5,924 matches
-
pornească în alt fel ciclul căutării de sine. În cel fel anume, stă ascuns în conceptele ezitante ale postmodernismului! Tot ceea ce ne arată științele sociale de câteva decenii nu reprezintă altceva decât această sisifică încercare de a readuce în atenție algoritmii unei civilizații ce se prăvălește implacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdependențelor ce țintesc eternizarea rolului statului în construcția globală și până la rebrandizarea terorii și impunerea unui pattern al libertății autocentrat pe singura supraputere a lumii, se regăsesc semnificații ce limitează
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sensurile elitei intelectuale. Și asta în timp ce se manifestă o mică preocupare pentru inventarea suportului pe care să se testeze inovarea ca o componentă a localizării și a efectivizării presupuse de glocalizare. Diversitatea este amenințată de șapirografierea identității, adică se exersează algoritmii preglobalizării pentru a falsifica ciclul globalizării. În plus, este o exagerare a fixării în fragmentarismul ultraspecializării în care nu mai este nevoie de perspectivă, de coerența ansamblului și de urgența soluțiilor pentru schimbarea radicală a formei. În timp ce devine tot mai
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nevoie de perspectivă, de coerența ansamblului și de urgența soluțiilor pentru schimbarea radicală a formei. În timp ce devine tot mai evidentă nevoia de înțelegere a perspectivei globale, translatarea în protocolul cercetării a comportamentului repetitiv, imitativ și izolant al corectitudinii politice, sărăcește algoritmii globalizării, creează zone de precaritate în raport cu capacitatea de a accesa modelul explicativ al globalizării pe aliniamentele identității. În mod explicit se ajunge să se favorizeze nivelarea diversității în numele unor principii nenaturale de coerență a eligibilității competiționale, în fapt o buclă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să fie nevoie de formularea unor îndreptățiri. După ce prin componenta randamentală Economia a ajuns aumană, prin acceptarea determinismului puterii hegemonice societatea devine postumană (Fukuyama, 2004). Adică se reproduc indistinct aceleași valori a căror eternizare are însă nevoie să excludă din algoritmul reproductiv chiar omul. Alteritatea refuzată Situația absurdă este coerentă cu intențiile de a refuza fatalitatea altei perspective. Nu altfel ne explicăm de ce globalizarea este ecranată de globalitate (Beck, 2003) și deturnată de globalism, după cum societatea cunoașterii este asimilată revoluțiilor tehnologice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de a oferi acestuia cea mai bună metodă de surmontare a obstacolelor de natură cognitivă, astfel încât, prin învățarea acesteia copilul să fie sigur de reușită. Școala s-a străduit din greu să funcționeze în plan instituțional și cognitiv ca un algoritm, fără derapaje, dar și fără surprize. Răspunsul copiilor a fost apatia, o stare generată de substimulare; ignorând că problema se află în fundamente, educatorii au făcut risipă de resurse la nivel de suprafață, de consecințe, în conformitate cu ceea ce John Dewey denumea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nu acesta este spiritul prezentului relativizant): • problema valorii de adevăr a informațiilor care populează internetul; deși este disponibil un volum practic nelimitat de informații, practic se citește tot mai puțin și tot mai centrat, ca efect al modului în care algoritmii motoarelor de căutare ierarhizează informațiile; să remarcăm și ideea lui Umberto Eco, de a recomanda utilizatorilor de internet verificarea unei informații din cel puțin zece surse, având în vedere că "filtrul" pe care altă dată îl reprezentau comunitățile de specialiști
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și simptome evidente (11). Ischemia acută intestinală segmentară poate fi tratată prin rezecție și anastomoză pri mară-. În general se impune o reevaluare la 12-24 de ore postoperator, când nu poate fi apreciată viabilitatea capetelor intestinale rezecate la operația inițială. Algoritmul terapeutic medical, intervențional și chirurgical dirijat de elementul timp și explorările imagistice este redat în figura 37.2. De menționat importanța redresării agresive și rapide volemice, electrolitice, acido-bazice, măsuri care necesită supraveghere în secțiile de terapie intensivă. Optimizarea parametrilor hemodinamici
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Constantin Burcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/91954_a_92449]
-
depinde de sistemele computațional-comunicaționale în mod intrinsec, de colaborarea sau interacțiunea dintre utilizatorii rețelei și codurile de date. De pildă, instalația intitulată „Dialogue with The Knowbotic South” a grupului de artiști ilustrează aceste configurații practice prin intermediul agenților cunoașterii echipați cu algoritmi genetici (knowbotsă care mediază între natura referențială (continentul de la Polul Sudă și simulările computerului sau operațiile telerobotice prin generarea de viziuni în Internet. Sistemelor digitale dotate cu senzori le revine rolul de a analiza porțiuni de realitate naturală și de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și natural/biologic, pe de o parte, și dintre obiect și subiect, pe de altă parte, este reliefată în noi discipline, precum inteligența artificială și viața artificială. Conturat ca o lume