KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...219 220 221 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

fi îndeplinit dorința. Tot timpul cât a durat drumul înapoi la corturile lui Iacob, am urlat în tăcere. O, zei. O, cerule. O, Mamă. De ce mai trăiesc? CAPITOLUL OPT Am fost prima de care au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
început, pe când era doar o mireasă tânără și înspăimântată. Găsindu-mă, s-a întrebat dacă merita să aducă și mai multă tristețe în jurul stăpânei lui. Atârnam în brațele lui ca un cadavru și când m-am ridicat, a fost ca să țip și să-mi zgârii gâtul până mi-a dat sângele. A fost nevoie să-mi lege mâinile și gura ca să putem ieși din oraș fără să ne recunoască nimeni în întunericul nopții. Re-nefer și Nehesi au scos din pământ urcioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe ascuns, cu mine cu tot, până în portul Joppa, unde au tocmit o corabie minoică pentru o călătorie spre Egipt. Pe drum a fost o furtună teribilă, care a rupt pânzele și aproape a scufundat corabia. Marinarii care mă auziseră țipând și suspinând credeau că sunt posedată de un demon ce dezlănțuise apele împotriva lor. Doar sabia lui Nehesi i-a oprit să nu mă înșface ca să mă arunce în apă. Dar eu nu știam nimic despre asta cum stăteam întinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe piept, iar apoi îmi dădeam seama că am gura plină de sângele lui Shalem, nasul înfundat cu mirosul de praf al vieții care se scurgea din el. Ochii îmi erau lipiți cu sânge și mă chinuiam să-i deschid. Țipam din rărunchi, dar nu se auzea nimic. Țipam în continuare, în speranța că inima și stomacul îmi vor ieși afară și astfel o să mor și eu. În a patra noapte cu acest vis, chiar în momentul când sângele începea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
am gura plină de sângele lui Shalem, nasul înfundat cu mirosul de praf al vieții care se scurgea din el. Ochii îmi erau lipiți cu sânge și mă chinuiam să-i deschid. Țipam din rărunchi, dar nu se auzea nimic. Țipam în continuare, în speranța că inima și stomacul îmi vor ieși afară și astfel o să mor și eu. În a patra noapte cu acest vis, chiar în momentul când sângele începea să mă înghită, iar gura mi se deschidea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și abandonată în acel pământ străin. Mi-a scăpat un suspin și Re-nefer s-a trezit. - Ce e, copilă? - Primejdie, am sughițat eu. Ea s-a ridicat puțin, iar umbra a sărit înspre mine. Mi-am acoperit capul și am țipat. Re-nefer a râs încetișor. - E o pisică, mi-a explicat ea. E doar o pisică. Bastet face legea aici în casă. Acum dormi, a șoptit ea și s-a întors pe partea cealaltă. M-am întins la loc, dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și văzusem curajul atâtor mame pricepute. Îmi imaginam că nu aveam de ce să mă tem. Dar când prima durere serioasă mi-a trecut prin burtă și mi-a tăiat respirația, mi-am amintit de femeile care leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-a rupt apa și mi-a udat picioarele. - Mamă, am țipat, simțind lipsa celor patru fețe iubite, a celor patru perechi de mâini delicate. Ce departe erau. Ce singură eram. Cum mi-aș fi dorit să le aud vocile care să mă liniștească în limba mea. De ce nu-mi spusese nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Rahela și Inna în momente ca acesta, când pasul firesc de la o viață la altă viață se transformă într-o luptă între viață și moarte. Am simțit umbra din colț că vine înspre mine și înspre fiul meu. - Nu, am țipat, prima dată în limba mamei mele. Nu, am spus, în limba femeilor din jurul meu. - Mamă, i-am spus lui Re-nefer, adu o oglindă ca să văd eu singură. Mi s-a adus o oglindă și o lampă care mi-au arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
e întors. Intră acolo și întoarce-i fața, umărul. Meryt a încercat să facă cum i-am spus eu, dar avea mâinile prea mari. Pielea mea era prea întinsă. Fiul meu era prea mare. - Aduceți un cuțit, am zis, aproape țipând. Are nevoie de o deschidere mai mare. Re-nefer a tradus, iar Herya i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
refuzat să mă supun. - O s-o faci tu, i-am spus lui Meryt. Ia un cuțit și deschide ușa pentru el. Te rog, am implorat-o, dar ea se uita la mine cu o milă neînțelegătoare. - Un cuțit! Mamă! am țipat, disperată. Rahela, unde ești? Inna, ce să fac? Re-nefer a chemat pe cineva și a fost adus un cuțit. Meryt l-a luat cu frică. Cum țipam și încercam să mă abțin să împing, ea a pus lama pe pielea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ea se uita la mine cu o milă neînțelegătoare. - Un cuțit! Mamă! am țipat, disperată. Rahela, unde ești? Inna, ce să fac? Re-nefer a chemat pe cineva și a fost adus un cuțit. Meryt l-a luat cu frică. Cum țipam și încercam să mă abțin să împing, ea a pus lama pe pielea mea și a deschis ușa, de sus până jos, așa cum mai văzusem că se face și înainte. A pătruns înăuntru să mute umărul copilului. Durerea era atroce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a fost primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a precipitat. A tăiat cordonul din jurul gâtului, și-a luat tuburile și a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a născut curând și într-adevăr era mort. Hatnuf și-a întors fața la perete și a închis ochii, dorindu-și să i se alăture. Dar când Meryt începuse să-i acopere cu pânză fiartă pântecul greu încercat, Hatnuf a țipat din nou cu o voce de mamă în travaliu. - Mai e un copil, a zis Meryt. Vino, Den-ne, a zis ea. Prinde geamănul. Cu o singură împingere, Hatnuf a mai născut un copil, foarte diferit de fratele lui. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
brațele îi erau împodobite cu munți și văi de mușchi, din cauza muncii grele. M-a surprins uitându-mă și și-a tras mâinile, de parcă s-ar fi rușinat. - Când m-am născut, mama s-a uitat la mine și a țipat când le-a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat apoi ucenic la cel mai bun pietrar. Dar nu aveam nici un talent la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mine eram chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina favorită a unui preot era pe moarte. Am găsit o fată mult prea tânără pentru a fi mamă, țipând de groază, singură într-o cameră, fără ajutorul altor femei. La scurt timp după ce am ajuns, i-am închis ochii, iar eu am încercat să eliberez copilul, dar și ea era moartă. Meryt s-a dus să vorbească cu tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pentru soțul ei. Dacă mă urâse sau îi fusese milă de mine sau dacă mă iubise. Am visat cu detalii vii în nopțile de după moartea ei și Re-nefer m-a vizitat sub foarma unei păsări mici care zbura la răsărit, țipând „Salem” cu o voce familiară pe care nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
o voce familiară pe care nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor, iar pentru el am plâns fără rezerve

