6,796 matches
-
zilele noastre. Biserica nu a introdus niciodată variante în învățătura evanghelică; toți sfinții s-au întrecut în practicarea sărăciei, pentru că toți au aspirat la desăvârșire; în veacurile dindărăt, exista în popor o toleranță răspândită față de clericul bogat și cumva o ambiție populară de a îmbogăți preotul propriu, poate pentru a-l înălța în ierarhia socială în care pe atunci puterea mijloacelor era totul. Dar astăzi, criteriul de evaluare este diferit. Astăzi egalitatea politică a cetățenilor a răsturnat ierarhiile trecutului. Un președinte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
După un șir de rânduri de halbe de bere, nimeni nu mai avea para chioară. Numai Olchovsky avea o hârtie de 20 lei, pe care însă o păstra ca ochii din cap, spre a-și cumpăra o pălărie. Și avea ambiția ca să-și cumpere o pălărie de întâia calitate, de la întâiul pălă rier din București, francezul Paul Martin. Paul Martin avea magazinul instalat sub Grand Hotel, actual hotel Continental, iar prețul celei mai scumpe pălării era de 20 lei. Deci Olchovsky
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
partidul liberal nu a avut vigoarea necesară ca să organizeze o opoziție dîrză, de durată, regelui Carol II. Poate că Vintilă Brătianu ar fi avut curajul să o facă, dar era gruparea lui George Brătianu care, sub precipitarea nechibzuită a unei ambiții și ademenit de Carol II, se intitulase "partid liberal". 23 În vara anului 1923, România a fost printre primele țări care a avut contacte diplomatice cu Rusia Sovietică. S-a încercat atunci să se stabilească o convenție navală între România
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fruntea lor se află, printre alții, Nae Ionescu. El statornicește o legătură cu principele și pune la dispoziția acestuia ziarul Cuvîntul, desfășurînd o intensă acțiune propagandistică în favoarea lui Carol, deoarece o considera ca un bun prilej pentru realizarea nemăsuratei lui ambiții de mărire și îmbogățire. Zeci de emisari și de trepăduși aleargă de colo pînă colo, din cafenea în bodegă, ca să lase cu îndemînare cuvîntul prielnic pentru marele nedreptățit. Mihail Manoilescu, mereu în căutarea aventurii menite să-i satisfacă nemăsurata vanitate
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
intre cu trupele în luptă, ci pur și simplu, Antonescu se oferise, singur, într-un elan impulsiv, de a răzbuna umilințele suferite de țara sa din partea Rusiei. Fără îndoială, cîteva trăsături ale caracterului său dau explicație acestui gest nesocotit: orgoliu, ambiție, curaj împins pînă la temeritate, voință dominatoare, adesea imprudentă și iubire de patrie. Generalul Antonescu, fiind un om de formație militară, nu avea nici o experiență politică, pentru că nu simțea nici o afinitate. Într-adevăr, cu prilejul întrevederii cu Hitler, la începutul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
noastre a fost și este situația ei geografică. Dar, moralmente, poziția internațională a României ar fi fost alta. Intrarea României în război la 21 iunie 1941 a avut apocaliptice consecințe și nu interesează dacă s-a făcut din infatuare, din ambiție, din prostie, din ignoranță. La izbucnirea primului război mondial, în anul 1914, România se găsea într-o situație, oarecum, asemănătoare, adică între cei doi coloși, Germania și Rusia, intrate în război, una contra alteia. Cu Germania și Austro-Ungaria, România era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a continuat să reziste. Statul major român a hotărît, atunci, înconjurarea și asedierea ei. Din ordinul mareșalului Antonescu însă, trupele române au atacat puternicele poziții, zile și săptămîni întregi, cu prețul a mii de soldați români, căzuți în fața Odesei. Era ambiția și orgoliul mareșalului Antonescu de a avea o victorie militară. Pînă la urmă, Odesa a căzut prin împresurare. Peste apele Nistrului sînt mulți români-moldoveni cum se numesc ei -, răspîndiți pînă pe la apele Bugului. Un nevoiaș la minte a avut ideea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Argentins", cunoscuți în toată lumea. Venirea lui Peron la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei o aventurieră și, printr-o eroare de calcul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ani, nu puteam să înțeleg o asemenea dramă. Dar viața a mers mai departe, am terminat școala primară în comuna bunicilor, apoi am urmat școala profesională la Turda. O perioadă am lucrat la Fabrica de Ciment Bicaz, dar dorința și ambiția mea de a merge mai departe, m-a motivat să termin liceul la Onești și în final Institutul Politehnic din Galați. În timpul facultății m-am căsătorit iar în anul 1973, am venit în Bacău și am lucrat ca inginer la
