13,876 matches
-
buzele și din inima mea, rugăciune dureroasă ca un râu de sânge, și senină în același timp. Din fața bazilicii, de lângă zidurile ei de care mă mai sprijin din când în când, privind în fața mea mulțimea aceasta a suferinzilor, mă abandonez, îmbrățișându-i pe toți, milostivirii lui Dumnezeu. Este singurul lucru ce-l înțeleg acum: solidaritatea cu acești suferinzi. Suferința, mai ales a celui nevinovat, nu o voi înțelege niciodată, și mă rog lui Dumnezeu să nu mă lase pradă disperării
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
chip uman, de pe cea mai mutilată față va apare un zâmbet, și din cel mai înlăcrimat ochi va străluci o lumină de bucurie și speranță, căci știu că iubirea este mai puternică chiar și decât moartea. Dacă nu credeți, abandonați-vă lui Dumnezeu, cereți-i să iubiți cu iubirea cu care El ne iubește, și veți experimenta acest lucru. Toate convoaiele de suferinzi veniți la Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
iarnă și primăvară (numite „sperma lui ba‘al”, pentru că fecundau mama-pământ), devenea o necesitate cultul divinității, garantul fertilității solului, turmelor, cirezilor și familiilor. Nu e de mirare așadar că și în Biblia ebraică răsună frecvent reproșul că poporul l-a abandonat pe Dumnezeul lui Israel pentru a fi credincioși lui ba‘al și Astarte (vezi 1.1.e). a) Multe dintre textele care ne furnizează date despre structurile politice și domeniul religios din această zonă provin, în urma săpăturilor începute în anul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Și povestirile despre profetul Ilie (1Reg 19,18) admit că i-au rămas fidele lui Yhwh nu mai mult de 7000 de persoane care nu și-au îndoit genunchii înaintea lui ba’al; evident, aceasta nu înseamnă că l-au abandonat complet pe Dumnezeul lui Israel, ci numai că îl adorau laolaltă cu celelalte divinități. Pentru a conchide, se poate afirma că, cel puțin în prima parte, monoteismul nu excludea legitimitatea cultului adus de celelalte popoare propriilor divinități; despre credința în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui Dumnezeu îi corespunde un angajament uman (de regulă respectarea unor norme rituale, legale sau aparținând Torei în general), astfel că putem vorbi de o alianță sau un pact în sens propriu. În timpul profetului Ilie (1Reg 19,14) poporul „a abandonat alianța”, cel puțin conform variantei LXX-B (adică Codexul Vatican, cel care are probabil mai multă autoritate) care notează: hóti enkatélipon tḕn diathḗkēn sou hoi hyioì Israēl („pentru că fii lui Israel au abandonat alianța ta”); aceasta este o versiune diferită de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În timpul profetului Ilie (1Reg 19,14) poporul „a abandonat alianța”, cel puțin conform variantei LXX-B (adică Codexul Vatican, cel care are probabil mai multă autoritate) care notează: hóti enkatélipon tḕn diathḗkēn sou hoi hyioì Israēl („pentru că fii lui Israel au abandonat alianța ta”); aceasta este o versiune diferită de textul ebraic, neatestată de celelalte codice ale LXX. Termenul este utilizat și pentru a indica un pact în oameni, dar în contextul nostru acest lucru are o importanță relativă. În fine este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nîsăn (mai întâi numită ’ăbîb; astăzi cade în general în timpul lunii aprilie) din calendarul lunar; e prima lună a anului după sistemul de calcul ce are ca reper primăvara (cf. Ex 12,2; Ez 45,18), dar care a fost abandonat definitiv în favoarea celui care ia drept referință toamna. Deoarece calendarul ebraic este stabilit în funcție de fazele lunii (vezi cap.16), în noaptea dintre 14 și 15 nîsăn era probabil lună plină. Etimologia termenului pésaḥ este discutabilă: în afara contextului pascal la care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
12,8b). Din carne nu trebuia să rămână nimic pentru ziua următoare și de aceea resturile trebuiau arse. Participanții la rit, toți în stare de alertă, gata de plecare (Ex 12,11), trebuiau ca înainte de venirea luminii zilei să-și abandoneze în mare grabă locuințele din Egipt (Ex 12,33 ș.u.). Prin urmare, din toate textele decurge caracterul esențialmente privat, familial, al sărbătorii, lucru care a rămas valabil până astăzi. Condiția pentru a lua parte la sărbătoare nu era apartenența
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