intermediară între subiect și obiect, între limbajul natural și algoritm, computerul derulează procese cognitive, astfel că, deopotrivă perceputul sau obiectul și perceptorul sau subiectul sunt interiorizate în universul digital. Notația binară a logicii formale a lui Boole de tipul 0 și 1 este translată în biți (unitățile informaționale de bazăă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1998Ă. Susținătorii inteligenței artificiale propun scenarii ale viitorului, în special atingerea nivelului de inteligență umană într-un computer neural care simulează numărul enorm de neuroni ai creierului și este capabil să-și dezvolte capacitățile cognitive prin metodele de autoorganizare specifice algoritmilor evolutivi și rețelelor neurale. Scanarea creierului este concepută drept un prim pas făcut atât pentru înțelegerea acestuia și pentru construirea unui creier artificial care să opereze aidoma, cât și pentru posibilitatea download-ării sale (perspectivă discutată și criticată în capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
material, creierul, iar algoritmizarea tuturor operațiilor gândirii umane nu se poate dovedi practic. Critic al inteligenței artificiale, Penrose proclamă superioritatea minții umane grație faptului că aceasta poate rezolva probleme nerezolvabile în principiu, pe când computerul nu face decât să urmeze un algoritm. Perspectiva rațiunii umane supuse algoritmizării converge cu imaginea omului software supraviețuind în mod informațional, imagine propulsată pe frontispiciul transumanismului, însă criticată pe măsura entuziasmului manifestat. Mintea umană programată într-un mod deopotrivă natural și artificial este un paradox formulat de către
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt specifice operațiilor creierului uman și rezistă proceselor computerizării: ordinatoarele nu „înțeleg”, în sens semantic, chineza, doar simulează corectitudinea unei fraze în chineză. O altă critică adusă inteligenței artificiale este faptul că, deși există mașini care pot învăța (prin intermediul unor algoritmi specialiă, abilitățile acestora sunt limitate la aspectele logice ale procesului învățării, neputând avea acces la caracteristicile intrinseci ale învățării umane. Conform cu bine cunoscutul stigmat al paradoxului computațional care exprimă tipul savanților idioți, mașinile inteligente sunt stupide, putând efectua operații complexe
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
efectua operații complexe de calcul dar neputând înțelege o glumă sau o ironie. Utilizând concepte abstracte, ordinatoarele nu reușesc să acceadă la înțelegerea acestora în modurile în care reușesc creierul și simțurile umane, capabile de a percepe concretul. Chiar dacă, datorită algoritmilor genetici sau rețelelor neuronale, există programe care interacționează cu mediul, dobândind o anumită autonomie și capacitatea de autoorganizare și de autoreproducere, „inteligența” lor este considerată sterilă și mimetică, lipsită de originalitate creatoare, de conștiință de sine, de dorință sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu mecanisme emoționale, comunicaționale sau sociale, în funcție de contextul programării. Fie că sunt parteneri virtuali ai umanului în situații de teleexistență și de teleoperare, fie că sunt sisteme evolutive hibride, autoorganizaționale și autoreproductive, entitățile vieții artificiale sunt create pe baza unor algoritmi care le definesc ontologia și comportamentul. Unul dintre cele mai controversate deziderate ale domeniului îl constituie aplicarea metodologiilor vieții sintetice pentru modelarea funcțiilor creierului, considerat sistemul de procesare informațională „ultim” (vezi Shimohara, 2001Ă. Astfel, se aspiră la realizarea unui creier
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a vieții, una dintre cele mai importante noțiuni în domeniu, mixându-se cu noțiunile complexității, ordinii spontane și interacțiunii autonome cu mediul înconjurător. Numite „ființe simbolice” sau „ființe intermediare” (vezi Quéau, 1989, 1992, 1994Ă, cvasiautonome, având „cvasivieți” și fiind create prin intermediul algoritmilor, de la mașini care „gândesc” la simboluri care „trăiesc”, acestea ilustrează conlucrarea dintre inteligența artificială, imaginea de sinteză și viața artificială. Sunt hibridizări creatoare între modele matematice sau concepte abstracte și senzații fizice, între realități numerice dematerializate și percepții concrete, încarnate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acestea ilustrează conlucrarea dintre inteligența artificială, imaginea de sinteză și viața artificială. Sunt hibridizări creatoare între modele matematice sau concepte abstracte și senzații fizice, între realități numerice dematerializate și percepții concrete, încarnate. Viețile artificiale, urmând desfășurarea simbolurilor matematice ale unui algoritm genetic, pot simula comportamente colective, „sociale” și conduite individuale, idiosincratice (vezi Bonabeau și Theraulaz, 1995Ă, sunt capabile să evolueze și să interacționeze cu spațiul virtual și cu lumea realității fizice, să se reproducă și să „moară”. Mai mult decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale vieții artificiale. Crearea de interfețe biocibernetice „empatice”, interactive, în cyberspațiu, este conformă cu orientarea ciberneticienilor înspre științele naturii și ale vieții, astfel că o corporalitate artificial-informațională nu este limitată la un deziderat al cunoașterii, ci urmează un tipar al algoritmilor biologici. Acest model al spațiului Internetului este viața însăși, în măsura în care „formulele” viului sunt traduse în algoritmi matematici: noul om-mașină se supune unei evoluții artificiale, mai degrabă decât selecției naturale, deși locuiește în „biospațiu” (vezi Wark, 2002 pentru utilizarea termenului în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
