10,371 matches
-
lista invitaților, zise Lorelei. Și despre repetiția finală din ajun. Nu că vei avea nevoie de cine știe ce repetiție. Biserica din Rathfinan e micuță - va fi plină până la refuz de invitați, dar va arăta grozav. O să mergi doar câțiva pași până la altar și înapoi. Dar fiecare trebuie să știe ce are de făcut. Domnișoarele tale de onoare sunt... zise ezitând un moment, Mischa și Courtney. Vin din State și stau la castel. Nieve dădu din cap. —O să fie aici cu două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
te duci la nunta asta și să arăți splendid și să-l faci cumva să-și dea seama că a greșit îngrozitor când te-a părăsit? Vrei un fel de scenă de film în care el o lasă baltă în fața altarului ca să se însoare cu tine? Dar nu crezi c-or să se întâmple toate astea dacă ai mâna bandajată? Așa-i? Nu... ripostă ea slab. Nu știu de ce îmi pierd vremea cu tine, i-o trânti Neil. Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la Sky News; însă nu urmărea deloc reportajele despre bombardamentele din Bagdad, alegerile din Italia sau noul scandal din lumea financiară americană. Neil se înșelase când o întrebase dacă se aștepta ca Aidan să o lase baltă pe Nieve la altar. În cele mai intime vise ale sale, Darcey se întrebase dacă nu cumva, văzând-o din nou la restaurant, bărbatul nu ar părăsi-o pe Nieve chiar atunci și acolo. Știa că întâlnirea de la castel îl tulburase. Reacția lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care sosea cu elicopterul - și voia să știe dacă totul avea să decurgă conform planului. Sigur că da, răspunse Aidan, deși în gând se întreba dacă o să poată face rost de Valium pentru Nieve ca să se țină pe picioare până la altar. Sună-ne mâine-dimineață. Nieve o să poată vorbi cu tine atunci. Puse telefonul în furcă și acesta sună din nou. De data aceasta, la capătul celălalt era mama lui. Sosise la hotel și voia să-l anunțe că totul era superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
rămâne altceva de făcut decât să se mărite, comentă Rosa. Are nevoie de sprijinul lui și, după evenimentele de azi, i-ar prinde bine să se distreze și să primească încurajări! În plus, femeile nu dau bir cu fugiții în fața altarului, observă Roy. —Nieve cu siguranță nu e genul, încuviință Carol. Însă nu va fi nici pe departe așa cum se așteptase. — Ceremonia e programată la patru, le aminti Darcey. Sunt sigură că vom afla până atunci dacă există vreo schimbare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e o economistă de primă mână. Nieve era putred de bogată până mai deunăzi. Cu toate suntem niște partide bune, să știi. Rosa zâmbi larg. —Tu și Darcey sunteți divorțate amândouă. Nieve s-ar putea să nu mai ajungă în fața altarului. Cine poate spune că banii aduc fericirea? Darcey și Carol o priviră ciudat. Rosa avusese întotdeauna propria logică lipsită de scrupule. Și acum o punea în practică. Când Darcey ajunse acasă, se făcuse deja miezul nopții. Roy se oferise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi dat, recunoscu Darcey. Ce s-a întâmplat cu toate pregătirile de nuntă? Organizatoarea aia a ta o luase complet razna. Când și-a dat seama că dispăruseși, a făcut o criză. Cred că era pregătită să te târască la altar cu mâna ei, numai ca nunta să nu fie anulată! Îmi pare rău pentru ea, mărturisi Nieve. A muncit din greu ca să iasă totul perfect, iar eu am fost cea care a dat-o în bară. Plus că îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
