11,096 matches
-
încheie periodic un soiu de bilanț, care să înșire cu minuțiozitate - și în general elogios - lista activităților și evenimentelor desfășurate în domeniul respectiv; zeci de rînduri înțesate de numiri, uneori de cifre, ce permit cronicarului să conchidă satisfăcut și să anticipeze optimist asupra viitorului. Se dresează asemenea bilanțuri la fiecare sfârșit de an, când paginile ziarelor și revistelor se împănează cu inevitabil ani culturali, muzicali, literari, teatrali, etc. (...) "Cadran" apare în miezul anului și respectul tradițiilor ne-ar cere să înșirăm
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a unui om care e dispus să ceară moartea în locul vieții pe care e obligat s-o ducă. Discuțiile pe marginea acestor note pot continua desigur. Sub presiunea unui regim totalitar, omul poate să cedeze și este întotdeauna greu de anticipat modul în care va reacționa în astfel de condiții și care sunt efectele stărilor de panică. Nu știm dacă Ion Caraion, semnând Anatol sau Artur, își deosebea notele scrise pentru Securitate de scrierile ficționale sau de pamfletele inofensive în alte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aici legătura cu sacrul. Și rolul imperfectului în text se modifică, dacă la început starea se prelungea în trecut, era constatare, spre final, pierderea speranței duce la transformarea textului într-unul aforistic, care acoperă și prezentul lecturii. Filosofia materiei îl anticipează pe Nichita Stănescu, "Parcă pasul meu se ascunsese/ de cântecul acela de mierlă". E și aici aceeași poetică a incertitudinii, sugerând universul fragil, pe cale să se descompună. Tot universul este reflectat în mizeria urbană, nimic sacru, solemn nu mai există
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că textul poetic se bazează pe un discurs autentic, apropiat de cel al vorbirii cotiene. Poeții albatrosiști reprezintă un fel de "generație-punte", păstrând ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de șaizeciști), respingând sau parodiindu-le pe altele (anticipând astfel postmodernismul), generație care a pierdut însă șansa unei maxime realizări, pentru că evoluția creației lor ar fi putut urma poate alt curs și ar fi putut avea o influență decisivă asupra literaturii române dacă n-ar fi intervenit, pentru mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
criteriului poeticului, dacă nu ar fi fost dublate de modificări ale limbajului de creație. Atât la nivelul modului în care decupează realitatea pentru a-și construi lucid, detașat, ironic chiar textele, cât și la nivelul celui de exprimare, poeții albatrosiști anticipează direcția în care s-a îndreptat literatura ultimelor decenii, fără, e drept, ca jocurile textuale să ajungă totuși la complexitatea pe care o propun contemporanii. 4.1. Restructurarea imaginarului poetic: "poetizarea" universului cotidian O primă mutație în modul în care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Eu cu Gicu și Ion/ am băut un milion!/ Acum "Gicu și Ion" vine la mine/ sprijinit în baston/ și cu parkinson levantin:/ - E tata?/ - E tăticu?" (Leul cu picioare de argint, Florin Iaru). Astfel textele reprezentative ale generației "pierdute" anticipează orientarea din contemporaneitate spre un fel de antipoezie, adică anticipează o schimbare radicală a criteriului poeticului. Peste tot revine același univers simplu, "mobilat" cu elementele cotidianului, încărcat însă de o forță demonică. Poezia generației albatrosiste e, dincolo de surâsul ironic, extrem de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Gicu și Ion" vine la mine/ sprijinit în baston/ și cu parkinson levantin:/ - E tata?/ - E tăticu?" (Leul cu picioare de argint, Florin Iaru). Astfel textele reprezentative ale generației "pierdute" anticipează orientarea din contemporaneitate spre un fel de antipoezie, adică anticipează o schimbare radicală a criteriului poeticului. Peste tot revine același univers simplu, "mobilat" cu elementele cotidianului, încărcat însă de o forță demonică. Poezia generației albatrosiste e, dincolo de surâsul ironic, extrem de gravă: "Ochii dracului, semafoarele;/ ne bălăcim în cercuri de fier
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tine,/ Visule, totală pasiune?" (Mesagiu pentru colivia poetului). Mutilarea lumii ca și mutilarea sufletească se insinuează în substanța poemelor nu numai la nivel tematic, ci și în organizarea profundă, versurile sunt sincopate, abrupte în stilul multora dintre cele moderniste, dar anticipând totodată și ruperile de ritm ale poeziei contemporane. Se dezvoltă un univers paralel, conturat în tușe îngroșate, de o violență ce-l face mai real decât realul: "La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret/ picherul negru gâfâie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
