9,828 matches
-
1.393, Tecuci 504, Constanța 504 și celelalte județe cu mai puțin de 500 de refugiați. Departe de a considera aceste cifre definitive și fără a avea liste separate pe cele trei provincii, ne dăm seama, pe o parte, de amploarea operațiunii, iar pe de altă parte, de efortul depus în unele zone pentru integrarea activă a oamenilor, instituțiilor și întreprinderilor în viața societății. Au fost întâmpinate greutăți deosebite în ce privește cazarea refugiaților, chiar dacă autoritățile au procedat la rechiziționarea de camere și
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
și evacuările din anii celui de al doilea război mondial. În întâmpinarea acestor preocupări au venit paginile memorialistice scrise de persoane implicate direct în aceste mari mișcări de populație sau de urmașii lor, pagini care au atras imediat atenția asupra amploarei și consecințelor nefaste a dezrădăcinării a sute de mii de oamenii. Istorici de prestigiu, precum Ioan Scurtu, C. Hlihor, Valeriu Florin Dobrinescu, Gh. Buzatu, Al. Duțu, D. Șandru, Sergiu Bolanovici, ș.a. din România, Anatol Petrencu, I. Șișcanu, E. Șișcanu, Ion
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
elevii cu suflet mare din Liceul Teoretic “Miron Costin” Iași. Ele au fost dăruite cu drag copiilor de la școala Vișani. În cadrul campaniei naționale Trăiește Verde de promovare a participării active pentru protejarea mediului înconjurător s-au desfășurat 3 acțiuni de amploare: Campanie de colectare a hârtiei martie 2008. Cu banii obținuți din vânzarea hârtiei s-au cumpărat puieți si răsaduri de flori. Pe 18 aprilie 2008 membrii cluburilor IMPACT din Iași au plantat copaci în regiunea Ciric. Pe 9 mai 2008
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
1945) au avut loc în timpul când în România se instala regimul comunist sub influența politică a Moscovei și în prezența tancurilor rusești. Pe măsură ce timpul se scurgea, mișcările de stradă, la care erau antrenați muncitorii și lumea interlopă a orașelor, luau amploare. În aceeași măsură creștea și agresivitatea lor contra sediilor partidelor democratice, a redacțiilor ziarelor acestora și chiar împotriva grupărilor de manifestanți aparținând partidelor necomuniste. Toate aceste acțiuni au culminat cu intervenția brutală a lui A. Vîșinski (ministrul de externe adjunct
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
până la genunchi, împingea cu încăpățânare țărână în groapă, până când aceasta s-a umplut, ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată, cândva, fusese marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor funebre prilejuite de trecerea la cele veșnice a vreunei celebrități din aristocrația creștină. Dar au fost îndeplinite două cerințe fundamentale: înhumarea și prohodul lapidar și sinistru al bunicii. Odihnește-te în pace, sărmane Haiduc! Opto sit tibi terra levis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai profundă și tainică fibră a constituției lor maladive -, ar fi apelat de urgență la serviciile de specialitate ale preotului paroh autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se rafinează, perspectiva se lărgește, mișcările după o perioadă de constrângeri devin din nou libere, ceea ce observatorii scrisului meu au și remarcat, urmărindu-mi nu numai comentariile despre cărți și autori din stricta actualitate, ci și studiile de mai mare amploare cum sunt "Agârbiceanu și demonii" 1973, sau recentul Ion Creangă o biografie a opere" 1994. A.B.Ați fost conferențiar de istoria literaturii române la Institutul Pedagogic din Constanța, redactor la revista "Tomis", în paginile căreia ați susținut câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la Cernăuți, după cum spune Dreptatea nr.580 din 14 decembrie, care comentează: „Se spune că aparține partidului național de sub șefia dlui Maniu, fără a face cunoscut publicului bucovinean principiile sănătoase ale partidului național. În loc să i se dea cuvenita cinste și amploare partidului național din Bucovina, ei i-au dat un colorit mai mult romantic decât politic.” * Gazeta poporului Gazeta poporului, redactată de dl. Profesor Grigore Halip a apărut vineri - scrie ziarul Patria - și se prezintă bine încât legăm frumoase speranțe de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
