5,714 matches
-
un pește dulcicol, de 10-12 cm, din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi: Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România. le este o fosilă vie având o vechime
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
trăiește numai în România. Este o specie endemică bazinului hidrografic al Dunării din România, răspândită în trecut în bazinul superior de munte al râului Argeș și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la Corbi și Domnești) și pe o porțiune
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
pe o porțiune de 16 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Vâlsănești. În perioada 1989-2002, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 7 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Galeșu. În prezent aspretele trăiește doar în Vâlsan, arealul fiind limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu, dar bazinele adiacente nu au fost încă cercetate într-un mod cuprinzător. În 2005 populația aspretelui din râul Vâlsan era
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
acolo unde curentul e puternic. Răspândirea speciei în Argeș corespundea perfect cu zona piscicolă a lipanului și moioagei, iar în Vâlsan cu porțiunea superioară a zonei moioagei. Aspretele a supraviețuit ca un relict preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ 1 km. Râul Vâlsan este un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o lățime medie a albiei între 4 și 12 m. În porțiunea în care aspretele este prezent, albia râului
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
opus, în zilele de 3 și 4 februarie 1920, în timpul Intervenției aliaților în Războiul Civil Rus, pe de o parte, trupe ale Legiunii Române din Siberia, alături de efective ale Legiunii Cehoslovace, și, de cealaltă parte, unități atacatoare ale Armatei Roșii. Arealul geografic în care lupta s-a desfășurat a fost reprezentat de zona proprie și limitrofă a gărilor Șeragul și Kuitun aflate pe traseul căii ferate transsiberiene, iar rezultatul a fost reprezentat de un insucces al acțiunii trupelor ruse atacatoare și
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
34 m, iar lungimea coronamentului fiind de 512 m, volumul lacului fiind de 600 mil. m, având o suprafață de 5200 ha, debit deversor 11700 m/s, suprafață bazin 579.200 km, tip deversor Vane. Lacul de acumulare, situat în arealul comunei Gogoșu, este construit tot în colaborare cu ex-Iugoslavia. Pe lângă valoarea lor economică, aceste lacuri constituie și puncte de atracție turistică, prin frumusețea peisajului de pe malurile lor. S.H.E.N. Porțile de Fier II, amplasat la cca. 80 km în aval de
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
limba română în anul 1996, în comun cu Gheorghe Cozub a editat cartea "Producerea vinurilor în Moldova". Printre cercetările prioritare mai recente ale profesorului Emil Rusu efectuate în comun cu cercetătorii științifici ai IȘPHTA se pot menționa: delimitarea generală a arealului viticol pentru producerea vinurilor și altor produse vitivinicole, delimitarea ariilor geografice pentru producerea vinurilor cu indicație geografică și denumire de origine, studiul potențialului tehnologic al soiurilor autohtone cu bob negru și al soiurilor noi de selecție a institutului cu scopul
Emil Rusu () [Corola-website/Science/337459_a_338788]
-
de pește din familia Cobitidae endemic în România. A fost catalogată de zoologul român Mihai C. Băcescu în 1943 și se află pe Lista roșie a IUCN. Nisiparița a fost localizată doar pe teritoriul României în râurile: Argeș, Olt (în arealul rezervației naturale Valea Oltețului), Mureș, Gilort, Râul Târgului, Cugir, Sebeș și Cerna și în afluenții acestora. Nisiparița preferă apele de munte, repezi, curate, cu temperaturi în jur de 10°C - 18°C și cu fundul nisipos, în care își petrece
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
sau micro broasca, denumire tradusă literar din limba engleză (în ), este una din cele mai mici specii de amfibieni ce face parte din ordinul Anura. Specia ocupa un areal restrâns în sudul Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Formele adulte ating în lungime circa 10-18 mm. Capul larg, botul rotunjit. Colorația în regiunea dorsală variază de la pal spre verde întunecat, gri, cafeniu, roșcat sau negru, cu o dungă întunecată de la
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
cu pete mici de culoare neagră pe un fon de alb. Sacii vocali ai masculilor se extind pe o jumătate din suprafața ventrală a corpului și se umflă aprope cât dimensiunea corpului în timpul vocalizării. Această specie se întâlnește pe un areal restrâns în regiunea de sud a Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Colonizează regiuni umede din apropierea mlaștinilor cu un pH mediu acid de 4.0-7.0, în iazuri, lacuri. Este o specie sensibilă la amenințările urbane și agricole, la plantele invazive
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
și mai departe la nord de Caucazul Mare. Concomitent, aria oceanică dintre Euramerica si Placa Siberiană s-a închis, ridicându-se lanțul muntos al Uralilor. În Europa s-au format: Extinderea inițială a sistemului hercinic a trecut și peste actualul areal carpatic, din Transilvania până în Dobrogea, prelungindu-se la est în spațiul Mării Negre.. Astfel, pe teritoriul României s-au format Munții Măcin și s-au metamorfozat depozitele sedimentare din geosinclinalul carpatic, găsite astăzi sub formă de zone cristaline afectate de cutările
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