preceptului sâmbetei pe care l-am examinat în capitolul precedent, în Ex 23,10-11, se găsește următoare poruncă: „zece ani vei semăna pământul și îi vei culege roadele; al șaptea însă îl vei lăsa necultivat (ebr. tišmĕțennăh, rădăcina šămaț, „a abandona”, „a lăsa”, „a lăsa să cadă”, „a reface”) și îl vei abandona pentru ca să mănânce săracii care sunt împreună cu tine și animalele sălbatice să se hrănească din ceea ce ei lasă”. De la aceeași rădăcină vine și substantivul šĕmițțăh, termen tehnic pentru terenul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
23,10-11, se găsește următoare poruncă: „zece ani vei semăna pământul și îi vei culege roadele; al șaptea însă îl vei lăsa necultivat (ebr. tišmĕțennăh, rădăcina šămaț, „a abandona”, „a lăsa”, „a lăsa să cadă”, „a reface”) și îl vei abandona pentru ca să mănânce săracii care sunt împreună cu tine și animalele sălbatice să se hrănească din ceea ce ei lasă”. De la aceeași rădăcină vine și substantivul šĕmițțăh, termen tehnic pentru terenul lăsat necultivat pentru un an conform acestei porunci (Mulder 1995). LXX traduce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
temă, susține că, în acest caz, subiectul este sclavia datorată acumulării unor datorii, după cum reiese din 15,2: „Oricine a făcut un împrumut să ierte (ebr. šămôț, un infinitiv absolut cu valoare de iusiv) împrumutul făcut aproapelui său (literal: „să abandoneze, să lase mâna sa care se ține asupra aproapelui”, expresie tehnică pentru împrumut, personal sau real) și să nu-l silească pe aproapele sau pe fratele său, căci s-a proclamat o šĕmițțăh în onoarea lui Yhwh”. E vorba deci
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
un Talmud, cel „palestinian”, care s-a bucurat de o autoritate mai mică decât cel babilonian. Ebraismul a reușit astfel să se ridice din nou și să-și continue viața până în zilele noastre, prin diasporele din lumea întreagă, fără să abandoneze niciodată total legătura cu patria mamă. Rareori a avut condiții favorabile, în special în domeniul intelectual, de cele mai multe ori a înfruntat grave discriminări și persecuții, în special în Occidentul creștin, unde, de altfel, evreii s-au distins ca medici, filosofi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
putea accepta acest lucru. Și, disprețuit, tratat drept provocator, a trebuit să fug cu lașitate în huiduieli. Antropologul G. Balandier, pe care îl însoțeam, m-a ajutat în acest sens. Mi-a adus puțin mai târziu servieta pe care o abandonasem urmăritorilor! Suntem în 1980! Și puterea intelectuală numește Binele și Răul. Ceea ce poate fi spus și ceea ce nu. Totuși, opera romanescă și biografică a lui Arthur Koestler este foarte cunoscută. De curând (1979) Manès Sperber, de asemenea, a publicat Au-delà
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sa magistrală continuă încă de atunci să irige, în profunzime, gândirea mea. Este acolo, cu rotunjimea sa bonomă, fiul paracliserului din Messkirch. Parcă îl aud chemându-ne la ordine, la austeritate, la asprimea gândirii. Nu mă voi eschiva. Trebuie să abandonez istorioarele. Nu înainte de a aminti, totuși, întâlnirile cu decanul Charles Hauter, pe care Julien Freund mi-l prezentase. A fost ultimul asistent al lui Georg Simmel la Strasbourg în 1918. Eram vecini. Și acest domn bătrân, cu pălărie mare alsaciană
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este, în totalitate, saturată. În diversele lor manifestări, barbarul, grotescul, excesul etc. sunt formele contemporane ale tragicului etern. Așa cum remarca înțeleptul Montaigne: "În fața faptelor care li se propun, oamenii mai curând se amuză căutând motivele lor, decât adevărul lor. Ei abandonează lucrurile și se amuză ocupându-se de cauze" (III, 13). Să rămânem deci la lucrurile înseși. Să nu le maltratăm, să nu le privim de sus, și vom vedea dezangajarea radicală față de utilitarismul societății comerciale. Desigur, putem uza de toate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în aer și se ivi pe partea cealaltă, de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbește și îl învață cum să îi vorbească lui. Omul este dator cu un răspuns lui Dumnezeu. Acest răspuns e unic, dar profund, și se oferă prin decizia de ascultare a credinței, căci, prin credință, el se oferă și se abandonează în mâinile lui Dumnezeu. Altfel, inițiativa divină de dialog nu își găsește