univers paralel, conturat în tușe îngroșate, de o violență ce-l face mai real decât realul: "La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret/ picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză." (Carnet lapidar). Universul astfel destructurat anticipează poezia celor din grupul oniric, continuând și preluând câteva modalități suprarealiste. Când se refuză metafora, rolul ei de a crea imagini sugestive este preluat de alte elemente ale limbajului artistic. Enunțurile repetitive revin, de aceea, cu o insistență pe care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și nici în lumea visului, ci o lectură a realului folosind un alt cod decât cel al limbajului comun, rațional, și anume unul oniric. Deformarea realului sub impactul unei viziuni proprii, halucinante, pare desprinsă, la Constant Tonegaru, din tehnicile suprarealismului, anticipând totodată construcțiile deliberat onirice de mai târziu: "Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri/ din chioșc plecând rotunde ca niște mingi", " Sunetele trompetelor se lipiseră de ziduri/ și altele se-nălțau ca baloanele de săpun/ în obraji cu ferestre, turle și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Crăciun pînă în postul mare. Atunci, „Halal de cine știe să petreacă!... E viva baluri..., strigă cavalerii”, scria un poet5). Pe lîngă plăcerea dansului, mai era și loteria sentimentală. De aceea, convorbind cu publicul în schița intitulată „Calendar” (Februarie), Caragiale anticipează, în felul său umoristic, următorul bilanț: „Carnavalul este în putere. Cîți nu vor rămîne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie”6). în evaluarea balurilor intrau, deopotrivă, pregătirile de dinaintea lor și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încît el [care abia descinsese în casa ei - n. m.] o plimbă de talie pînă la patul din fundul camerei”7). Comportamentul sentimental al poetului a fost, cred, definitiv marcat de experiența „cabinetelor particulare” frecventate în adolescență. Așteptarea îl „înfiorează”, anticipînd plăcerea simțurilor: „Ca de plăceri să tremuri...”8) Simțurile sînt cele care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n. m.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
provocatoare. De obicei, el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe ,,milionar’’ și în ultimul vers. N-o face; folosește pe ,,miliardar’’. Explicația abaterii e simplă. Pentru a da amploare ,,finalului’’ anticipat de ,,filosoful proletar’’, ,,final’’ care, în viziunea acestuia, ar fi trebuit să aneantizeze întreaga specie a milionarilor. Prin însumare, deci, opulența etalată de ei îl duce pe poet la ideea de ,,decor miliardar’’, cadru-simbol al unei lumi menite dispariției. ,,Miliardar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prinde imperceptibilul și o minte buimăcită de proporțiile fenomenului pe care îl înregistrează. E mai expresiv chiar decît „Atomele iau viață, le simte [poetul n. m.] cum trăiesc/ Le-aude bucuria sau lunga lor plînsoare”, din „Avînt”-ul lui Macedonski. Anticipează ca posibilă o regresiune în timp și induce o îngrijorare vecină cu exasperarea: cea a căderii din civilizație în epoca „locuințelor lacustre”. Lucrurile sînt astfel spuse încît granița dintre realitate și coșmar e aproape insesizabilă. Despre uitare Bacovia face parte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-n pace/ Pe cei care plecară ieri,-/ Acolo unde gura tace...” (Almanahul Societății Scriitorilor Romîni, 1, Ed. Flacăra, 1912, p. 188. Datat: „Decemvrie 1911”) 5. Unele însemnări ale acestuia din urmă par rupte din Bacovia, pe care de fapt îl anticipează: „...Azi plouă mărunt. Ziua e cenușie; lucrurile au o înfățișare îmbătrînită și amară. E spre seară. Pe vremuri ca aceasta, îmi place în chip deosebit să stau în cîmpia întinsă și goală. De aceea, desfac o umbrelă și plec la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu și a altora. A fost o opțiune necesară, grea, dar norocoasă: l-a evidențiat. Cei mai mulți dintre contemporani au apucat alte steaguri, mai ușoare, și alte drumuri, mai netede. în același timp, el anticipează tristețea generației care va urma. Ca și a sa, aceasta va începe dezinvolt, optimist, cu aspirații frumoase, apoi, constrînsă de evenimente descurajante, obosește, pierde din elanuri și abnegație, se întunecă ori se convertește la idei pe care, într-un climat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar și atunci o facem diferit, fie exaltînd, fie denigrînd. Contemporan cu Petică și Șt. O. Iosif, Bacovia îi anticipează pe Emil Cioran și Eugen Ionescu. Ca și aceștia, nu reușea să se prindă de „ceva stabil”. Ca și aceștia, nu putea să se uite pe sine. Dacă ar fi putut s-o facă, ar fi trebuit să uite nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vesel”. („Convorbiri critice”, nr. 3/1907) Pornind de la acest exemplu, va trebui să compar cîndva ce li se părea „nereușit” sau „comic” în poezia lui Bacovia comentatorilor de la începutul secolului trecut cu felul în care aceleași lucruri sînt apreciate azi. Anticipez o concluzie: noi considerăm că totul e serios în opera lui Bacovia și că ea e general tristă, ceea ce, de asemenea, constituie o exagerare. Umorul, cît există, i l am asimilat cu tragicul. Ziarul „Bacăul” din 1 aprilie 1929 a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
