6,232 matches
-
aceasta, în astfel de vremuri triste, să nu se refugieze în jocuri și jeturi verbale, ori în sfere inaccesibile, ci să respire aerul încărcat de suferință umană al prezentului. Iată ,demolatoarea" teză din Africa de sub frunte: e nevoie de o adecvare/ echivalare între universul realității exterioare și universul liric propriu-zis, între evenimentele și faptele din jur și, pe de altă parte, asocierile pe care le naște imaginația creatorului. Sarcasmul poetului, vehemențele sale ,muntenești", aciditățile atât de expresive literar ies dintr-un
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar nereușind în toate cazurile disocieri între "tradiționalism" - reprobabil pentru că presupune adecvarea prea strictă la ideologie, "poezie tradiționalistă"- de fapt, o poezie modernă: "poezia tradiționalistă poate fi și, cu mici excepții, chiar este, o poezie modernă", p. 77, "poezie modernă" - "aproape inevitabil, poezia română modernă este una tradiționalistă, care își găsește resursele
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
iarna... și iar primăvară (2003) al lui Kim Ki-Duk. Într-un fel, genul acest de cadru devine definitoriu pentru artă lui Wong Kar-Wai. Pentru ca totul în ceea ce privește personajele sale, trăiri, reflecții, filosofie, confruntare, discurs, maniere se reduce la o problemă de adecvare stilistica. Ip Mân este invitat să ia o prăjitură din mână marelui maestru. Acesta rămâne impasabil în timp ce mâna tânărului maestru pare că vrea să atingă prăjitură, dar nu o face, pentru că apoi un intreg balet de mișcări să îl apropie
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
spre un romantism remaniat sau un post-baudelairianism demodat. Din această pricină, a persistenței dualității în înțelegerea universului interior, lui Arghezi i se atribuie o modernitate primară, de imediată derivație din romantism. Dar Arghezi poate fi conectat, cu mari câștiguri de adecvare și interpretare, la o altă modernitate decât aceea, mult prea restrânsă, care i-a fost recunoscută până acum: o modernitate nu doar decadentistă (a sfârșitului de secol XIX), ci o poetică argheziană conectată intermitent, relativist, experimental, chiar ironic (și de
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
fusese dislocat, ori rânjea, animalul însuși... Cuvinte și lucruri". Genul acesta de inversare o face situabilă între Minimă moralia (Andrei Pleșu) și Norii (Petru Creția), tocmai pentru că avem de-a face cu un soi de inversare. Obsesia seriozității și acurateții, adecvării exprimării (și în sensul alegerii cuvântului) este vizibilă la Petru Creția și nu la Andrei Pleșu, unde exprimarea adecvării nu presupune înlăturarea ludicului. Dimpotrivă. Avantajele acestei inversări se verifică și când vine vorba despre cititor (iubitor de filosofare sau de
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
Andrei Pleșu) și Norii (Petru Creția), tocmai pentru că avem de-a face cu un soi de inversare. Obsesia seriozității și acurateții, adecvării exprimării (și în sensul alegerii cuvântului) este vizibilă la Petru Creția și nu la Andrei Pleșu, unde exprimarea adecvării nu presupune înlăturarea ludicului. Dimpotrivă. Avantajele acestei inversări se verifică și când vine vorba despre cititor (iubitor de filosofare sau de poetizare). Dar "există un fel al cărților de a se citi între ele, departe de exegezele savante că și
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
Sábato privitoare la Revoluția noastră. Scriitorul argentinian mărturisea cum a urmărit evenimentele cu lacrimi în ochi și s-a rugat pentru destinul unui popor admirabil. Problema recuperării literare a lui 1989 s-a lovit de două chestiuni: una privitoare la adecvare, cealaltă la limbaj. Autorii noștri care-au scris despre fenomenul 1989 ori nu au înțeles asta, ori nu au reușit să le unifice. Mircea Cărtărescu, în Orbitor. Aripa dreaptă, alege calea parodicului carnavalesc, Radu Aldulescu, în Mirii nemuririi, scanează visceralitatea
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
au și făcut, de altfel, în puținele comentarii care i-au fost dedicate până acum.) Dificultatea apare însă în momentul în care, după ce-o vom fi rezumat, cum spuneam, cu farmec, vom supune acest rezumat unui elementar test al adecvării. Vom constata, dacă suntem într-adevăr onești, că discursul se potrivește de minune aproape oricărui poet român contemporan sensibil la tentațiile existențialiste (sau, cum sunt numite îndeobște, expresioniste). Nu e nici un strop de rea-credință în observația mea. Și îmi doresc
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
cel mai mic efort. Prin urmare, discreția și autenticitatea se topesc într-un discurs tonic, ce invită mereu la mister și energie contemplativă, niciodată ostentativ. Fermecătoare și tristă în egală măsură, Din vorbă-n vorbă este o carte despre imposibilitățile adecvării sociale. Despre cum solemnizarea spațiului privat se petrece prin intermedierea celuilalt. Un context în care Andrei Pleșu acceptă interviul cu grimasa celui surprins de musafiri neașteptați. Dar de-aici începe adevărata seducție...