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
ei. După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune... a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărții cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă... Dacă amândouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
pe fată aici, ești părtaș la răpirea ei, ești În rândul conspiratorilor. și vei veni la Molsheim, Împreună cu toți cei care-am jurat să-i distrugem pe tiranii din Breisgau. și tu, Eglord, mă dezamăgești! Am crezut că te-naripează ambiții mai mari. Ți ai făurit planuri Îndrăznețe, voiai să ajungi mai sus decât au visat strămoșii tăi vreodată! Unde e Eglord, cel pe care-l cunosc eu? Te Împiedici acum de o fustă? Vrei să ai fata, o vei avea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața Într-un chip atât de miraculos. Era liniștit, nu mai avea griji și ambiții și aștepta cu seninătate să-și Încheie viața aceasta, cu toate grijile ei. Nutrea pentru binefăcătorul lui un devotament nețărmurit, iar pe Bodo Îl iubea ca pe copilul lui. Urs Îi povesti În puține cuvinte ceea ce tocmai aflase: Bodo căzuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns monseniorul astupându-i gura cu palmele. Biserica n-are nici un amestec aici. și Dumnezeu cu atât mai puțin. La mijloc sunt interese și ambiții care nu-ți sunt străine. și trebuie să recunoști că ai trăit În păcat cu monarhul nostru, care și-a părăsit căsătoria legiuită. Deși, acum că te văd, parcă-l Înțeleg, a adăugat bătrânul prelat, care, pe lângă multe alte calități
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Lucian Blaga. Marele poet, filosof și dramaturg a fost ani îndelungați în spațiul diplomației europene, dar nu s-a gândit niciodată că e un bun prilej de a-și promova opera în Occident. Încât unui român îi trebuie o enormă ambiție personală să-și vândă opera în alte spații, locuind în țară. Iar exemplul de reușită a fost Marino însuși, care s-a impus pe plan mondial cu ideocritica, ajungând să fie tradus până în Japonia. Promovarea actuală a scrierilor lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că, după 1992 (an în care a fost ales membru corespondent al Academiei), mi-a luat ferm apărarea în disputa legată de modificarea ortografiei. Moștenise bunul simț al țăranului român și își dăduse seama îndată că era vorba doar de ambiția unui amator care ținea cu tot dinadinsul să-și spele păcatele de fost politruc. O lecție de prietenie care se întemeia pe respectarea valorilor adevărate și nu pe avantajele conjuncturii. Un alt exemplu, tot referitor la Marin Sorescu. După cum este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fapt), am întâlnit oameni deosebit de frumoși spiritual și sufletește și cu o vastă pregătire internațională de la actori, regizori de teatru și film, scriitori, critici literari, dramaturgi, coregrafi, analiști literari, politologi, istorici, doctori, avocați, foști deținuți politici, muzicieni, etc. Am avut ambiția și curajul de a cunoaște, cu fervoare și încăpățânare aș putea spune, o mare parte a elitei culturale românești contemporane, abordând teme majore de analiză, de interes național. Nu a fost un drum ales de mine 100%, ci și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a scos "Cloșca cu pui" și "Metru cub", Constantin Olăreanu scotea revista "Orașe de nichel", dar interesant era că aceste reviste erau foarte căutate și citite. Orașul era plin de cititori. Radu era un talentat, perseverent, eu eram plin de ambiții. Luam legătura cu mulți oameni de litere, frații Teodoreanu, Alexandru Philippide, Cezar Petrescu, Rebreanu, făceam șezători literare, dialoguri și, cred, am reușit să facem o literatură interbelică, inclusiv avangardă. Cred că am fost ultimii avangardiști din această țară. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrisul va fi într-o zi salvarea ta". Și, așa a fost. Premoniție? Coincidență? Cu o lună înainte de a pleca printre îngeri, marele critic Radu G. Țeposu scria: Se înserează în viața mea și constat că am avut prea multe ambiții ca să fiu fericit pe de-a-ntregul. E o trufie să trăiești cu dorințele încordate la maximum, ca și când ai vrea să prinzi totul, să nu scapi nimic. Până la urmă, nu ramâi decât cu iluziile măcinate de talazul încrâncenării, precum scoicile prefăcute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
