14,847 matches
-
Colegiilor Consilierilor Juridici din România UE - Uniunea Europeană WCED - Comisia Mondială de Mediu și Dezvoltare Prefață Încă din anul 2001, de pe poziția de expert consultant/manager al Centrului de Pregătire din cadrul Ministerului Economiei, Împreună cu specialiști ai Guvernului Japoniei, am derulat un amplu program de implementare a Managementului Calității Totale. Prin misiunile de consultanță și training din România și Japonia, am Încercat să transferăm cele mai bune practici de la companiile japoneze de top, la industria românească ce trebuia restructurată. Diferențele culturale, de mentalitate
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
În SUA, ca bursier al Programului Georgetown University, finanțat de Congresul Statelor Unite, am Început colaborarea cu International Knowledge Management Institute, primind și calificarea de Certified Knowledge Manager. Întors În România, am creat acest pod al cunoașterii și am demarat un amplu program de instruire și consultanță În Managementul Cunoașterii pentru Întreprinderi, bănci și administrație. În 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, am realizat la Ministerul Economiei un program național de instruire a specialiștilor În vederea dezvoltării abilităților pentru managementul proiectelor finanțate din
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
Unde putem găsi mai multe resurse naturale?... Atât de multe Întrebări pentru standardul nostru de viață! Cu cât găsim mai repede răspunsuri, cu atât avem mai multe șanse să reușim să ajungem la mal. Ne aflăm În miezul celei mai ample turbulențe socioeconomice din istoria modernă, iar cu toate acestea, inerția mentalității nu ne permite să vedem adevărul: actualul model economic moare. Avem nevoie de schimbare, una fundamentală, nu doar o simplă cosmetizare legată de alegerea furnizorilor de materii prime sau
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
a proceselor tehnologice astfel Încât să se poată realiza cu ușurință transferul de cunoaștere În condiții de deplină adaptabilitate și eficiență; crearea platformei care poate facilita schimbul de informații - crearea unei arhitecturi IT; construirea mijloacelor care Înlesnesc cunoașterea - Înființarea unor depozite ample de date și a arhitecturii business intelligence; includerea Corporate Social Responsibility (Responsabilității Sociale Corporatiste) prin accentuarea rolului cunoașterii orientate spre beneficiar, În direcția deschiderii Înțelesului de business. Prin beneficiari nu trebuie să se Înțeleagă numai clienții care plătesc pentru a
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
un nivel minim În decada 1980 -1990 și valori mai mari după această perioadă. Acest lucru se poate explica prin fenomenul căderii zidului Berlinului, ceea ce a determinat ca fostele Țări comuniste să se apropie mai mult de valorile occidentale, iar amplele programe de finanțare derulate de EU 15 la acea vreme au fost baza extinderii la EU 27, iar decalajele dintre cele două blocuri aveau să se diminueze. La nivel teritorial, viteza de convergență este mai mare dacă avem În vedere
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
ec.europa.eu/regional policy/atlas 2007/index en.htm footnote> Convergence Regions Politica de Coeziune reprezintă principala măsura a UE pentru o dezvoltare echilibrată și durabilă În Europa, iar În cadrul ei, din punct de vedere teritorial, Obiectivul „Convergență” are o Întindere amplă, după cum se poate vedea În figura 2.3.4. În cuvântul de deschidere al celui de-al „Cincilea raport despre coeziune economică, socială și teritorială”, Johannes Hahn - Comisarul European pentru Politica Regională și Laszlo Andor - Comisarul European pentru Ocupare, Politici
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
Național de Dezvoltare Rurală, documente de sute de pagini din care reiese cadrul general de aplicare, Axa Prioritară sau Domeniul Major de Intervenție, respectiv Măsura. În același timp, un rol crucial Îl are Ghidul Solicitantului, această „biblie” a beneficiarului, document amplu, care conține detaliile și condițiile de aplicare și implementare a proiectelor care urmează a fi finanțate, corespunzător fiecărui Domeniu Major de Intervenție/Măsuri, ale celor aproximativ patru-cinci Axe Prioritare pentru fiecare din cele șapte Programe Operaționale și Programului Național de
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
derulate În trecut sau cu cel al unor instituții corespondente din altă Țară UE. Chiar dacă acest gen de măsurări nu sunt perfecte, este necesar să existe o modalitate de măsurare a progresului Înregistrat prin folosirea eficientă a cunoștințelor. Referiri mai ample despre modul de măsurare vor fi făcute În capitolul următor. În România, la nivelul instituțiilor implicate În absorbția fondurilor europene, politica dezastruoasă de resurse umane a dus la contraperformanță și am aici În vedere slaba pregătire a personalului, ieșirile masive
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