greșeală”. Dar - mă întreb - se poate ajunge la „autenticitate” și se poate obține „credibilitate”, fără sinceritate? Una liminară și integrală! Bacovia n-a ținut pasul cu evoluția ideilor estetice din timpul său (cu unele nici nu trebuia, căci le-a anticipat), în schimb a ținut (ca să folosesc o expresie de la începutul celuilalt veac) pasul cu evoluția ideilor morale, cele care - oricît n-ar admite unii - întrețin actualitatea unei opere. „Le chemin des excès mene au palais de la sagesse”. Nu-mi amintesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
descendente anterioare și a celorlalte ramuri ale arborelui coronarian. Potențialul trombogen al zonei endarteriectomizate este relativ mare. Dacă se mai adaugă la aceasta și eventualele deficiențe de tehnică (persistența unui flap de intimă distal de locul endarteriectomiei) se poate ușor anticipa o patență redusă a graftului anastomozat la acest nivel asociată cu riscul crescut de apariție a unui infarct miocardic în teritoriul respectiv. Anastomozarea arterei mamare interne la o zonă endarteriectomizată din artera descendentă anterioară poate pune probleme tehnice dificile. ̨
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
la punctul de plecare (83). Aceste date sugerează că menținerea perfuziei miocardice cu ajutorul șuntului previne deteriorarea chiar și numai tranzitorie a funcției ventriculare. Importanța acestui fapt crește însă considerabil la pacienții cu angină instabilă, funcție ventriculară alterată sau atunci când se anticipează un timp mai lung necesar efectuării anastomozei. Blocul atrioventricular sau asistola sunt amenințări reale în cazul ocluziei proximale a arterei coronare drepte. Plasarea unui șunt la acest nivel poate preveni instabilitatea hemodinamică asociată cu aceste tulburări de ritm; plasarea din
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
pentru atingerea țintelor terapeutice, iar determinarea periodică a HbA1c sau fructozaminei este necesară pentru monitorizarea controlului glicemic pe termen mediu al DZ. Gravida trebuie să știe să își ajusteze dozele de insulină ținând cont de valorile glicemice obținute și aportul anticipat de carbohidrați (Tabelul 6). Necesarul de insulină variază în funcție de perioada sarcinii și de supraadăugarea unor factori ce pot crește sau scădea necesarul de insulină (infecții, disgravidie, apariția sau agravarea insuficienței renale etc). În primul trimestru de sarcină se înregistrează o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
în considerare dezintegrarea Uniunii Sovietice și creșterea numărului de state independente apte să-și creeze propriile arme nucleare. SUA continuă să se bazeze pe arsenalul nuclear pentru a împiedica posibilele atacuri nucleare, biologice și chimice, iar liniile de orientare, care anticipează crearea unei forțe de reținere, formată din 2500 de focoase, iau în considerare puterea militară sporită a Chinei, programele de fabricare a gazelor toxice în țări precum Irak, faptul că amenințarea reprezentată de armele biologice și chimice a devenit tot
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
au fost însărcinate cu coordonarea dezvoltării unui sistem antirachetă de nivel strategic 309. În același an a luat ființă Advanced Research Projects Agency (ARPA), agenție însărcinată cu identificarea unor noi abordări în domeniul militar, inclusiv pe linia dezvoltării capabilităților antirachetă. Anticipând dezvoltarea capabilităților ICBM sovietice, Advanced Research Projects Agency a lansat proiectul Defender, care examina toate fazele apărării antirachetă, inclusiv utilizarea de interceptori cinetici cu baza în spațiu destinați distrugerii rachetelor inamice în faza de propulsie, denumiți BAMBI, Ballistic Missile Boost
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
pe care le cuprinde această carte. Mai mult, acolo unde autorii au analizat aceste efecte, ei au fost încurajați să meargă mai departe și să includă orice alte efecte negative sau pozitive, care le-au ieșit în cale. Pe scurt, anticipăm faptul că populismul tinde să întărească participarea politică, slăbind însă contestarea publică a puterii (Rovira Kaltwasser, 2012). Dacă ne raportăm la cele două dimensiuni ale poliarhiei propuse de Dahl, se poate crede că populismul mărește gradul de participare politică a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]