copil și cu frumoase perspective de carieră politică, el s-a trezit cu o condamnare de 7 ani pentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel că aceștia au devenit principala sa țintă, întocmai pe placul autorităților comuniste. În același timp, ambiția, vanitatea, lipsa de scrupule și cruzimea patologică l-au recomandat pentru a conduce torturile. Țurcanu nu era doar inteligent, ci și un bun psiholog, fiindcă știa cum să le vorbească victimelor sale. Pe Aurel Vișovan l-a amenințat că îi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fi recrutați de Țurcanu, fiindcă acesta nu era un abil psihanalist, și nici de către Nicolschi ori Sepeanu, ci de mai sus, fără ca Lucinescu să se pronunțe în privința regizorilor ascunși. Criteriile de selecție ale acestora au fost lipsa spiritualității, impulsivitatea, violența, ambiția, complexele personale și arivismul, în general fiind recrutați dintre deținuții închiși întâmplător, cum erau frontieriștii ori cei denunțați pentru legături din trecut. Încercând să ofere o explicație pentru comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Am descoperit, în fine, că sunt altfel decât credeam, altceva, că sunt... altcineva... Criteriile de valoare construite cu atâta zbucium de-a lungul existenței pământene au căzut. S-au schimbat complet și prioritățile: nu mai sunt ființa schimonosită de dorințe, ambiții și orgolii mărunte și am încetat a mă mai considera... buricul universului; am aflat că sunt mai mult decât un oarecare eu muritor și am devenit conștient de natura divină a fiecăruia dintre noi. În clipa aceea eu am devenit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
regăsiți această temă. Așadar: cum mi-am primit Realizarea Sinelui? După cum am înțeles ceva mai târziu, toate forțele cosmice au complotat la așezarea mea pe cale: pe cea bună, firește! Boala de ficat, cu dezvoltarea ei galopantă, slăbiciunea fizică contrabalansată de ambițiile de devenire lumești ce erau departe de a fi fost satisfăcute, lecturarea unor reviste cu specific paranormal ce miau atras atenția asupra existenței unei energii secrete extraordinare ce traversează niște... chakre aflate, undeva... în interiorul corpului nostru și, nu în ultimul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
meciul Suedia - Olanda. Echipa Suediei era condusă de pe margine de doi antrenori cu drepturi egale. Nu am putut să nu observ armonia și spiritul de echipă ce-i anima pe toți. Întro lume a disputelor, a luptelor egocentrice, dominată de ambiții mărunte și de... bani, de foarte mulți bani, așa ceva nu poate trece neobservat și ar trebui să devină o pildă pentru toți. Măcar pentru acest aspect aș putea să susțin Suedia la actualul campionat european... În timpul zilei au reapărut motivele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au dat în... mintea copiilor. Aparent, o afirmație îngrijorătoare, în realitate - cel mai mare compliment! Căci, un bătrân ce a dat în mintea copiilor este omul împovărat de ani ce nu mai are dorințe pământene, nu mai este posedat de ambiții de devenire. El își dă seama că nu mai are mult de staționat printre cei vii și că îi va părăsi exact așa cum a și venit: adică despuiat de orice bunuri materiale, oricât de scumpe i s-au părut la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de multe ori acest drum.) Revenind, meditația nu se terminase! O aglomerație de încălțări de toate felurile te întâmpina la intrare... Mi-am abandonat sandalele fără nicio îngrijorare, o eventuală pierdere a lor fiind deja programată. Apoi, cu eforturi și ambiție, am reușit să intru. O mare de oameni - în care nici măcar nu aveai unde să pierzi un ac - ocupa incinta. Doar un metru am reușit să avansez, undeva, pe lateral și m-am blocat! În condițiile date nici nu mi-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]