6,618 matches
-
viață, de subtilitățile și de diamantele“ ei. AM FOST PURTAT - DINTR-O VECHE VOCAȚIE A COPI LĂ RIEI, când editam revista Luna, scrisă toată cu mâna mea și vândută pe nasturi sau pe arșice - de la cariera de cântăreț, anunțată În adolescență sub bune auspicii și Încurajări, la aceea de „pu blicist“, cuvânt antipatic și folosit aici din lipsa altuia și dim preună cu sensul lui scăzut. Simpla Întâmplare a unei informații prizărite Într-o gazetă, anunțând reapariția Noii Reviste Române de sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de meloman, ieșită dintr-o nece sitate de ritm și armonie. Cum așa?... Toate amintirile și toate reflexiile ce le Însoțesc aci, În car tea aceasta, s-au născut, s-ar putea spune, din acea veche deprin dere melomană a adolescenței mele pentru ritmuri și armonii; iar ceea ce, din acest material amorf de amintiri și de reflecții potrivite, nu s-a adaptat acestor ritmuri și armonii interioare, a mers, oricare Îi va fi fost valoarea documen tară, la rebut sau așteaptă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vreau să zic cu cărți frumoase și esen țiale În rafturile noastre modeste și cu tablouri sau simple reproduceri bune pe pereți, așa cum nu văzusem În casa noastră părintească; și cu femei, mai ales, luate toate din dragoste, cunoscute din adolescență sau Întâlnite pe sălile universității. Sigur este că niciodată și nimeni dintre noi nu ne-am gândit În chip serios la o „carieră cu viitorul asigurat“, ci numai atunci când eram Încolțiți de nevoi prea mari și În ultimul moment și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu sufletul ei Împietrit, bu zele Încleștate și dinții strânși, din ură pentru prezumțio sul și bine hrănitul neam al bărbaților... I-am regăsit În povestea lui Neli pe Dostoievski, Kuprin și Gorki, citiți cu nepri ceperea noas tră din adolescență. Întocmai ca și apariția i-a fost și dispariția acestei mici comete cu un scurt moment de actualitate În presa cinematografică, unde o Îndemnasem cu scrisul și desenele ei de școlă riță precoce și aplicată, dăruind-o și cu un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroești la Pitești, ațipind cu ochii la stele și ascultând, la popasuri și În sfânta liniște a nopții, rumegatul boilor, În aromeala caldă a baligii abu rinde; și mai târziu, În adolescență, drum pe jos și peste munți de la București la Sibiu, de unde, după ce l-am așteptat pe taica mitropolitul cu ceva creițari, ne-am Întors, ca vai de picioa rele noastre, În zdrențe, spre casă, trimițând din bariera Griviței pe unul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
presiune. La trezire nu-și aduceau aminte de nimic și se simțeau bine. Dintre colegii noștri, unii asistau la aceste sedinte, cred că si Nicu Șorea, era printre ei si a participat la câteva ședințe de hipnotism. Dar din teribilismul adolescenței, am cam depășit măsura, ne-am întins prea tare și au aflat cum era de așteptat, atât profesorii cât mai ales activiștii care ne supravegheau și era gata să ni se înfunde. Dar am scăpat numai cu o muștruluială. Așa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
din chirpici: cu o cameră și bucătărie sau cu două camere și bucătărie, după cât de priceput era fiecare, ce posibilități materiale avea și cât de numeroasă îi era familia. În fața acestei încercări, tata a surâs cu amărăciune: visul lui din adolescență fusese să devină arhitect și ajunsese la matematici numai fiindcă ratase examenul la proba de desen, dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aflați temporar sub domnia unor imperii ce își impuneau și în acest fel politică de dominație și justificare istorică. Tânărul Erast Viforeanu a urmat școală primară și gimnaziul în localitatea Volcinet iar cursurile liceale la liceul din Cotmani. Copilăria și adolescență i-au fost umbrițe de diparitia prematură a tatălui, în anul 1926, rămânând orfan la 13 ani și preluând o serie din grijile familiei. Cu tenacitate a biruit dificultățile de ordin material și familial, dotat cu o puternică voința, urmează
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