înspre științele naturii și ale vieții, astfel că o corporalitate artificial-informațională nu este limitată la un deziderat al cunoașterii, ci urmează un tipar al algoritmilor biologici. Acest model al spațiului Internetului este viața însăși, în măsura în care „formulele” viului sunt traduse în algoritmi matematici: noul om-mașină se supune unei evoluții artificiale, mai degrabă decât selecției naturale, deși locuiește în „biospațiu” (vezi Wark, 2002 pentru utilizarea termenului în noi contexte medialeă. În acest mod, se poate vorbi de o reiterare a darwinismului în modelele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Pentru Lévy, imaginea sintetică oferă percepției modele abstracte, informatizate ale fenomenelor fizice, chimice, biologice, cosmologice etc., modele care poartă cu sine semnul pozitivului (spre deosebire de teoria negativității a lui Paul Virilioă. Întreaga cultură și civilizația însăși sunt operatorizate și convertite în algoritmi astfel încât conținuturile realității sunt considerate a se revărsa în eterul digitalizării. Informatizarea numerică, atât la entuzistul Lévy cât și la pesimistul Virilio, dorește a substitui materia propunând alternativa existenței și a cunoașterii prin mediere tehnologică: exemplul este al realizărilor ontologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și conformarea la aliniamente sociale și politice ale puterii monopolizatoare. Ființele virtuale, hibridizări între mașinile Turing și „mașinile dezirante”, între protezele cibernetice și „corpurile fără organe”, dar și între „mașinile viziunii” și virușii electronici, intermediază între finitudinea sau fixitatea unui algoritm computațional și deschiderea specifică unor conectări infinite și instabile. Aceste ființe intermediare refuză o interpretare dialectică și o ierarhizare spinoasă, ieșind din tiparul limbajului binar al determinismului biologic sau al tehnologiilor computaționale. Deși sunt, în principiu, universale, alcătuite din același
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
3 grupuri cu care a fost realizat experimentul au fost create pe baza extragerii aleatoare din populația de elevi. Extragerea a fost făcută fără înlocuire (odată extras, elevul nu face parte decît dintr-un singur grup în cadrul experimentului), cu ajutorul unui algoritm construit pe calculator, pînă la constituirea celor 3 grupuri și epuizarea întregului număr de elevi disponibili (anexa nr.1). Eșantionul fiind constituit din 88 de elevi, am ales mărimi egale (30 de elevi) ale primelor două grupuri (G1 și G2
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în care rezultatele furnizate de US sunt discutabile, se indică supravegherea CT dinamică multidetector sau RM la 6-12 luni [96, 101, 102]. GESTIONAREA REZULTATELOR ANORMALE În condițiile evidențierii unui rezultat anormal apărut în cursul procesului de supraveghere trebuie „activat un algoritm” [56] pentru a confirma sau infirma existența unui CHC. Un rezultat anormal este definit de prezența unei formațiuni focale hepatice, care nu a fost prezentă la o examinare anterioară [37], creșterea în dimensiuni a unei formațiuni focale evidențiate anterior sau
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92139_a_92634]
-
de a formula o caracterizare a dezastrului și a modalităților de organizare a răspunsului medical. Autorul subliniază că a fost nevoie de o nouă ramură medicală, pentru a defini exact parametrii unei situații de urgență tip dezastru și a oferi algoritmul pentru a o soluționa. Medicina de dezastru - specializare nouă în România este cunoscută și aplicată de mult timp în Occident. Având la bază Medicina de Urgență, ea se diferențiază net de aceasta în primul rând prin principiile de management al
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
receptor prin conversia parametrilor informaționali. Forma materializată a informației se numește dată, noțiune primară având un caracter sintactic și semantic. Transmiterea datelor de la emițător la receptor, caracterul sintactic al datelor, suferă modificari (procese de conversie bazate pe legi, reguli sau algoritmi). Teoria sistemelor este un model epistemologic interdisciplinar, în care sistemele sunt utilizate pentru a descrie și a explica fenomene cu grad variabil de complexitate. Analiza structurilor și funcțiilor duce de multe ori la prognoze privind comportamentul sistemic. Conceptul de teorie
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
dintre comandă și control. Grafic, un sistem cibernetic de comandă și control se prezintă în modul următor (fig. 4): Aici s-ar cuveni făcute câteva precizări terminologice legate de sistemele cibernetice: informație - suma acțiunilor ce pot solicita reacții din partea sistemului; algoritm - schemă logică sau activitate sistematică cuprinsă într-un sistem; în particular, algoritmul didactic (sau de învățare) reprezintă un ansamblu de operații care se desfășoară într-o anumită ordine, cu scopul de a obține un anumit efect/rezultat asupra capacităților fizice
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]