9,188 matches
-
astfel de voci. „Nu le mai asculta“, a spus ea dând din umeri, iar apoi s-a dus la ale ei. Am înțeles atunci că eram singură, cu desăvârșire singură în lupta cu vocile. Nu îmi rămânea decât să le alung de la curtea mea. Vocile mă trădaseră, se răzvrătiseră, făcuseră frondă. Și astfel am rămas o regină fără de supuși. Treptat, vocile s-au stins. Eu le-am făcut să se stingă. A fost prima mea victorie, dulce-amară. Căci pierzându-le pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de viță-de- vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curăță inima. Dar și mai bine curăță inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins în pânza nopții. În fundul grădinii e o fântână cu apă limpede de munte și în timp ce desfășori lanțul ca să scoți o găleată, atent să nu slăbești mânerul roții ca nu cumva să scapi găleata și lanțul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era mult prea tânăr și prea ambițios și poate că numai atunci când avea să fie bătrân, când va fi văzut multe fețe ale răului, va fi putut probabil înțelege : răul nu poate fi oprit, surghiunit în nici o închisoare, exterminat și alungat dintre noi. Pentru că el curge odată cu viața, face parte din șuvoiul trecerii acesteia, răul nu poate fi decât metabolizat. Orice altă încercare e pierdere de timp. Ulterior l-am mai văzut pe nebun de două ori, dar vederea lui a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu seară. În cap îmi răsuna o voce - mă trezisem cu ea în urechi - care îmi repeta „Hai mai bine să mergem la film !“. Apoi, undeva în fundul minții vocea Tânei : „Nu tie dușie în cămară, că i bau- bau !“. Am alungat însă repede vocile, nu aveam timp de ele. În mai puțin de cinci minute eram pe scări în jos, cu valiza într-o mână și rucascul în spate. Am hotărât să recuperez întârzierea nemaitrecând pe la Delia să-mi las bagajul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Universidad de Salamanca. 20 În timpul invaziei arabe din secolul al VIII-lea, maurii au adus secretul fabricării hârtiei în Spania. Aceștia au folosit plierea hârtiei în studierea geometriei și astronomiei. Tradiția plierii hârtiei a supraviețuit și după ce maurii au fost alungați din Spania, în anul 1492. În timpul Inchiziției, spaniolii au realizat mai mult decât forme geometrice din hârtie, punând bazele unei arte numite papiroflexia, artă populară în Spania și Argentina chiar și în zilele noastre. 21 Benedicte Vauthier, op. cit., p. 268
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
lui Adam a fost un înger, Lilith <victor37>: începuse să-l învețe tot felul de drăcii - mai ales cum să fie tot atît de puternic ca si Dzeu <victor37>: cînd au văzut că Lilith e prea deșteaptă și ‘trădează’, au alungat-o <victor37>: prea îl pusese pe bărbat sub papuc... <maya>: <victor37>: și au scos o coastă lui Adam, făcînd ‘femeia’. Supusă, adică <maya>: rrrr <victor37>: Domnul le-a zis că de atunci vor căuta să se ‘lipească’ unul de celălalt
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
continuăm discuția de acum vreo zece zile... Și n-ai făcut deloc rău, ba chiar ai picat la țanc... exact cînd nu mă hotăram dacă să-mi petrec timpul cu prostiile de la televizor, sau să aștept ca ploaia să-mi alunge plictiseala... Unde rămăsesem atunci? Te Întrebasem dacă ar fi vreo explicație logică pentru insistența cu care unii oameni urmăresc să obțină anumite lucruri, să-și Îndeplinească anumite scopuri, cu toate că În Încercările lor repetate au avut numai eșecuri și, Îmi spusesei
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pași. Privind spre direcția indicată de ea, au început să urce, fără să se mai uite înapoi. Laura, victorioasă, i-a urmărit câteva Tainicele cărări ale iubirii clipe și s-a felicitat în gând pentru felul în care i-a alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dintotdeauna, a intuit că cele două femei aveau nevoie de el. Era un ascultător cuminte și ele simțeau nevoia să vorbească, să își aline suferința în acest fel. Vedeau în el un prieten, un om care înțelege, care știe să alunge teama și durerea din sufletele lor. În drum spre casă încerca să pună cap la cap tot ce aflase, dar era un ceva care nu se încadra în logica derulării evenimentelor și doctorul, permanent atent și la volan, se forța
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se duse la fereastră. Simțea că se sufocă și era conștientă că poate fi un atac de panică. Respiră adânc, bău un pahar cu apă și se trânti din nou în pat, ascunzându-și fața în pernă, încercând neputincioasă să alunge amintirile care i-au înveninat mulțime de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în formă de cui, s-a așezat totuși la un moment dat pe ceafa mea și s-a luptat timp de cîteva secunde cu un fel de neg uscat pe care îl aveam acolo din tinerețe. Canibalul a fost însă alungat destul de repede de alți porumbei mai deștepți și apoi nicio altă pasăre nu a mai îndrăznit să mă atingă. am însă și o altă explicație pentru acest fenomen : păsările m-au confundat cu siguranță cu o sperietoare. Da, slab și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
