89,637 matches
-
mă răzbun pentru că mă dăduse afară din institut; dar nu mergeau cărțile lui și pace. Nu interesau. Să mă-ntorc. Mă tot întreb dacă viața bate cartea sau dacă, totuși, cartea bate viața. Oricum, bat vînturi ostile autorilor. Știu că apariția antologiei de studii etnologice și mitologice, Meșterul Manole, n-a fost pentru Magda U. o bucurie. Pe copertă, o femeie de-o urîțenie rarissimă, cu bărbia galoș. Fotografia era tăiată de-un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mîrșăviei. L-o fi luat apa pe Andru? Rectific: nu apa, vinul! O fi mîna vreunui securist, devoalat de Herr Professor ("Gata cu rapoartele, vreau raporturi corecte, colegiale"). Sau focul l-a pus un prost de paște, excedat de noua apariție editorială? Îs destui "la neputință" de-a publica. La cîte au văzut culoarele facultății, ăsta-i fleac. Vrei un exemplu? Lui Ioan Constantinescu i-au smuls de pe ușa cabinetului plăcuța cu numele, imediat ce-a murit. În Mihai Drăgan au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Ovidiu Genaru, unde poetul băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul Jan Pálach devenise tot peste noapte, ca și onirismul, indezirabil. Suficientul Mistrie, insuficient informat, își făcuse din nou apariția în coloanele revistei, în adînca înțelegere a realismului socialist. Și reportajele lui Gil Briceag, Cristoase! Despre Roman-oraș deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă, "consumați de aceeași patimă: supunerea naturii". Îl găsea în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi vînd caloriferele la fier vechi ș-o să mă debranșez șî di la lumină... ... că alții își electrifică și cavourile, preia disponibilizatul. Păi dacă am vîndut și aurul țării ca fier vechi, ce să mai... E momentul să-și facă apariția Antoaneta, mai mov decît vaca Milka. În surplus de văicăreală, cere răzbunare. Să intervină primarul și să le curețe pe fiarele nedresate. Îi dă și termen: 36 de ore pînă să-mi ridice "potaia". Îl doare-n pingele pi primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire extraconjugală de tinerețe. Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea posibilității de apariție a miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală, Joao Teixeira de Faria, zis Joao de Deus, vindecă boli, asemenea lui Jorges A. Jorges, eroul ce poate deveni "Îngerul exterminator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-și putea aminti exact. Se spune că străbunicul a dispărut într-o zi prin acea fereastră săpată în cer, dincolo de linia orizontului. A dispărut lent, la apus, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Cel de-al treilea, cu o apariție de om tânăr, fusese vizitat de o camarilă de îngeri, chiar înaintea unei operații foarte dificile. Erau, probabil, toți îngerii invocați în rugăciunile lui de copil. Și iată cum dintr-odată au sosit cu toții și, în ciuda zecilor de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rugăciunile lui de copil. Și iată cum dintr-odată au sosit cu toții și, în ciuda zecilor de ani de întârziere, au ajuns la timp. Operația a decurs neașteptat de bine, a fost un adevărat miracol... Aproape de lăsarea nopții, am întâlnit o apariție foarte stranie: trei bărbați unificați prin mânecile interioare ale unui pulovăr de mohair; un pulovăr croit în trei părți și patru mâneci. Bărbații se numeau cu toții Philip, pentru că erau manifestarea aceleiași conștiințe ultragiate de neputințele fidelității și ale manifestării iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea, tulburat fiind de radiația și strălucirea puternică a lunii. După câteva zile, mi-am luat inima în dinți și am cerut-o de nevastă pe fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o armonică.) Scena 2 (Intră Dora cu noul ei drăguț.) Țiitorul: Deci pe unde spuneai că bântuie triplul tău soț? N-ar fi oportun să ne întâlnim tocmai acum. Ar fi un duel inegal: trei contra unul. În plus, o apariție atât de hilară mi-ar tăia orice elan vitejesc. Dora: Rătăcește toată ziua prin parc la orele când lumea e în general la serviciu. De fapt, se duce s-o întâlnească pe Philomena. Dar pe mine nu mă mai interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
agită două degete în sus. Judecătorul îi face semn discret să se apropie.) Avocatul acuzării: Să vă spun eu de ce singură! (Se postează agresiv în fața Dorei.) Stați, că o întreb eu acuma pe doamna Dora! Ne poate explica doamna Dora apariția subită a celor trei coarne pe fruntea triplului soț? Căci ea a survenit recent, la multă vreme după scindare. (Dora se fâstâcește. Nu știe ce să răspundă. Se uită peste umăr către avocatul ei ce-i face semn cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să răspund. E o întrebare dificilă. (Avocatul apărării sare de pe scaun. Către auditoriu, timid...) Avocatul apărării: Protestez! Întrebarea este irelevantă pentru caz. Noua condiție tricornă a lui Philip nu interesează onorata asistență. Atât trigamia, cât și distrugerea panseluțelor au precedat apariția coarnelor. În plus, o consider o întrebare tendențioasă. (Judecătorul devine tot mai curios. Iarăși își scoate o cască.) Judecătorul: Și totuși, întrebarea se acceptă. E o întrebare ca oricare alta, de ce să nu vrea să știe onorata asistență despre condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