vorba despre multiple oportunități de cooperare, dobândirea de noi parteneri de afaceri, noi perspective pentru afaceri etc. Exemplul cel mai convingător este implicarea mea În acest program, materializată În 2009-2010 cu un stagiu de cercetare În Sardinia, urmat de un amplu program de implicare a specialiștilor italieni În sectorul prelucrării laptelui de ovine și caprine din România. Programul, desfășurat sub autoritatea Ministerului Agriculturii, a creat o punte a inovării, antreprenoriatului și cercetării Între expertiza procesatorilor, centrelor de cercetare, universităților de profil
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
în Timaios și în Critias. Nu se știe dacă dintru început Platon a plănuit aceste două dialoguri ca fiind continuări la Republica sau dacă ulterior s-a gândit să insereze relatarea lui Socrate din Republica în contextul unei conversații mai ample între Socrate, astronomul Timaios, omul politic Critias cel Tânăr și un anume Hermocrates. Din punctul nostru de vedere însă, important este numai faptul că Platon simte acut nevoia inserării Cetății sale într-o realitate istorică, confirmând astfel că pentru el
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atestabile istoric, iar din acest motiv judecata asupra dialogului trebuie să îl gândească drept originea lor. În al doilea rând, trebuie reținută pluralitatea nivelurilor sensului prin care a fost gândit mesajul lui Platon. Fără a face neapărat un periplu exegetic amplu, trebuie reținut faptul că există, astfel, poziții conform cărora sensul textului se constituie la nivelul propriu-zis al textului, ca un demers argumentativ în care teoria dreptății este construită treptat, dar și poziții conform cărora abordarea „dialogal-dramatică”, după formula lui J.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
operei lui Platon, se îmbogățește conceptual și ia nume noi. Iar în acest parcurs intelectual platonician intervine la un moment dat redactarea dialogului Republica, conglomerat de teze etice, politice și metafizice care funcționează ca un ansamblu coerent, dar înzestrat cu ample salturi de pe un palier pe altul, unde noi recunoaștem unele urme ale dualității modelelor platoniciene ale lui Ahile și Ulise. Ne vom îngădui, date fiind pluralitatea domeniilor și a nivelurilor de sens ale textului, să nu privilegiem neapărat unul dintre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
text, și anume o mișcare dinspre un general spre un determinat sau, mai bine spus, dinspre un general nedeterminat, luat ca atare (științele) spre un general determinat (omul politic). Pentru autentificarea tehnicii de definire, aspectele metodologice prevalează uneori, alunecând în ample expuneri de logică referitoare la dihotomii care lasă să se vadă și scopul acestor dihotomii exhaustive. Astfel, atunci când aplicarea regulii duce la rezultate aberante sau neconcludente, o altă funcție critică (pe care Platon o numește în alte dialoguri măsură sau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atunci) orientată cu precădere spre studiile sovietice, caracteristice școlii „socialiste”. În 1974, profesorul Ion Radu a publicat o interesantă psihologie școlară, destinată însă studenților secțiilor de psihologie existente atunci. Apoi, Catedra de psihologie din București (în 1987) a conceput o amplă lucrare de psihologie școlară care a fost însă slab difuzată și destul de puțin accesibilă studenților de la specialitățile neumaniste Ă în special prin volumul ei (430 de pagini). Desigur, au mai apărut și alte manuale de psihologie școlară, puțin cunoscute în afara
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ă aptitudini specifice (caracteristice unui domeniu restrâns de activitate Ă de exemplu „auzul absolut”). Existența acestora este destul de contestată de aceea nu ne vom opri asupra lor. 2. Aptitudini complexe Ă sunt acele aptitudini care permit realizarea unei activități mai ample, de tip profesional (aptitudine tehnică, aptitudine muzicală). Există unele suprapuneri în această clasificare. Astfel, o aptitudine complexă, cum ar fi aptitudinea matematică, poate cristaliza mai multe aptitudini simple cum ar fi în cazul nostru aptitudinea numerică și inteligența ca aptitudine
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de istorie, dar e nepotrivită programarea lecției de fizică, disciplină care, nefiind străină de matematică, poate antrena inhibiții reciproce. g. Ținând cont de ceea ce s-a precizat în privința condițiilor memorării putem concepe modul optim de organizare a învățării unui text amplu și dificil în felul următor: 1. Prima etapă ar constitui-o familiarizarea cu textul, implicând o lectură rapidă a întregului material, pentru orientare. 2. Apoi se impune aprofundarea ideilor: se fragmentează textul după principalele teme și se urmărește deplina înțelegere
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Dar, profesorul nu poate pune clasei întrebări prea dificile, fiindcă se pot crea pauze lungi care ar împiedica progresul lecției. Apoi, elevii sunt „duși de mână” de către profesor, având de soluționat niște „pași mici”, porțiuni dintr-o demonstrație mult mai amplă. Numai acesta știe exact unde vrea să ajungă. Încât, nici în acest caz, școlarii nu au ocazia să-și manifeste independența, gândirea lor rămânând insuficient solicitată. 7.2. „Școlile active” de la începutul secolului XX tc "7.2. „{colile active” de la