așadar, munca universitară a trei ani dintre cei mai bogați în evenimente mari și din cei mai binecuvânați cu rod științific și gospodăresc. Anuarul este un important volum de peste 430 pagini, cuprinzând în afară de dările de seamă asupra solemnităților extraordinare prin amploarea lor, precum a fost ședința festivă a proclamării și promovării M. Sale Regelui Carol al IIlea, ca patron și doctor honoris cauza al Universității, în ziua memorbilă de 25 mai 1933, și în care Majestatea Sa a binevoit să rostească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istoric (idiografic) și studiul sistematic (nomotetic), legătura dintre mit și limbă ca structuri, istoricizarea simbolurilor, condiționarea formației religioase asupra viziunii despre lume și istorie... Într-un studiu aprofundat al corespondenței dintre S. Freud și C.G. Jung (epistolar care, dată fiind amploarea personajelor, a fost tradus în numeroase limbi), studiu încă inedit, dar pe care autorul a avut amabilitatea de a mi-l comunica, J. Chemouny demonstrează că divorțul epocal dintre cei doi părinți ai psihanalizei a fost provocat, dincolo de cunoscuta disensiune
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1), Wikander a recurs la subterfugii externe: tabletele de Maxiton tonifiant 2, pe care le cere Eliazilor, când îl vizitează venind de la Paris, sau alcoolul, o tacită și tot mai puțin eficientă coabitare cu decalajul neliniștitor și greu suportabil dintre amploarea proiectelor și infima lor realizare. Despre câteva dintre traseele care adâncesc, reunesc și despart aceste două portrete, aceste două priviri - saturniană pentru suedezul atipic care este Wikander, puternică, precum sub semnul lui Jupiter, în cazul lui Eliade - vorbește studiul de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Bouchier sau James Fraser 3, primii care scriu despre acești supraviețuitori ai vechilor preoți ai focului, „les ignicoles”, cum îi numea d’Herblot în a sa Bibliothèque Orientale, învinși de împăratul Heraclius și cuceriți de armatele lui Mahomed, reconstituie treptat amploarea consecințelor unei cezuri istorice, chiar istorico-religioase. Ei aduc primele relatări despre obiceiurile acestor comunități, mostre de literatură religioasă, copii de manuscrise, uitate și ele un timp în arhivele de la Londra. Până când un tânăr curajos, nici misionar, nici comerciant, caracterizat mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
studiilor asiatice europene, către care gravitează și frații Schlegel, Friedrich 4 și August Wilhelm, și Frantz Bopp, pentru a învăța sanscrita și persana. În egală măsură, el este reprezentantul unei școli scandinave, daneză și suedeză, racordată la această mișcare de amploare europeană, dar și moștenitoare a unor precise, nu mai puțin controversate tradiții literare scandinave, relativ contemporane cu tentativele lui Leibniz de asumare științifică a mitului Babel prin postularea originii „scitice” a limbilor, anume tradițiile reprezentate de Olof Rudbeck sau Jacob
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prospețimea rostirii multor nume noi. Dar nu i s-ar putea reproșa tocmai unui fondator de altă disciplină ca Odobescu dezinteresul pentru situațiile „contimporane”, a căror descoperire a condus la reevaluarea și reconsiderarea unui trecut ce destituie semnificația prezentului, pentru amploarea și semnificația istorico-religioasă a acestor gesturi inaugurale. Odobescu înregistrează precis biografia evenimentului european despre care am vorbit în paragrafele anterioare - „...în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, junele călător Anquetil Duperron aduse în Europa parte din cărțile lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Reichului german îi va impune acestuia rolul conducător în întreg spațiul intelectual al Europei, se va materializa în sfârșit”, citează Frank în ultimul său discurs public, ținut la Berlin, în 18 mai 19404. Relevant pentru noi este faptul că la amploarea acestei popularități a contribuit și Wikander, recenzând cartea în presa suedeză destul de curând după apariție, în martie 1939 (adică în perioada când se afla la München)5. Care sunt liniile conducătoare ale acestei lucrări, așa cum le prezintă Wikander în rezumat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îndoiesc că vor suscita o vie mișcare de interes și poate controverse printre specialiști, în rândul cărora, din nefericire, n-aș putea să mă număr. Cunoștințele mele sunt îndestulătoare cel puțin pentru a aprecia noutatea punctelor dvs. de vedere și amploarea informației dvs. Vă rog să mă considerați, dragă domnule, al dvs. devotatș,ț L. Renou *** către Stig Wikander* Itc "*** către Stig Wikander* I" Professor Stig Wikander Thunbergesvägen 3 B Uppsala, Sweden 27 iunie 1966 Dragă profesore Wikander, Ca tribut adus