modă veche, cu mici butoane pentru fiecare tip de lungime de undă : medii, scurte, ultrascurte... Pînă la urmă, noul-venit n-a avut noroc, cu o furie la care nu încetez să meditez ceilalți ocupanți ai aparatului de radio l-au alungat, dar lupta a provocat tot felul de mișcări dezordonate și porumbelul-victimă a apăsat cu una din ghearele sale pe butonul de unde medii. Uluitor ! a reușit să declanșeze aparatul de radio care merge acum extrem de tare. mulțumesc, dragă porumbelule ! Dacă aș
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
muzicale, de reviste de modă erau aruncate pe jos în jurul negrului pianoforte. În fața instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavernă, cu tăietură în chip de inimă. Otilia se repezi la el și, așezîndu-se aproape călare, începu să alunge degetele subțiri asupra clapelor. - Asta o știi? întrebă ea pe Felix. Cânta o compoziție foarte la modă pe atuncea, prin sentimentalitatea ei, Chanson russe, și Felix, care avea cunoștințe muzicale, putând descifra cu ușurință la pian și la vioară, își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic. Era încredințat de puritatea Otiliei și pătruns de fericire la ideea unui devotament inocent. Viața i se păru plină de sens și se aruncă cu voluptate în studiu. Mergea din proprie inițiativă la spitale, făcîndu-se invitat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colivie din care a zburat un canar. În sofa se mai zărea cuibul făcut de trupul Otiliei, și în aer plutea adierea ei. Pe masă, Felix găsi un pieptene arcuit, pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tipice. Caracterul realist al romanului se exprimă prin critica instituțiilor sociale și a moravurilor. Familia, ca celulă a societății, este văzută într-o ipostază jalnică. Clalnul Tulea cu Aglae dezumanizată, cu Simion internat la ospiciu, cu Titi ratat, cu Olimpia alungată de Stănică Rațiu, cu Aurica nemăritată, ne dă o imagine a degradării familiei. Chiar nucleul Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situație precară, iar mariajul dintre Pascalopol și Otilia este meschin și ipocrit. Eroii sunt egoiști, dau prioritate capriciilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și niște țigănci murătorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorințe, cu tămâie, lumânări, mititei, murături și damigenele de cocîrț. Murătoresele însă, după nițică vreme, au fost alungate de dubele de gabori. Dubele de milițieniști, primind ordin de la Comitetul Central să nu lase palmă de sol al patriei necultivat, aterizaseră, într-o sâmbătă dimineața, la muncă voluntară, în cimitir, întrecîndu- se să infecteze mormintele cu răsadurile lor de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit la atât, dîndu-se rănit că fusese alungat de la mila prezidențială... Într-o dimineață, s-a prefăcut a coborî chiar întristat sub pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
diábolos mută Bucureștiul, pentru 24 de ore, (purtîndu-l ca pe un talger, într-o singură mînă), în pustietățile Oceanului Pacific, 520-525 mile sud-vest de arhipeleagul Amiral Serafim. Astfel încît, atunci când, pe la 5 dimineața, cu genele cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu cânta. De carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea senzația că făcea mult mai puține lucruri impardonabile decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere, cei mai gingași se retrăseseră către case, cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești puștani erau deci genul acela proaspăt reapărut de poeți, care nu se înghesuiau deloc să-i înalțe lui, Conducătorului Iubit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a dat peste cap. Mi-a furat copilul, l-a abandonat părinților ei, aproape s-a lăsat de servici și-a început să bată discotecile și popicăriile... Mi-am închipuit imediat că este vorba despre un alt bărbat, dar am alungat gândul, mi se părea mult mai sigur că era doar nebună. Nici un bărbat din lume, socoteam, nu i-ar fi îngăduit să umble într-un asemenea hal, trebuia să te uiți numai puțin la ea și să-i vezi ochiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-ar mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210 Când începeau ploile, se îmblînzeau și își găseau loc prin magazii. Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemmcare. Mai înfuleca vreunul câte o halcă de carne pusă la afumat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste iarba crudă, de primăvară, cădea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]