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de bruiaj (zgomotele). Este evident că pentru fiecare dintre acestea, comunicarea în clasă are specificul său, determinat de cadrul instituțional în care se desfășoară și de logica specifică activității dominante Ă învățarea (ca modalitate esențială de instruire și educare). O amplă prezentare a specificului comunicării educative și didactice o realizează E. Păun (1982, pp. 151-167), urmărind coordonatele: factorii comunicării educative, cadrul acesteia, circuite de comunicare în clasă, raportul relație educativă Ă relație de comunicare, blocaje ale comunicării educative, randamentul comunicării didactice
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
al activităților noastre, sunt tocmai sentimentele și pasiunile. Acestea din urmă diferă de sentimente numai prin intensitatea lor, care are drept urmare o viziune oarecum unilaterală asupra vieții, o orbire față de ceea ce nu are o relație cu obiectul pasiunii. Sentimentele sunt ample structuri de tendințe și aspirații, relativ stabile, care orientează, organizează și reglează conduita. Chiar din definiție se observă că sunt forțe motivaționale. Ele dirijează de fapt conduita noastră, întrucât organizează, sintetizează impulsurile, dorințele noastre. În vorbirea curentă termenul de sentiment
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a atenționa cititorul că istoria pe care o înfățișăm constituie doar una dintre multiplele versiuni posibile ale aceluiași subiect. Capitolul de față dezvăluie în realitate una dintre istoriile cercetării creativității, și nu singura existentă. Încercarea noastră de a prezenta amplele și cuprinzătoarele transformări istorice ale conceptului de creativitate diferă complet de eforturile de a descrie evoluții istorice mai restrânse ale domeniului creativității. Bullough, Bullough și Mauro (1981), Grey (1966), Kroeber (1944, 1956), Martindale (1992), Naroll și colaboratorii săi (1971), precum și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
al menținerii ordinii sociale. Modelul științei raționale a fost întotdeauna formal din punct de vedere argumentativ și a păstrat o aparentă distanță față de implicația cotidiană a cercetării. Pe de altă parte, deși semnificația religioasă și seculară a creativității a fost amplu dezbătută anterior, ideologia creativității comportă relevanța definirii naturii umane și a condițiilor sociopolitice. În timp ce științele naturale și inventatori pragmatici precum Arkwright și Watt încercau să demonstreze de ce era capabilă rațiunea umană și inventivitatea engleză, numeroasele invenții practice și eficiența lor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ca, de pildă, studiul relației persoană-produs-mediu întreprins de Oldham și Cummings (1996) și cercetarea legăturii climat-produs întreprinsă de MacKinnon (1978), este mult mai în măsură să dezvăluie informații valoroase referitoare la psihologia creativității decât abordările mai limitative. O perspectivă mai amplă este, de asemenea, capabilă să stimuleze volumul de studii despre subiecte relativ neglijate, precum mediul școlar creativ, atitudinile creative sau rolul motivației asupra producției creative. După cum afirmă Renzulli (1991): Noile cercetări din anii ’90 și din secolul următor vor trebui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
252). Cu siguranță, anumite tipuri de instructaje pot inhiba gândirea creativă fie prin direcționarea eronată a individului către piste sau idei neproductive, fie prin activarea rigidității sau a unor blocaje emoționale și atitudinale. Blocajele de atenție vor fi discutate mai amplu în secțiunea destinată afectivității și motivației. În primul rând, este necesar să analizăm tehnica experimentală dezvoltată de Smith (1990; Smith și Van der Meer, 1994, în articole din presă) care abordează, de asemenea, percepția și imagistica creativă sau ceea ce Smith
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și judecata în timpul eforturilor noastre de a explora și a oferi semnificații. Cercetătorul cazului trebuie să fie suficient de încrezător pentru a interpreta materialele la îndemână. Darwin a lucrat într-un mediu intelectual care a respectat un determinism aparent categoric, amplu și lucrativ, asemenea lui Newton. Această atitudine a promovat o filosofie a științei fundamentată pe legi generale și o personificare a cunoașterii științifice într-o formă pe care Darwin a sperat să o extindă dinspre știința fizică către cea biologică
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se concentrează exclusiv asupra unei singure celule a matricei - abordarea cantitativă, empirică a trăsăturilor individuale” (Csikszentmihalyi, 1994, p. 154) pentru a încheia cu următoarea mențiune: „Creativitatea nu are loc în mintea unei persoane, ci este produsul unui proces mult mai amplu și mai misterios” (pag. 155). Cu siguranță, putem opta pentru o astfel de abordare pentru că are meritul de a ne obliga să reexaminăm individualismul excesiv al diverselor cercetări legate de creativitate. Însă e ca și cum am afirma că existența unui organ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]