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
poarta bărbăției și e în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să faci așa ceva unui copil atât de mititel? Asta dovedește încă o dată că un barbar nu se schimbă niciodată. As-naat a țipat și s-a zvârcolit ca o pisică înjunghiată când a auzit asta. Și n-o condamn. - Iosif, am șoptit, oripilată și încă nevenindu-mi să cred. Shery a ridicat ochii la mine. - Ce? Ce-ai zis, Den-ne? Dar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
crude condiții. Re-mose s-a înfiorat auzind numele tatălui său de pe buzele lui Iosif, dar imediat dup-aia a aflat cum frații mei, proprii lui unchi, îl măcelăriseră pe Shalem în patul lui. Re-mose și-a mușcat limba ca să nu țipe. Iosif și-a declarat propria oroare față de crimă și și-a susținut nevinovăția. - Doi dintre frații mei și-au pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar a recunoscut că poate patru au fost implicați în omor. Toți am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ai făcut un orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a spus că atunci când o să aflu numele ucigașilor tatălui meu, o să mi se frângă inima. A avut dreptate. Tu ești unchiul meu. O, zei, ce coșmar, a țipat Re-mose. Un ucigaș și un mincinos. Cum îndrăznești să te dai nevinovat în ticăloșia asta? Poate că n-ai ridicat tu sabia, dar nici n-ai făcut nimic ca să-i oprești. Trebuie să fi știut ceva despre complot, tu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fluiere încurajator. - Vin acasă cât de repede pot, a zis, sărutându-mi mâinile. Am dat din cap, prea fericită ca să mai zic ceva. Meryt mă aștepta cu pâine caldă și bere la mine acasă. Dar când m-a văzut, a țipat: - Ce ți-au făcut, surioară? Ești numai piele și os iar ochii îți arată de parcă ai plâns un râu de lacrimi. I-am povestit prietenei mele despre febră și despre cearta lui Re-mose cu stăpânul lui. Când a auzit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

văzut chipul, când a dat cu ochii de lalele s-a făcut albă ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
cum trebuie să-mi mișc degetele și pe care butoane trebuie să apăs ca să sune ca lumea, asta precis pot să învăț, sunt foarte îndemânatic, pentru că-i musai să învăț asta, înțelegi, Dzsátá, e musai. Ultimele cuvinte aproape că le țipase, dar nu așa ca atunci când m-a pus să țopăi, ci altfel, nu atât de tare, în schimb mult mai înspăimântător, iar eu nu știam ce să zic, mă uitam numai la acordeon, era mare de tot și avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
peste ea, cu mâna întinsă, am simțit cum mâna mi-o ia razna, am simțit apoi sub palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a dat un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]