dinamică încorporate geosinclinalelor carpatice. Tocmai rigiditatea acestor blocuri a impus aspecte de horsturi și grabene (exemple fiind cele din Munții Apuseni, din Munții Banatului sau dintr-unele zone aflate în Carpații Meridionali sau în Munții Rodnei). Vechile masive hercinice din arealele Câmpiei și Dealurilor de Vest (microplaca Panonică) precum și din cel al Depresiunii Transilvane (microplaca Transilvană - desprinsă din microplaca Transilvano-panonică de către riftul Apusenilor de sud și de est), pe lângă procesele de nivelare au fost afectate prin scufundare ulterioară sau faliere odată cu
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
7,40 de hectare. Aria protejată "Tăul fără fund" este inclusă în situl Natura 2000 - "Băgău" și reprezintă o arie naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește floră și faună specifică mlaștinilor. În arealul rezervației este semnalată prezența mai multor specii floristice (arbori, arbusti și ierburi), printre care stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), păducel ("Crataegus monogyna"), roua-cerului ("Drosera rotundifolia") sau moșișoare ("Liparis loeselii"). În vecinătatea rezervației
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Brașov, pe teritoriul administrativ sud-estic al orașului Săcele (în sudul satului Tărlungeni) și este străbătută de drumul național DN1A
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
o zonă naturală (lacuri, râuri, mlaștini, turbării, pajiști) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege), aflate pe coridorul de migrație al râului Jiu. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări cu specii de: barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), gârliță mică ("Anser erythropus"), gâscă-cu-gât-roșu ("Branta ruficollis"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), bătăuș
Bistreț (sit SPA) () [Corola-website/Science/330025_a_331354]
-
Bucșani este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Bucșani. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Dâmbovița, pe teritoriul nord-estic al satului Bucșani și cel sud-vestic al localității I.L. Caragiale, în apropierea drumului
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice protejate aflate în arealul sitului se află: ursul brun ("Ursus arctos", ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata") și tritonul carpatic ("Triturus montandoni"), toate aflate pe lista roșie a IUCN, căprioară ("Capreolus capreolus") sau pisică sălbatică cretană ("Felis silvestris cretensis"), precum și un gasteropod ("Alopia
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
17000 icre în timpul unui sezon. Alevinii eclozează (ies din icre) după 7 zile. Masculul apără cuibul și alevinii până când ei ajung la aproximativ 10 cm. Țiparul electric figurează ca specie neamenințată (LC) pe listă roșie a IUCN. Este comun în arealul lui, dar în densități mici. Țiparul electric are o importanța economică redusă. El este consumat uneori de către localnicii din bazinul Amazonului, totuși el este evitat din cauza șocurilor electrice care pot fi emise până la opt ore după moartea lui. Deși nu
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
de baltă ("Emys orbicularis"), buhai de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina", specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN); și pești: avat ("Aspius aspius"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), petroc ("Gobio kessleri") sau boarță ("Rhodeus sericeus amarus"). În arealul sitului este semnalată și prezența unui lepidopter, un fluture din specia "Cucullia mixta". În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Râpa Lechința () [Corola-website/Science/330493_a_331822]
-
Bisoca este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nordică a Munteniei, pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se află în partea estică a județului Buzău (aproape de limita teritorială cu județul Vrancea), pe teritoriile administrative ale comunelor Bisoca și Mânzălești și este
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
județean DJ204C, care leagă localitatea Jitia de Sărulești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară (desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate) prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
Lozna este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sălaj. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Sălaj, pe teritoriile administrative ale comunelor: Băbeni, Ileanda, Lozna, Rus și Surduc, în imediata apropiere de drumul național
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află câteva păsări (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice) protejate prin lege. Specii de păsări semnalate în arealul sitului: fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), șorecar-mare ("Buteo rufinus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), cioară de semănătură ("Corvus frugilegus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră
Livezile - Dolaț () [Corola-website/Science/331074_a_332403]
-
desemnării sitului se află câteva păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice), unele aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări protejate prin lege, semnalate în arealul sitului: șorecar-mare ("Buteo rufinus"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), cioară de semănătură ("Corvus frugilegus"), presură de grădină ("Emberiza hortulana"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), piciorongul ("Himantopus himantopus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]