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
vizavi de un proiect literar de anvergură. Cu atât mai mult cu cât critica s-a grăbit să o acrediteze în primul rând ca insurgentă, găsind foarte rar cuvinte de laudă pentru merite ceva mai terestre, cum e de pildă adecvarea la metodă. I-am recitit, în consecință, toate cărțile, inclusiv pe aceea din 2001 (din confesiunile distinsei doamne m.), editată underground și considerată debut neoficial. Ce m-a frapat a fost tocmai grija susținută pentru un program sistemic. Nici unul din
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
final al postfeței de atunci (numită, ludic, Dicțiunea ideilor, un manifest în loc de postfață), păstrată în ediția de astăzi: „Se înțelege din tot ce am spus până acum că dicțiunea care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică fonologică sau de vreo gesticulație fotogenică. Am spus anume dicțiunea ideilor (nu
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
pun. La urma urmei, ce vă considerați - un cosmopolit sau un european? Trăiți acum și la Berlin... A.F.: Cosmopolitismul nu-mi spune prea mare lucru. Dar european trebuie totuși să mă consider: grec, austriac suedez... Aceasta este axa verticală. Adecvarea la obiect a suedezilor - este capul. Nervii și inima, inima ce bate prea repede, sunt austriece. Impulsurile și instinctele vin din regiunile meridionale, unde ele sunt acasă, din Grecia. Așa că sunt totuși un european.
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
de la vegetal la animal, uman, sacru, alăturând și conectând substanțe aparent disjuncte spre o unică semnificație. Brâncuși - pentru siguranța cu care a legat ceea ce este mai profund național cu ceea ce este mai profund universal, pentru economia de mijloace, pentru perfecta adecvare a tehnicilor, a soluțiilor meșteșugărești care pot întrupa Spiritul. Borges - pentru conceptul Bibliotecii și pentru uluitoarele sale intuiții asupra Timpului, pentru apetitul comunicării cât mai simple, mai adevărate, mai exacte. Toți trei pentru a se fi lăsat devorați de Idee
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
episkiazo) terapeutic e apanajul autorității care a trecut prin episodul adumbririi de sine, al jertfei”. Provocatoare și erudită, cartea lui Andrei Pleșu e un model de elevat demers hermeneutic, eliberat de orice prejudecăți sau inhibiții, demers ce își află în adecvare, sugestivitate elegantă a stilului și optimă raportare la Dumnezeire calitățile sale primordiale.
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
pagină, e asumată într-o strînsă relație individual-colectiv. Chestiunea publicării ce părea rezolvată în volumul anterior propune alte confruntări. Tensiunea dintre convingerile comuniste și scepticismul superior se desfășoară la un nivel mai puțin discursiv, dar problema originii mic-burgheze și a adecvării la noua condiție socială și intelectuală, a adevărului integral în literatură și a limitelor libertății revoluționare (chestiunea Isac Babel, ,exilul interior" al lui Pasternak), a complicatei relații dintre adevăr-realitate-ficțiune continuă cu noi episoade. Meseria de nuvelist, cea mai întinsă nuvelă
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
în vreun ziar, acest text ar fi oarecum simpatic. Ca prefață, e consternant. Gabriel Mardare glosează pe marginea amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de 1990, cu oarece umor, mușcătoare ironie, plasînd în treacăt lovituri, a căror adecvare în context nu e tocmai clară, unor fenomene culturale sau persoane care îi displac (gen grupul de la Păltiniș sau autorului Jurnalului de la Păltiniș), improvizînd pe astfel de temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
ne alegem cu o prelungită și inofensivă îmbrânceală. Istoria literaturii noastre e, cum știm, plină de paradoxuri, de trasee alogice, de sincope, de metamorfoze inexplicabile. De ce n-am fi măcar acum conștienți de impurismul câmpului literar românesc și să forțăm adecvarea critică! Era judecata critică a lui Lovinescu exclusiv estetică? De ce pare lovinescian criteriul lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc? A fost canonul estetic impur prin condiționarea eticului sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
se pot acomoda unele, cu mesajele venite din afară, iar altele cu mesajele electorale interne. Soluția cooptării de independenți nu rezolvă această inadecvare la mesaje a partidelor "mari", ci mai curînd îi dovedește adîncimea. Și s-ar putea ca semnalele adecvării la mesajele primite să valoreze mai mult decît vînătoarea de independenți aducători de voturi.
