6,377 matches
-
Iancu, C. Brâncuși, Ștefan Luchian, Iosif Iser, N. Tonitza, Th. Pallady, Camil Ressu, N. Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Apcar Baltazar, C. Artachino, Cornel Medrea, Al. Brătășanu, Jean Steriadi, Ion Theodorescu-Sion, Gabriel Popescu, Al. Poitevin-Skeletti, N.S. Petrescu, G. Demetrescu-Mirea, Maria Ciurdea-Steurer, Nina Arbore, Artur Verona, Rodica Maniu ș.a.m.d. i-au frecventat salonul. Că de unii se folosea întru acoperirea combinațiilor sale financiaro-politice, speculîndu-le nevoia de bani și afirmare, este neîndoielnic. Cercul era de fapt o lume cvasiboemă, cvasiinterlopă, o societate pestriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va supraviețui, diseminată, în alte cîteva grupări plastice: o grupare omonimă continuă să expună încă în 1935 și 1936. „Arta Nouă” organizează, în 1930, o expoziție în Sala Ileana (unde, pe lîngă Marcel Iancu și Milița Petrașcu, mai expun Nina Arbore, Olga Greceanu, Tania Șeptilici, Cornelia Babic-Daniel și Claudia Millian). Grupul Plastic (din care mai fac parte Vasile Popescu și Aurel Kessler) expune în aprilie 1934 la Sala Ileana, iar Gruparea Criterion - în februarie 1933, la Sala Dalles. Eterogene și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul „descompunerii” din pictura lui Fernand Léger - o descompunere analitică a componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce este un peisagiu. Nu cunoaște. El cunoaște un arbore, o creangă, o foaie. Cunoaște obiectele peisagiului și atîta tot” (ibid., p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vol. Cămașa lui Nessus, Editura Cartea Românească, București, 2001 Apollinaire, Guillaume, Chroniques d’art, trad. rom. De la Ingres la Picasso. Cronici de artă, în românește de Elis Bușneag. Antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, Editura Meridiane, București, 1970 Arbore, Grigore, Futurismul, Editura Meridiane, București, 1975 Arbour, R., Les Révues littéraires éphemeres paraîssant a Paris entre 1900 et 1914. Repertoire déscriptif, Corti, 1956 Babeți, Adriana, Dandysmul. O istorie, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, Iași, 2004 Baciu, Ștefan, Urmuz, Ediciones Tierra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poate fi durerea aceasta! Ruja, părelnic, și-o mai spală, cum ar spăla ploaia de vară, iarba pământului, cu droiara de copii a marelui cămin de abandonați. Pe când, el, se usucă și se tot usucă, așa cum s-ar usca un arbore, din care,încet încet, se fabrică iasca. Trec unul pe lângă altul, în drumuri zilnice, prin comunitate. Se văd, însă, nu se iau, niciodată,în seamă. Străini. Străini, ca din totdeauna veșnica străinie! Mare ți-i durerea, dragă lume,în unele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de-a lungul vieții; depinde și de cât de concentrat a fost! Amintirile (îndeosebi cele „dulci”) ca o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea tradițiilor, datinilor, obiceiurilor înspre viitor, ca semn al existenței și trecerii unui popor prin istorie, este misiunea fiecărei generații. Norii lasă ploaia să cadă pe pământ să se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
un stejar străvechi. Nu mă dor vorbele tale, Dar glasul frunzelor, vântului, Râsetele copiilor sunt mai puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să fac? Dacă nu găsesc curând un izvor, mă voi stinge”. Continuă să meargă rugându-l pe Dumnezeu să-i dea un semn. Mai pe înserat se opri sub un copac umbros pentru a se odihni și zări lângă trunchiul arborelui o pasăre mică, neagră, cu o pată roșie pe burtică și cu o coadă ca o furculiță, care abia mai respira. O luă în palmă și îi dădu să bea ultimele picături de apă din proviziile sale. Pasăre deschise ochii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la umbra unui bătrân cireș, un fior mi-a străpuns sufletul, iar în acel moment frumusețea „celui dintâi vis al anului” mi-a cuprins trupul. Un ger cumplit s-a abătut asupra inimii mele, gândurile mi-au ruginit la poalele arborelui, în suflet mi-a înflorit bucuria, iar căldura mi-a topit teama și astfel clipa s-a transformat în oră, ora în zi, ziua în săptămână, săptămâna în lună, luna în an și anul în eternitatea unei lumi paralele cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
curge pentru o vreme ireversibil. În fapt, orice aș visa, un "eu" îngrozitor de pregnant și apăsător, chiar dacă imponderabil, îmi guvernează toate visele. Când visez un pom singular într-o câmpie nesfârșită, mă descopăr sfâșietor de prezent, ascuns în ramurile acelui arbore sau zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prea puțin adaptat vremurilor noi, marcate de creșterea poporului. De altminteri, i-ai văzut mozaicul, În biserică. Poate că ai observat asprimea trăsăturii sale... — Mozaicul Întrerupt... Mi s-a spus că proiectul inițial prevedea o altă temă, o reprezentare a arborelui vieții ca alegorie a Creației. Știi pentru ce s-a răzgândit meșterul? — Nu. Și nu sunt nici măcar sigur că ar fi Început vreodată să lucreze pe acest subiect. La Început, după ce a primit Însărcinarea, a lăsat să treacă multe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