împlinirea și va aștepta momentul în care omul se va decide să răspundă pozitiv acesteia. Sfânta Scriptura îl inspiră pe om în raportul său dialogic cu Dumnezeu. Rugăciunea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de anxietate, va căuta să se justifice și să se scuze la nesfârșit. Sentimentul de vinovăție îl copleșește adesea și îl face să repete și să reia în mărturisirea sa aceleași păcate. În mod cert, confesorul nu are voie „să abandoneze” un astfel de penitent, ci, dimpotrivă, motivat de caritate creștină, se implică decis să îi ofere ajutorul potrivit. În primul rând, în dialogul său cu penitentul, va căuta să îl conducă mereu spre adevăr, să i-l prezinte pe Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
l poate oferi confesorul în celebrarea reconcilierii poate fi orientat spre mai multe obiective. Mai întâi, va încerca să îi recupereze dimensiunea afectivă, să îl facă pe penitent „să simtă” că poate avea încredere în Dumnezeu și că se poată abandona. Îi va arăta că și el este o persoană previzibilă și că poate avea încredere în slujirea sa din confesional. Va încerca să îi stingă ideea pe care o are despre perfecționism, să îl ajute să nu mai fie „sclavul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să dorească primirea harului iertării. În acest caz, confesorul îl poate ajuta să fie conștient că harul sacramental este cu adevărat un har care vindecă și care transformă puternic interiorul omului. Confesorul va încerca să îi propună penitentului să se abandoneze, până să ajungă să se simtă din ce în ce mai mic în fața bogăției harului, dar și plin de speranță în fața milostivirii lui Dumnezeu. Aflându-se în această stare, el poate fi ajutat de confesor să înțeleagă că, de fapt, se situează în plin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trebui să fie explicare prin legile chimiei și fizicii. Pe de altă parte, se impune și o perspectivă dualistă adupra minții și corpului, doctrină ce separă mentalul de somatic. Engel (2002) susține că în cadrul științific un model este revizuit sau abandonat atunci când nu reușește să explice în manieră adecvată toate datele corespunzătoare. Pe de altă parte, o dogmă forțează datele discrepante să se potrivească modelului sau le exclude. Engel (2002) susține că modelul biomedical a devenit o dogmă care tolerează două
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce iubita, corelată, pe deplin, cu acest construct, e îndemnată să-și abandoneze preocupările teoretice (Ecuațiile tale ciudate), în care o vagă urmă de atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre abscise și coordonate - nu reușește să îmblânzească universul rece care o absoarbe, iubirea însăși având aici o configurație
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mulți, nu puteau să n-o reia și postmoderniștii - se demonstrează că nimic nu e nou, iar creatorul de frumos e silit să observe că poziția artei e ingrată, multe dintre realizările ei ajungând adesea ca la final să fie abandonate / lăsate la ntâmplare / paradoxale malefice hilare. În mulțimea temelor din volum, se regăsește cea a destinului (nu ești răspunzător decât foarte rar / de ce ți se întâmplă și, de aceea, aprecierea actelor eului e mereu relativă, imprecisă: nu știu nimic / nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fost întemeiată pe vremea arhiepiscopului Aubry, în anul 1211, ziua a șasea a lunii mai. Are o lungime de 149 de metri și o înălțime de 49 de metri. întreaga fațadă însumează 82 de metri. O vreme, lucrările au fost abandonate. Au fost reluate în anul 1240, iar în 1270 au fost încheiate. Cum se mai întâmpla câteodată în acele timpuri, un incendiu a distrus, în anul 1481, o parte a șarpantei. Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, în anul 1580
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Grațiani voievod, “din anii 7128”, aflăm că “giupâneasa Chiriții Dumitrachi post(elnic)... au dat la Sf(â)nta Patrierșie a Țarigradului o vie ce este la Iași;... și pe urmă Mitropolitul... au vândut vie aceea mănăstirii Golâiei”... De ce o fi abandonat “Patrierșia” acea vie, părinte? ― Apoi, dragule, cine nu știe ce înseamnă a ține o vie pe rod și apoi a valorifica darul oferit de ea, strugurii în care soarele și-a desăvârșit puterea, acela crede că totul e o joacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]