Personalități de închiriat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16975_a_18300]
-
postmodernism" sau argumentele lui Alexandru Mușina ne-ar părea interesante de multe ori (pentru că, iarăși, nu înseamnă că dacă am avut profesori care susțin postmodernismul noi nu putem vedea fisurile demonstrației lor sau nu ne putem îndoi de necesitatea sau adecvarea discuției la realitatea românească), astfel de paragrafe ne întorc din drum. Niciodată, din tot ce am citit despre postmodernism, din tot ce am auzit la cursuri sau în diverse discuții, lucrurile n-au fost înțelese așa: postmodernismul n-a fost
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
jurnalist cinstit, care spune lucrurilor pe nume și care încearcă mereu să descopere și să sublinieze adevărul. Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Martin îl înțelege pe Cristian Popescu într-un chip diferit decât acum douăzeci de ani, pe vremea cenaclului Universitas. Judecata se deplasează, vrând-nevrând, pe conturul noii înțelegeri. Și nu e vorba de conformism, ci, într-adevăr, de plasticitate spirituală. Această adecvare la obiecte diferite, cu capacitatea criticului, despre care am vorbit, de a capta și expune note străine, se remarcă de îndată în secțiunea a doua, de "aplicații", a cărții sale. Mircea Martin grupează aici cinci medalioane critice (analize minuțioase ale
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
pentru că ideile literare, așa cum le concepe și le rulează el, se adecvează numai aproximativ la textele literare propriu-zise. Cum punctează decisiv Mircea Martin, critica ideilor literare "rămâne să fie apreciată nu numai după capacitatea speculativă și ordonatoare, dar și după adecvare, după măsura în care construcțiile ei abstracte răspund unei realități artistice." (p. 127). E greu să nu fii de acord cu criticul criticului. În pofida sensului acestei demonstrații, autorul încearcă să-și intensifice comprehensiunea. Contradicțiile de mai sus nu sunt plasate
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
unei burse pentru studii doctorale la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich. Se întîmpla cu zece ani înainte ca textul integral să apară în volum. Ioana Bot n-a luat, aflăm, notițe, pentru a construi, din detalii a căror adecvare se pierde în timp, o atmosferă, ci o persoană. Rezultatul este, așadar, echivalentul bricolat și frugal al unui respectabil Bildungsroman. Însemnările sînt dese, aproape cotidiene, acoperind perioada unui an academic, în schimbare permanentă de tipic. Unele pagini sînt consacrate mondenităților
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
care pun in evidență dinamica și poziționarea forțelor angajate în viața politică, precum și tendințele și evoluțiile de impact pe scena politică. • Realizează sinteze săptamânale și calendarul acțiunilor semnificative ale partidelor politice și ale Parlamentului. • Furnizează analize comparative periodice care urmăresc adecvarea acțiunilor la mesajele și datele din procesul electoral, identificând problematica, prioritățile și direcțiile de evoluție ale mediului socio-politic intern. • Analizează mesajele de comunicare politică referitoare la Președintele României, provenite din viața politică, din presa, din activitatea parlamentară, pentru a puncta
Lăzăroiu atacă dur Antena 3- FOTO. Ce atribuții are consilierul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36206_a_37531]
-
nu se bucură pe deplin de emancipare, deoarece se simte parțial constrâns la aceasta. Lipsa constrângerilor devine ea însăși cea mai importantă constrângere, un certificat de conformitate cu postcomunismul. Românul știe că "așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]