coarnelor. În plus, o consider o întrebare tendențioasă. (Judecătorul devine tot mai curios. Iarăși își scoate o cască.) Judecătorul: Și totuși, întrebarea se acceptă. E o întrebare ca oricare alta, de ce să nu vrea să știe onorata asistență despre condițiile apariției coarnelor. Poate ar trebui să ne răspundă chiar purtătorii coarnelor, dacă doamna Dora are dificultăți. (Philip se ridică în tandem și se așază cumva în fața Dorei. Sinele Mare face un pas în față.) Sinele Mare: Nu avem nimic de declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după o lungă absență și ne aflăm din nou împreună, în spațiul nostru pe care ea îl cunoaște până la cele mai mici amănunte. Și conversația continuă în ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și cu problemele mele curente de la serviciu. Prin urmare, memoria mea pare să fie intactă, cu excepția unei breșe mici și ascunse în care se adăpostea ea, cu chipul ei frumos, atât de drag și familiar. Și tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le este tributar la momentul respectiv. Ateii incoruptibili, adepți ai materialismului dialectic, au deja viziunea maimuței poliglote peste câțiva ani de mână cu doi hominizi, și mai evoluați în sens fizic și lingvistic. Alții semnalau ca pe un fapt firesc apariția fenomenelor paranormale la maimuță, ca ființă mai evoluată a regnului animal, de ce ele să se manifeste numai la oameni?! În timp ce o categorie religioasă nedogmatică și cinică explică cum, dimpotrivă, existența lui M.M. este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa, mă epuiza gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
valea și forma acea fereastră de cer, ce i se arăta de-acum în fiecare zi. Zilele se derulau din ce în ce mai rapid, timpul zăbovea o vreme doar la asfințit, și anume, când se dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
continuă, fără finalitate. Pe măsură ce creșteam, nu l-am mai simțit atât de pregnant, sau poate timpul, mereu în fugă, mi-a refuzat tot mai mult acea lâncezeală și recluziune a firii, ce se vroia despicată și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale i se adăuga de multe ori și o lâncezeală motorie sau cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că figurinele nu sunt fixe, se deplasează lent, aproape imperceptibil, fiecare pe diagonala sa către centrul careului. Totuși, unul dintre cupluri observă, la întoarcere, careul care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un tomahawk. Era o apariție de-a dreptul înfricoșătoare în contextul plajei curate și aliniate, a cerului spuzit de stele, a mării cenușii și suspinătoare și mai ales a cuștii cu arcuri și pereți de plasă, puternic luminată, în care săreau draci mari și mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de prezența acelor creaturi necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție de un violet aprins în spatele răsadului cu leuștean. Abia se mișca, când, deodată, s-a întors brusc cu fața spre ea și a putut să-i vadă ochii omenești, galbeni cu reflexe de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deranjată. Și-a rânduit pilulele pe noptieră pentru a le avea la îndemână, în caz că se va trezi de durere și nu-și va mai continua somnul. Nu trebuia decât să întindă mâna. Tot pe noptiera ei, recent, și-a făcut apariția o carte de rugăciuni. Doza de seară și somniferul vor fi înlocuite cu o rugăciune. Fără prea multă convingere, a urmat sfatul prietenului ei. A stins veioza și a început să se concentreze la somn, la un somn agitat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a detașat de carte, care mi-a captat iarăși privirea reluându-și verticalitatea, de data asta pe un raft greu accesibil. Întorc doar o clipă privirea de la carte pentru a-l interpela pe însoțitorul meu, ce-și face în sfârșit apariția, și am senzația că acum cartea e și mai sus, că va continua să urce pe rafturile superioare dacă nu o vom "găbui" (cum spunea autorul ei!) la timp. După încercările zadarnice ale amicului meu de a ajunge cartea, privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel, nu ea mă apără, dar de ce am senzația că sunt paralizată în întregime la apariția ei, încât și ideea de Mamă îmi inoculează frica de Mamă, nu mai pot să respir. Dacă această infirmitate ar fi fost o frază simplă, nu i-ar mai fi fost frică. Dar Mama era omniprezentă și mereu diferită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]