le povestească de promovarea ei, dar nu voia să pară că o eclipsează pe Nieve. Așa că își luă pur și simplu la revedere și închise telefonul. În sfârșit erau căsătoriți. Iar ideile rebele, cum că nu aveau să ajungă la altar, cum că se va sfârși rău, cum că Nieve putea fi arestată, toate acestea erau moarte și îngropate. Încă o dată, Nieve schimbase eșecul pe triumf, așa cum făcea mereu. Așa cum avea să facă mereu, își spuse Darcey, pentru că îi stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de milenii fără să se curețe 15 aprilie 2011 căzuse în genunchi împreunase bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă de cuvinte 16 aprilie 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ininteligibil. Mă rup de cer când cerul e ascuns Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă, În mine-i întuneric nepătruns Și sunt făclii în noaptea cea mai lungă. Contradictoriu, rece, inuman, Mă leg de tine ca de o salvare, Altarul meu, gânditul meu liman, Și mult dorita binecuvântare. 24 octombrie 2011 Treptele din mine am tăiat în mine câteva trepte uneori urc și cobor cu gândurile pe umeri unii m-ar numi sisif nu sunt decât eu nimic altceva pur
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la Corintul vechi, unde a predicat Sf Apostol Pavel. Am urcat pe un munte, nu prea înalt, de unde se vedeau bine împrejurimile până departe de tot. Chiar pe acel loc a predicat Sf. Apostol Pavel. Este frumos marcat ca un altar, este din piatră albă ca marmura, așa e și muntele ca de marmură. Am privit-o cu drag și mult respect, ba chiar am netezit-o cu mâna și sufletul. Cugetând cuvintele, mesajele către cei care îl ascultau pe apostol
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ar fi putut cu ușurință găzdui imaginea la scară reală a Hindenburgului. Singura lumină din Încăpere era dată de o lampă de pe imensul birou În stil renascentist, alcătuită din două candelabre din argint cu lampadare din pergament; ea lumina un altar alcătuit din fotografii: una era cu Hitler purtând cămașa maro și cureaua Încrucișată din piele a SA-ului, iar altele cu două femei, care am bănuit că erau soția decedată a lui Goering, Karin, și actuala lui nevastă, Emmy. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șantierele autostrăzilor În construcție. Presupun că mulți dintre ei cred că e mai bine să nu depui cerere pentru ajutor de la stat decât să riști să fii trimis la muncă la autostrăzi. Intram În Potsdam pe Neue Königstrasse. Potsdam. Un altar unde locuitorii mai În vârstă ai orașului aprind lumânări În amintirea zilelor glorioase de altădată ale patriei și pentru tinerețile lor. Cochilia tăcută, goală, a Prusiei Imperiale. Arătând mai mult a francez decât a german, locul este un adevărat muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o dată, își imaginau ei, au plătit prin sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al vulturilor veniți să devore viscerele celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care taie bălăriile transformă de aceea incinta arheologică într-un amfiteatru și gestul său într-o demonstrație filozofică... O, ce prelegeri ar fi putut rosti aici, profeții zădărniciei! Ce scenă admirabilă pentru a vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră putrezite sub liane și în templele abrutizate de junglă! Acum, ei nu mai au ce căuta în Palenque. Ruinele nu mai sunt o tribună potrivită pentru ideile lor. Mă consider norocos. Puteam nimeri aici într-o zi ploioasă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
seminomazi? Ca să îngrămădești o atât de mare cantitate de piatră într-un templu sau într-o piramidă, trebuie să crezi, dacă nu în eternitate, măcar în iluzia ei. Toltecii au clădit, între altele, aici un tzompantli, rămas aproape intact; un altar macabru, unde erau așezate craniile celor sacrificați, dar și un mormânt al timpului! La fiecare 52 de ani, secolul încheiat era materializat într-un mănunchi de 52 de bastonașe, cadavrul simbolic al timpului, care era îngropat în acest monument macabru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fiecărui decapitat câte șapte șerpi. Căci, în realitate, jocul era un ritual religios, o ceremonie care recrea lupta dintre Quetzalcoatl și Tezcatlipoca. Totdeauna lângă arenele ce i-au fost consacrate există ruine de temple, iar aici, în imediata vecinătate, e altarul cu cranii; acel tzompantli teribil pe care Savonarola l-ar fi transformat în amvon dacă l-ar fi văzut. În ce măsură mai putem înțelege noi ce s-a petrecut aici? Judecăm cu alte criterii și rezultatele nu pot fi decât altele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