societate de egali În care Biserica, reînnoită de influxul Înviorător al Sfântului Duh, avea să devină În sfârșit campionul libertății și al justiției. Chipurile stinse ale acelor plebei erau terenul ideal pentru Însămânțarea de vise. Încă un rod al marelui arbore sădit de Gioacchino da Fiore, călugărul exaltat care, cu mai bine de un secol În urmă, Încercase să Înnoiască Biserica prin profețiile lui. Bruno continua, cu Însuflețire, să Își presară cuvântarea cu imagini ale mântuirii. Cum putea un rafinat maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea acoperi o câmpie se Înmulțesc peste capetele noastre. Mașinării nemaivăzute sunt ridicate ca să Îl ajute pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul din arborele cunoașterii. — Da, Într-adevăr, s-ar putea ca cineva să fi mușcat din acel fruct. Ce părere ai despre asta? Întrebă Dante scoțând inelul de aur din punga pe care o purta la centură și arătându-i-l. Omul Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plămâni; intestin gros introducerea dulcelui; echilibrarea qi-ului; îndepărtarea blocajului ghimbir proaspăt dulce Pământ stomac; splină tonic digestiv; distribuirea nutriției lemn-dulce chinezesc acru Lemn ficat; vezică biliară legare; astringent; antipiretic prune necoapte amar Foc inimă; intestin subțire uscare; antidizenteric coajă de arbore de plută sărat Apă rinichi; vezică înmuiere; laxativ; diuretic alge și ierburi marine *Iute ca ghimbirul; dulce ca zahărul; acru ca oțetul; amar ca lămâia verde; sărat ca sarea. Toate „plantele energice” cum este ginseng-ul conțin, în afară de „esența” lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de moi la nivelul cutiei craniene. Înainte de moarte, adepții shen-hsien trebuie să stăpânească pe deplin arta extrem de subtilă a fuzionării conștiinței lor cu spiritele-corpuri și proiectarea amândurora dincolo de corp, în spațiu. Regimurile taoiste pentru sănătate și longevitate pot permite ca arborele corpului fizic al adeptului să dureze chiar și câteva secole, dar, dacă adeptul nu folosește acest timp pentru a practica alchimia internă a nemuririi spirituale, frunzele aurii ale spiritului său se vor ofili și vor muri la puțin timp după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
adeptului să dureze chiar și câteva secole, dar, dacă adeptul nu folosește acest timp pentru a practica alchimia internă a nemuririi spirituale, frunzele aurii ale spiritului său se vor ofili și vor muri la puțin timp după ce se desprind din arborele vieții. Adeptul Elixirului Auriu al nemuririi „repetă” așadar pentru actul său final de libertate, simulând efectiv moartea printr-o transă meditativă. El își transferă conștiința în spiritul-corp, apoi o proiectează în afară, în spațiu, printr-o deschizătură din creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
țoale. Arată ca un rus cu plajă privată la Nisa. Prekrasnâi bobolsevik. Cu rădăcini În Ceka și NKVD, Înainte de a fi hirotonisit kaghebist. Fuck you, Bruno, zise o blondă slabă și nedormită de câteva zile, altfel boticelliană În toate. Un arbore genealogic de esență tare cum numai tu poți desena! Divin! Hai În codru cu verdeață, să ne-o tragem pân' la greață, Îi șopti ea la ureche vizionarului. Îl prinse de mână și Îl duse pe scara Îngustă și Întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mijloace contemporane de reproducere a realității - cuvântul și camera de luat vederi - nu sunt mai neputincioase, mai puțin capabile să surprindă sunetul (sau lipsa lui), mirosurile, temperaturile și stările, preajma, multiplele niveluri de ființare pe verticală, de la sol spre vârful arborelui, ca și În varietatea formelor de viață și În subtilitatea interrelațiilor lor. Într-un anume fel, pădurile sunt ca marea, mult prea diversificate senzorial și mult prea necuprinse pentru a lăsa să li se surprindă altceva decât suprafețele sau lucirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să fie reprezentată aici, iar la această altitudine se mai găsește doar Într-un singur alt loc În insulele britanice, și anume În Irlanda. Ici-colo, În pădure, mai vezi câte un pâlc de frasini și câțiva arbuști de ilice. Însă arborele care domnește este bătrânul rege peste toți arborii: Quercus robur, stejarul englezesc, sau stejarul comun. Coborâm, spre marginea cea mai Înaltă. Nume, știință, istorie... nici botanistul cel mai de neclintit În clasificări nu se gândește la specii și ecologii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu preotul. Când s-a lăsat întunericul, fiindcă nu voiam să se mai termine, am împrumutat de la vecini șiruri de beculețe de Crăciun și le-am întins deasupra ușii din spate, de-a lungul frânghiei de rufe și printre crengile arborelui de yucca, favoritul lui Lee. Am mâncat, am băut și am dansat sub o constelație artificială, cu steluțe roșii, albastre și galbene. Pe la două dimineața cluburile de pe Strip s-au închis au intrat în scenă petrecăreții veniți de la Trocadero și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urâți acum; dar nu se mai gândea nimeni la frumusețe. Război de țesut firește nu aveau, însă aveau răbdare. Zile și nopți șezură femeile și țesură un soi ciudat de pânză aspră și rară. Valurile aduseseră pe țărm tulpina unui arbore strâmb. Mahukutah tăie cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu cuțitul de cremene capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]