6,798 matches
-
nu mai avea de ce să se prindă până sus. Avea să ajungă la suprafață și să explodeze ca un balon. Ținându-se de țevi, se trase În jos, cumpănind fiecare mișcare, căutând următoarea țeavă, următoarea denivelare de care să se agațe. Era ca și cum ar fi urcat un munte În sens invers: dacă-și dădea drumul, ar fi „căzut“ În sus și ar fi murit. Mâinile Îi amorțiseră de mult, mișcările i se Încetiniseră din pricina frigului. Plămânii Îi ardeau. Mai avea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
salva! Moartea e felul nostru de a învinge lumea. Nu voi mai fi rob căci, nu voi mai fi.” „-Nu vei mai fi nimic. Nici măcar rob!”-îmi replică prietenul meu Doctor. „-De ce le complici? Totul e foarte simplu. Ne agățăm de cele muritoare ca să ne prelungim memoria muritoare. Eu devin nemuritor punîndu-ți o mînă pe umăr iar tu alungi moartea servindu-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe Doctor. Ce fericire trebuie să-l cuprindă că poate mîntui pe alții și încă ce adîncă disperare. Că oricît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de a auzi glasul tău - zeul neliniștii în arderea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și a făcut primii pași. Inima-i bătea cu putere. O auzea așa de tare că-i putea număra bătăile, dar nu a luat-o în seamă. A mai făcut câțiva pași ferindu-se de mai multe ramuri, care se agățau de cămășuța lui și așa destul de șifonată, dar și de cele ce păreau că doresc să-l lovească peste ochi. Pe acestea le prindea de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În altă situație, s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
puțin până a reușit să-l introducă între cele două crengi. L-a fixat atent apoi a tras de el forțând deschiderea. Nu a reușit din prima încercare, dar era așa de hotărât că nul mai oprea nimeni. S-a agățat cu ambele mâini și a lăsat toată greutatea trupului, ridicând picioarele de pe pământ, să facă ceea ce forța brațelor nu reușise. Observând că nu cedează nici acum acea închizătoare pe care o ura cu toată ființa lui, Tudorel s-a ridicat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mers unde erau colegii lui. Cornel tocmai povestea fetelor cum șia rupt pantalonii în pădure, în altă zi. A fost nevoit să meargă la croitor să-i repare. Anca îl contrazicea înveselită de întâmplare. I-ai rupt că te-ai agățat de crengi, nu la fotbal. Uiți că mă jucam și eu atunci? Da..., dar la croitor am fost și.. N-ai fost tu. A fost mama ta... Poate te-a luat cu ea. Ce ai văzut acolo? Acolo? Era o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
obicei. Ăsta era bărbat în toată regula. Sigur, unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase. Ochi albaștri. Maxilar pătrățos. Zâmbet larg. Dac-am fi avut un testosteronometru agățat pe perete, atunci nivelul mercurului ar fi țîșnit prin acoperiș. M-am întors la timp ca să-l văd strângându-i mâna mamei cu cel mai ferm gest de care avusese parte mama în toată viața ei. După care tipul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e păcat să încurajezi pe cineva să-și ia propria viață. Mie mi se părea că Jim era mereu prin preajmă. De fiecare dată când mă întorceam de la Londra, îl găseam prăbușit la masa din bucătărie, cu un norișor întunecat agățat deasupra capului, cărând după el aerul acela tragic ca pe o servietă. Dar mereu îi spuneam „Bună, Jim“. Măcar eram politicoasă. Chiar dacă el mă ignora total. Apoi am descoperit de ce mă ignorase. A doua zi de când mă întorsesem de la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ceainicul era chiar un ceainic, și nu o cutie de metal postată direct pe ochiul de la aragaz. Eram suspicioasă. —Celelalte persoane care locuiesc aici, l-am întrebat pe Adam. Sunt tot studenți? Nu, a zis el luându-mi haina și agățând-o lângă radiator. Amândoi lucrează. Ei, asta explica multe. —Ești udă? m-a întrebat el cu drăgălășenie. Vrei să-ți aduc un pulover? — Nu, sunt în regulă, am răspuns eu amuzată. Haina m-a protejat de partea mai consistentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dădeam seama cât de șocată era. Cu toate că părusem o tipă petrecăreață, aproape întotdeauna fusesem Claire cea Stabilă. Fațada mea de destrăbălată era subțire ca foița de ceapă. De fapt, era de-a dreptul transparentă. Mă jucasem de-a „lasă-te agățată“ de mai multe ori decât voiam să-mi aduc aminte, numai că niciodată n-o făcusem din toată inima. Întotdeauna îmi dorisem să fiu banală, să mă liniștesc alături de bărbat. Dar fiindcă asta era cea mai mare insultă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e drăguț cu mine numai fiindcă e un om cumsecade. Sau pentru că are o inimă bună. Sau ceva în genul ăsta. Nu știu exact. Dar nu mi se pare în regulă. Dar chiar e drăguț cu tine, a spus mama agățându-se de singurul lucru care conta pentru ea. Da, dar... —Dar ce? Dar... dar... e drăguț cu mine, dar așa cum ești drăguț cu un copil neastâmpărat, care a fost foarte îndrăzneț, dar pe care acum te-ai hotărât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dezamăgit de mine. Din cauza gândului că nu aveam să-l mai văd niciodată. — Îmi dai numărul tău de telefon? am întrebat dintr-o suflare. Nu puteam să suport ideea de a încheia totul cu el chiar în secunda aia. Mă agățam în continuare de el, sperând că Adam avea să fie drăguț cu mine. Speram ca Adam să-mi spună că era în continuare prietenul meu, pentru că asta mi-ar fi dovedit că procedam corect. Nu, mi-a răspuns el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