Nu te voi vedea astăzi! Va fi pentru prima oară de câteva săptămâni încoace. Va fi ca o repetiție a acelei despărțiri mai lungi care va veni în curând... Mă gândeam azi că datorită ție trăiesc acum o a doua adolescență... O adolescență fericită. 10 iulie 1952 Cred că lucrurile se vor aranja - mă gândesc la munca mea și la bani. Am avut de altfel ieri câteva indicii de bun augur și intuiția a ceva fast care va să vină. Mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
voi vedea astăzi! Va fi pentru prima oară de câteva săptămâni încoace. Va fi ca o repetiție a acelei despărțiri mai lungi care va veni în curând... Mă gândeam azi că datorită ție trăiesc acum o a doua adolescență... O adolescență fericită. 10 iulie 1952 Cred că lucrurile se vor aranja - mă gândesc la munca mea și la bani. Am avut de altfel ieri câteva indicii de bun augur și intuiția a ceva fast care va să vină. Mai mult decât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am dus la lacuri. O zi magnifică, cu un cer fără pată. După-amiază am dormit, pentru a mă odihni, fără îndoială, dar și pentru a scurta timpul care mă desparte de Dânsul. Îmi povestea mult... Despre copilăria lui, despre neliniștile adolescenței, despre disperarea certitudinii (eu nu avusesem nici un fel de „disperări“), când - de unul singur - s-a dus să-l consulte pe profesorul C. Parhon, care însă n-a putut să-i fie de nici un folos, ba chiar s-a și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ani și mai bine. Existența mi-a devenit o povară, mă suport greu pe mine însumi. și ceilalți au început să mă suporte cu greu. Căci undeva, în mine, se ascunde o greșeală... Trebuie să-i dau de capăt. Toată adolescența mea am privit viața prin prisme și oglinzi concave: chipuri strâmbe și hâde, frumuseți deșarte... și totuși, a fost bună așa cum a fost. Bine e însă că s-a dus. N-aș vrea s-o mai iau de la capăt... Apare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vânătoare nu se puteau compara nici pe departe cu sărmanele competiții de tragere la țintă ori cu masacrarea în masă a potârnichilor... Eu nu satisfăceam nici pe departe nevoia de „ancilatorism“ de care bietul meu prieten fusese conștient încă din adolescență. Când se referea la dragostea care ne unea, Giglio, care împărtășea întru totul gusturile lui Mihai, nu avea decât o vorbă de dispreț: „Două hoituri!“ Pe de altă parte, eram prea copt și vădeam de pe atunci prea multă personalitate pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Florino și a lui Mihai), în aceeași primăvară - zic - s-a perfectat și mutarea lui Ion Omescu în casă la noi, și anume în vechea noastră cameră de vis-à-vis, în care îmi petrecusem o mare parte din copilărie și adolescență. Ultimii ei locatari - fratele și cumnata lui madame Simon, fosta proprietăreasă, care scăpătase până la situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
caut să-mi însușesc măcar elementare cunoștințe în domeniul culturii cinematografice. Cinema! Nici prin cap nu-mi trecuse vreodată să-mi leg viața de această a șaptea minune a lumii. Regizor de teatru - da, mă bântuise gândul acesta încă din adolescență, dar cinema?! și, alături de eroii lui Montesquieu, mă întrebam și eu: „Cum o fi asta să fii cineast?“ Spirit metodic, mi-am cumpărat din librării vreo zece diverse volume care, îmi ziceam, ar putea să-mi deschidă niscaiva noi și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poate fi vorba decât de echipă pe bază de atitudine comună... mi se pare că trebuie să ne gândim și la ea.“ Oricât aș fi de lovit cu capul de pragul de sus și de dezmeticit din fumurile mistice ale adolescenței, pot să rămân nepăsător la asemenea mesagii și să nu văd în ele un semn al sorții? Al unei sorți care nu mi-a cruțat încercări serioase, dar care se pare că nici nu vrea să mă piardă cu totul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
