6,106 matches
-
cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei decentă și elegantă. Acum era îmbrăcată în negru. Da, intră. Nu ți-am reținut numele. Nu-i nimic. Am văzut lumina aprinsă, din stradă, și mi-am zis că ești încă treaz. Am trecut să împrumut niște zahăr. Ai noroc. Tocmai am cumpărat. Ia-ți haina jos. Pot să te servesc cu ceva? Eu tocmai beam un lichior de cafea. Da, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Niciodată nu trebuie să se renunțe la tine. Să ai grijă de tine, îmi spune omul, după ce mă aduce în oraș. Nu e mai bine să se termine o relație înainte de vreme, de frica eșecului, ar rămâne sentimente chinuitoare, rămășițe aprinse ce se vor prea arse, speranțe ce se vor cere îndeplinite. Oricum nu trebuie să conteze ultima impresie mai mult decât e cazul. Dar presimt că ne vom revedea. I-am mulțumit și acum mă îndrept spre catedrala catolică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea normală, simt cum sufletul a ajuns Acasă. Dumnezeu e infinit în extensie și micșorare, de aceea este în orice părticică. Orice există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dragoste nebună cu un tip în sufrageria unei cunoștințe, în timp ce în apartamentul situat la etajul 7 mai erau câteva persoane. Mă pricep să intru în toate stilurile de sex și amor, sunt talentată. Atunci, cu tandrețe și amețeală, pe lumina aprinsă, ușa descuiată și cu chef de distracții. Are loc și războiul din Irak. Privit la televizor pare scos din filmele turnate prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles pe unde ești. Prin prismă realității e gol, trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan de primă linie, cel ce se lansase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei de țeavă, ce-și petrecuse veacul tot răsucindu-se prin adâncuri, și unde nu începe Comandantul Suprem a lăcrima, cu aprinsă dragoste și părintească dojană în glas: Ieși afară, ieși afară! Cei ce te-au pârât plecară... Astălalt dinăuntru, pehlivanul, din spirit de domnișoreală, continua să se dea rănit. Că nu, cică niznai, că mai bine părăsiți-mă aci. Tovarășe Secretar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fuseseră acum amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
miile, gâtlejurile canalelor de scurgere, ținând și, cu fiecare ghiorțăitură, ștergând încă o dâră din îngrijorările Sinistratului, ce dormi, curățat și descrețit, până a doua zi dimineața. Atât de învrăjitorit fu de făgăduielile și întortochelile dezvăluite de somnul său cel aprins, încît duminică, 24 aprilie 1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să plece cu Milly de acasă, dar era ceva total necaracteristic pentru ea să lase luminile aprinse și televizorul mergând. Intrând iute în bucătărie, Nick a cuprins cu privirea întregul spațiu cu viteza luminii. Nimic și nimeni. Doar o cană cu cafea pe jumătate goală așezată pe masă și jucăriile lui Milly împrăștiate pe podea, așa cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de viața ei? Noi cum am putut? James s-a lăsat să alunece greoi pe scaun. Era limpede că bărbatul era conștient că planurile pentru seara aia se spulberaseră și totul avea să se transforme într-o prelungă analiză / discuție aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta soție. — Ea a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
le-ar fi frecat satisfăcut. Pe bicicletele lor anemice, îmbrăcați în veșminte ponosite, Vultur-în-Zbor și Virgil Jones, Don Quijote și Sancho, se îndreptau spre marea lor încercare. DOUĂZECI ȘI CINCI Toate culorile erau aiurea. Cerul era roșu, iarba mov, apa de un verde aprins. Vultur-în-Zbor clipi, dar ele nu se schimbară. Privi un timp îndelungat scena nepământească și apoi, treptat, pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina puternică, totul reveni la normalitate. Se aflau pe malul unui râu. în spatele lor era un deal bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era enorm, un urs de om, impresie pe care o amplifica purtând practic tot timpul o haină din piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că tocmai haina îi dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aminte: așa arătase zeița Axona. Atunci. Cu mult timp. înainte. Și amintirea aceea se combină cu istoria dezvăluită a insulei, pierzându-se în acea obscuritate. Femeia nu-i vorbise. El trăia din nou senzația unui ritual: recitarea din caiet, lumânările aprinse, litania rostită. în felul acesta își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
greu să ne descurcăm... Nu sunteți din oraș, nu-i așa? Așa este, recunoscu bătrânul cu Îngândurare, sunt dintr-un sat apropiat. Da, da, da! făcu medicul privindu-i atent culorile foarte vii de pe față. Aveți obrajii Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată, neînstare să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceeași veselie forțată ca a unei dansatoare de revistă bătrâne. De-a lungul pereților, separeuri căptușite cu catifea roșie. Cei cincizeci de ani de cine elegante au avut ca rezultat urme lucioase unde s-au frecat șezuturile de plușul roșu aprins. Peretele din spate este dedicat celebrității locale (Frank s-a născut În Hoboken, la o aruncătură de băț de-aici). Există o poză a lui Sinatra cu Lauren Bacall, Sinatra cu un aer dezinvolt În gașca lui, Rat Pack, Sinatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asiatice“, cred. Sunt convinsă. Ce-o să facem? mă Întreabă ea, iar acest noi mi se pare pe cât de prezumțios, pe atât de corect. Nu o să facem nimic, asta o să facem. O să ne gândim la ceva. Sting plafoniera și-i las aprinsă veioza de lângă pat. Lângă ea, Într-o vază, e un fir de crin descompus rămas de la vizita Barbarei și a lui Donald. Nu Înțeleg, Kate, spune Momo. De ce-ar face Bunce una ca asta? De ce-ar face oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voiu să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mîndru-acest
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
candelă a vieții, de cer steaua depinde Și îmblă scriind soartea a omului născut. Când moare a lui suflet aripele și-a-ntins Și renturnînd în ceruri pe drum steaua a stins. Dar ce e acea steauă? E-o candelă aprinsă, De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ei drum? E-o pară aurită de-a firii pom suspinsă Ce cade scuturată de-a morții lung samum? Și dacă e o lume puternică, întinsă, De viața mea-i legată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea pală i-o mîngîie-n dor. E beat de a visului lungă magie, În brațe-i pe înger mai tare-a cuprins Și umbra surâde, cu-aripa-l mângâie Și gura-și apleacă în dulce beție, I-apasă pe buze-i sărutu-i aprins. "Vezi tu, zice umbra, pe-a hăului vale: Pământul cu munți-i ce fumegă stins, Cu mări adormite ce murmură-n jale; Dorm populii, țări și cetățile sale. De-asupră-ți oceanul de stele întins. "Pămîntul departe-ntr-un punct s-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine nici odată el n-ar fi fost pe lume Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri. {EminescuOpIV 263} M-AI CHINUIT ATÎTA CU VORBE DE IUBIRE M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă era acea simțire - Dureri iar nu plăcere a tale sărutări... Și pîn-acum îmi pare că tu ești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar la palatu-i Vine degrab deși de urât fugise de dânsul. Mai îndemînă de loc nu se simte aici ori aiurea. 20Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, {EminescuOpIV 341} Parcă gonește cu zor să stingă vr-o casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treere iarăși. Horațiu Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]