verific acum cu vârful degetelor lănțișorul de aur cu medalion pe care îl port la gâtul meu de la paisprezece ani, nu mi-a spus totul părintele Ioan, nu mi-a spus că am fost găsit înfășurat într-o pătură în fața altarului în biserica cea veche, nu mi-a spus că nu aveam nici un nume, că m-a botezat el însuși, și nu mi-a spus că neîngăduindu-i jurământul făcut n-a putut să mă adopte, nu mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că m-a botezat el însuși, și nu mi-a spus că neîngăduindu-i jurământul făcut n-a putut să mă adopte, nu mi-a spus că data din certificatul meu de naștere e data când am fost găsit în fața altarului și nu data advărată a nașterii mele și nu mi-a spus dacă vreodată a mai întrebat cineva de mine, copilul lui Dumnezeu, așa spuneau călugării despre mine, Daniel, mă caută Theo cu glasul, S-a trezit, Da! Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ajungi înaintea frescelor unde iarăși te pierd, Theo! Doar noi doi la ora asta în biserica logofătului Tăutu, și doamne, nu mă copleșește atât sfințenia acestui loc cât apropierea ta atât de îndepărtată, Și fremătând îmi explici fiecare registru din altar, ca și cum tu ai fost pictorul adus cu simbrie bună de logofătul, Maica Domnului Platytera și iarăși nu-ți pot urmări cuvintele ce se topesc ca fulgii de nea pe buzele tale, Gavril Ieromandrul, meșterul căruia încerci să-i faci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoare mi-ai vorbit?! eu nu văd decât arcuirea buzelor tale ca șirul apostolilor la, doamne, iartă-mă! eu cu sufletul purtat de vocea ta într-un timp nedefinit anume, tu impresionat de Rugăciunea de pe muntele măslinilor, ne îndepărtăm de altar și brațele tale deschise nu vor să mă primească pe mine, ci îmbrățișând cu ardoare întreg naosul, și iată-l în tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Sfânta Treime, și pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea obișnuită cu astfel de gesturi, atât de rar ajungând într-o biserică, în naos geneza acum, facerea astrelor, soarele și luna și trupul tău se rotește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spus zilele trecute, Imnul de slavă adus Mântuitorului în conca sudică, dar numai însoțiți de gestul arătător al mâinii tale ochii mei ajung până la conca sudică, ne despart doar câțiva pași și veacuri, tu plin de nerăbdare te îndrepți spre altar, ai vrea să intri, dar șovăi, eu privind fără cuvintele tale picturile mute, simțind doar o adiere de evlavie dintr-un timp astăzi străin, să se reducă totul la subtile emoții estetice?! tu vii și mă cuprinzi blând pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se reducă totul la subtile emoții estetice?! tu vii și mă cuprinzi blând pe la spate, oare am venit aici numai să vedem picturile? te întreb și tu deodată atât de aproape de mine îmi răspunzi, Nu numai! și-ngenunchezi nu în fața altarului cum cere credința, ci înaintea celei pe care o regăsești acum vie, încă nu te-ai întors, logodnicul meu, de la biserică, desenezi Cina de la Mavri, 13 august, Vatra Moldoviței, mănăstire cu hramul Bunavestire, construită întâi de domnitorul Alexandru cel Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vrut să picteze și totuși ce face acolo?! când el mi-a spus că nu vrea să pierdem nici măcar o zi de lucru, ieri am terminat Cina cea de taină, astăzi ar fi trebuit să începem Împărtășirea apostolilor, tot în altar, mă tem să nu strice totul, s-a mai întâmplat de multe ori să nu fie mulțumit de ceva și să distrugă pictura, totuși ieri părea satisfăcut de Cina cea de taină, La ce te uiți? glasul lui Theo foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]