erau obligați la o luptă permanentă pentru lumină, ceea ce îi silea să crească mai mult pe verticală. Astfel că erau subțirei la trunchi și înalți. Erau frumoși, foarte frumoși. Semănau cu niște copii care făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deacasă”. Aici am făcut doar primele două clase primare, deoarece ne-am refugiat în anul 1944, după ocuparea nordului Bucovinei. Am absolvit Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, promoția 1952. Perioadă anilor de liceu a rămas luminoasă, datorită vârstei, prieteniilor din adolescență care au dăinuit până azi și al viselor cu care încercăm să umplem, imensul spațiu alb, total necunoscut, al viitorului. Nici unul dintre noi nu știa ce drum va parcurge, ce obstacole va trebui să escaladeze, ce profesie va îmbrățișa, ce
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
spunem la revedere formal, ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am întristat: nu trebuie tulburate apele adânci ale memoriei, mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on a tenu autrefois dans la main", spune obsesiv un cântăreț cu o voce spartă, à la Gainsbourg
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca pe un ritual de exorcizare a dorului față de o țară care nu merită să fie iubită, veșnic condamnată la un destin mediocru. Pe de altă parte, am simțit că "recuperez" o parte din adolescența mea irosită aiurea într-un sistem comunist stupid, condamnat să se prăbușească pentru că nimeni nu mai credea în el. Comunismul a fost o credință. Atunci când credința și sistemul s-au "secularizat", totul s-a terminat brusc. Îmi amintesc de un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de formația moldovenească O-zone, cântecul a cunoscut o carieră mondială, se numea "Dragostea din tei" sau "Numa' numa song", după cum l-au botezat japonezii. Atunci când lucram ca profesor suplinitor prin colegii, izbuteam să-mi calmez rapid elevii chinuiți de adolescența explozivă (ei, cu coșuri și Play-Station mobil, ele, decoltate și cu ața string-ului ieșind de sub blugi, un fel de mini-păpuși gonflabile însuflețite, triste imagini...) promițându-le că la sfârșitul cursului vom cânta împreună "Numa' numa' song". Absolut toți îmi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A timpului de suferinți văpaie Și-avu în frunte drept conducător Un Ștefan, Vlad, Mihai ori Nicolae.“ („Strâns unit, întreg poporul“, Scînteia, 24 ianuarie 1986) BERCEANU Patrel „Este o bucurie pentru mine să pot să leg această emoționantă amintire a adolescenței mele de sărbătorirea Președintelui țării la cea de-a 60 aniversare a vieții sale de om simplu și iubit de semenii săi, este o bucurie că pot da tiparului gândurile și cuvintele calde rostite într-o casă modestă din inima
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
organizației UTC, luptătoare încă din perioada aceea pentru educarea tineretului muncitor în spiritul unei culturi umaniste. Solidari, de-a lungul unei vieți petrecute alături, atât în convingerile politice comuniste, cât și în imensa putere de rezistență și dăruire pentru ca visul adolescenței să devină realitate, biografia secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, și a tovarășei Elena Ceaușescu se identifică cu cele mai importante etape ale istoriei UTC. Și-au contopit împreună destinul lor cu-al poporului lor, destinul luptei și neodihnei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
yobel] Oglindă, zic, și... În oglinzi îmi plăcea să mă uit în copilărie. De fapt, să-mi privesc ochii - care îmi priveau ochii... Mă uitam în ochii mei ca și cum nu erau ai mei. Cred că atunci era, ca și în adolescență, până azi, un fel de exercițiu, cum să zic, etic. Mi-era rușine la cea mai mică adiere de abatere de ochii mei care mă priveau în ochi. La cămin nu aveam decât oglinda din dreptul chiuvetei. Dacă mă aplecam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o lecție importantă pentru viață, am uitat-o. * Nici una dintre casele copilăriei mele - ale tinereții străbunică-mii, mătușă-mii, bunică-mii, maică-mii - nu mai există. Ei, mai există ele, dar nu mai sunt ale noastre. Iar orașele copilăriei și adolescenței mele nu mai sunt de mult la fel; aș putea spune că nici ele nu mai există, cam de când magazinul la care stăteam eu la coadă la iaurt la 5 dimineața prin iarna lui 1993 s-a acoperit de faianță
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]