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lipsind capitole despre 1. rugăciune și spovedanie; 2. templu și imagini; 3. credință și știință, toleranță și fanatism, capitole pe care nu le puteam include în cea de-a doua ediție suedeză din rațiuni practice, adică pentru a evita o amploare prea mare pentru un manual care servește studenților foarte puțin avansați în studiile lor. - Găsiți aici un sumar al ediției prezente, sumar care să văinformeze puțin despre conținutul lucrării mele, așa cum se prezintă ea acum. Sper că petreceți împreună cu dna
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a avortat în celulele Securității brașovene, ca urmare a bătăilor și torturilor la care a fost supusă în timpul anchetelor". Această simplă trecere în revistă, a celor pe care i-a cunoscut un singur codeținut, într-un interval relativ scurt, evidențiază amploarea fenomenului și nu mai puțin direcționarea opresiunii primitive în principal contra intelectualității. Trimis, în 1950, la închisoarea de tranzit din Ghencea, cunoaște, între alții, pe Mihail Manoilescu, fost ministru de externe, generalii Gheorghe Mihail și Nicolae Coroamă, pe Petre Țuțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și o dovadă de încercare cu program de culpabilizare a unei întregi națiuni pentru faptele abominabile ale unei minorități pusă pe căpătuială și trai ușor. Dăm vina pe regimul bolșevic, pe ocupantul sovietic. Dar nimic, sau oricum mult diminuat în amploare, nu s-ar fi întîmplat dacă toți cei implicați în mecanismul ticăloșit al terorii l-ar fi sabotat, ori ei s-au arătat prea adeseori mai zeloși decît stăpînii. În Arhipelagul Gulag, Alexandru Soljenițîn pledează, cum e firesc, pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ardelenilor luptători, deoarece acești mii și mii de tineri care pleacă, zic ei, frustrați de criza prelungită politică și economică a României, deplângând, ca mulți, greoaia redresare a țării, uită că o „redresare” de o atât de mare și radicală amploare are nevoie În primul rând de ei! Cum să refaci o țară fără tineret, fără forța, entuziasmul și abnegația lor, calități care la toate popoarele europene și În toate marile epoci s-au aflat În primul rând „acolo”, În rândul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În comparație cu Transilvania, cristalizată de secole În structurile ei etnice și politice, Banatul apărea ca o frontieră În mișcare, o țară În mare măsură nouă, pusă În valoare de coloniști. Se explică astfel și faptul că tensiunile etnice nu au cunoscut amploarea și dramatismul celor din Transilvania (deși neînțelegeri au existat, și nu numai Între români și unguri, dar și Între români și sârbi; s-a format Însă și o cultură a diversității etnice). La 1918, regiunea s-a Împărțit Între România
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al României, romanii au stăpânit doar jumătate din Dacia. Provincia Dacia a făcut parte din Imperiu doar 165 de ani (din 106 până În 271, când a fost abandonată, romanii retrăgându-și frontiera pe linia Dunării), ceea ce poate ridica Întrebări cu privire la amploarea romanizării. Pe de altă parte, jumătatea neanexată a Daciei nu a avut În mod logic cum să fie romanizată (chiar dacă unii istorici susțin contrariul). Rezultatul se dovedește Însă invers punctului de plecare: România, „urmașa Romei“ În această parte a Europei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înrâurirea ulterioară a modelului politico-cultural slavon. Nici tăcerea surselor nu poate fi considerată un argument. Izvoarele medievale se referă de regulă la elementul stăpânitor, militar și politic. De altfel, și vlahii balcanici apar târziu În izvoare. O migrație de asemenea amploare pare puțin credibilă. Și dacă izvoarele nu-i menționează pe români la nord de Dunăre, ele nu menționează nici vreo deplasare a lor de la sud spre nord. Cu alte cuvinte, izvoarele nu spun nimic despre formarea poporului român la nord
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
maghiară, În care totuși românii erau mai numeroși decât maghiarii. În septembrie, este cedat Bulgariei Cadrilaterul. La două decenii de la „marea unire“, România pierdea astfel o treime din teritoriu. Carol II nu a putut rezista În fața unui eșec de asemenea amploare. A abdicat În favoarea fiului său Mihai, acum major. Puterea efectivă și-a asumat-o Însă generalul (apoi mareșal) Ion Antonescu, Într-o primă fază alături de legionari. Se intra Într-o spirală a violenței. Carol II Îi reprimase fără milă pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]