesta și-l ascunsese sub propria-i mantie, așa cum obrazul morților e ascuns sub un zăbranic: Heracles nu voia ca dezonoarea lui să se răsfrângă și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Cei pe care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității, unde domnește teroarea; așa se întâmplă cu Io din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre, de arătări, de fantome, urmărită de eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un tăun care o înțeapă neîncetat, întruchipare a țepușei divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o poartă mimează și actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
curăți viața de păcatele trecutului”. Alături de Semimaru se află o altă ființă izolată, alungată, exclusă dintre semenii săi: este prințesa Sakagami, sora lui, al treilea copil al împăratului, care rătăcește ca o nebună departe de palat, prin cele mai îndepărtate ținuturi și a cărei tulburare a minții (Ispășire a greșelilor făptuite într-o altă viață? se întreabă chiar ea) îi poartă pașii cât mai departe de capitala plină de flori, ajunsă doar „o amintire presărată de regrete”. Prințesa s-a retras
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
implicată într-un adevărat joc al vieții și al morții: asistă la nașterea viitoarei Perdita, anunță așa-zisa moarte a reginei Hermiona, salvează viața copilei pe care Leontes voia să o ucidă, sugerându-i acestuia să o abandoneze într-un ținut îndepărtat și pustiu și să o lase în voia sorții, pradă fiarelor sălbatice. Regele se va îndupleca, iar porunca lui va fi adusă la îndeplinire de Antigonus, soțul Paulinei și aliatul ei credincios. Viața și moartea se împletesc, așadar, la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iscusita „magiciană”. Ne-o vor confirma, de altfel, nu numai întâmplările a căror protagonistă Paulina este în mod direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde va triumfa și viața: fetița părăsită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau ca și poveștile cu personaje și întâmplări miraculoase), „ca toate simbolurile, de altfel, ascund și totodată dezvăluie adevăruri”. Adevăruri despre forțele adăpostite în forme, despre invizibilul prezent în materia lumii vizibile. Artaud va regăsi aceleași adevăruri în Mexic, în ținutul indienilor tarahumara; și aici, pe solul arid și stâncos pietrele vorbesc, fiindcă, asemenea unor „bizare semnături”, ele se instituie în semne ale unui alt univers, al acestei sierra „care insuflă stâncilor ei o gândire metafizică”. Și deși în zilele noastre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]