studia țuguindu-și buzele, buletinul, după care-mi deschidea ușa c-un aer plictisit, hai, intră, să nu zici că nu-s băiat bun. Treacă de la mine de data asta. Într-o sîmbătă cînd era plecat la țară, i-am agățat cu abilitate de clanța apartamentului o hîrtie ministerială pe care copiasem și eu un citat din Dicționarul ideilor primite de-a gata. „Cerumen Ceară omenească. Nu trebuie scos, pentru că Împiedică insectele să intre În urechi.” A trecut aproape un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare. SÎnt multe doamne În public, atrase de lupta de stradă, cotropite de admirație față de curajul gherilelor venite direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
leul pasăre. Că pește e, ca animal, dar nu trage la rîmă. Cel mult strămoșul lui autohton acvatic trăgea, nu era Însă nimeni pe uscat să-l prindă, nu era uscat. Acum Însă a apărut, și de pe el Horia Brestoiu agață-n cîrlig un adjectiv venit pe țeava vremii din gura bunicilor noștri, comensurabil(ă), transformîndu-l Într-un verb zburător cu dificultăți la aterizare, scriind de două ori În același paragraf despre „comensurarea acelui șantaj exercitat Împotriva celui desemnat de popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată, am făcut encefalită, drept pentru care am cîntat și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și fulgi adevărați, nu altfel!) ; Copilul care cântă Kabalevski la pian, e cu spatele la mine, lângă profesoară, și mie-mi curg lacrimile pe obraz, pur și simplu, și nu știu de ce ; Copilul de la care am păstrat zeci de „tablouri“ ușor de agățat, pentru că erau desenate direct pe spatele cutiilor de bomboane, zeci de hârtiuțe în care tot apare un soare mare cu ochi și cu gură și o fetiță cu inima uriașă, care se întinde de la piept până la genunchi (lângă masa mea
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
de martori a marelui juriu. Jack Înaintă printre draperii pînă la camera 114. Cameră aglomerată: reclamanții În cazul Crăciunului Însîngerat, Ed Exley Într-un costum prea nou, care avea Încă ațe pe la mîneci. Băieții de la Crăciun se strîmbară. Jack Îl agăță pe Exley: — Tu ești martorul cheie? — Corect. — Ar fi trebuit să-mi dau seama că tu ești ăla. Ce-ți aruncă Parker? Îmi aruncă? — Exact, Exley. Îți aruncă. Ce afacere, ce Înțelegere, ce plată? Crezi că eu o să depun mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
singura voastră șansă. Fontaine spuse: — Cre’ că Încă mai trăiește. Ed se lăsă pe scaun. — Crezi? — Da, cre’ că. — Cine este? Unde este? Nici un răspuns. — E de culoare? — Mexicancă. — Cum o cheamă? — Nu știu. O mucoasă de colegiu. Unde ați agățat-o? — Nu știu. Undeva prin Eastside. Unde ați violat-o? — Nu știu.. pe undeva prin clădirile vechi de pe Dunkirk. — Unde-ați dus mașina și puștile? Nu știu. Sugar s-a ocupat de ele. Dacă nu ați omorît-o, de ce a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că aveți o grămadă de prieteni comuni. Nu. Lasă chestia aia, pentru că nu-i cunosc pe nici unul dintre prietenii lui Bobby. — Bun, atunci unde v-ați cunoscut? — Într-un bar. — Numele barului? — Leo’s Hideaway. — Billy știe că ieși la agățat fără să-l anunți? — Jack, nu fi mîrlan! Nu sînt unul din infractorii ăia pe care Îi dai tu de pereți. SÎnt un cetățean care te poate reclama fiindcă ai pătruns prin efracție În acest apartament. Schimbare de direcție. — Porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Duke și dușmanii lui. Și cine a fost peștele lui Kathy. — Nu știu cine a fost peștele ei! — Atunci vreau celelalte două informații. Cindy Își șterse fața, mînjindu-se cu ruj și fond de ten. — Nu știu decît că e un tip care agață fetele prin baruri și se poartă exact ca Duke. Știi cum e: aruncă o pastilă. Exact cum făcea Dukey. Am auzit că Încearcă să racoleze fete care să facă vizite la domiciliu pentru el. Nu a vorbit nici cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urmă de Cindy. Un vechi clișeu al polițailor de la Moravuri: tîrfele se adună la Tiny Naylor’s Drive-in, unde chelnerițele pe role le vînd ponturi. Se duse la Tiny. De Soto-ul lui Cindy era afară, cu o tavă de haleală agățată În cadrul portierei. Bud Își parcă mașina lîngă a ei. Cindy Îl văzu, aruncă tava și ridică geamul. Bam! De Soto-ul porni În marșarier. Bud se repezi, ridică capota motorului și scoase distribuitorul. Motorul muri. Cindy coborî geamul. — N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]