7,924 matches
-
fi un copil sănătos din punct de vedere mental, dar lipsa mișcării va genera creșterea în greutate 5. NIVELUL DE MATURIZARE Este o persoană independentă, care se plictisește imediat la sarcinile de rutină. Ține la propriile păreri, pe care le argumentează serios, fiind de altfel, foarte convingătoare. Este autonoma în idei și încearcă de fiecare dată să și se impună în fața celorlalți. Din discuțiile cu părinții, am aflat că a fost un copil dorit, venit pe lume când ei aveau peste
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93238]
-
ps-ul, chiar a doua zi, cred, după ce le-ați trimis. Eu am agreat ideea întrebărilor gen oracol, încă de la început. Știu, argumentele Dumneavoastră din ps sînt infailibile, dar sînt convinsă de un lucru: forțînd limitele, dacă ar fi trebuit să argumentați pro un atare demers, ați fi făcut-o tot într-o manieră irecuzabilă. Asta ține de abilitatea de a pleda inteligent și onest, construind silogisme, fără a cădea în capcana unei sofistici banale. Problema mea însă e legată de atitudine
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sunt întrebări la care se configurează răspunsuri reflexiv-critice în textele circumscrise primei axe tematice. Textele aparțin autorilor Georgeta Ghebrea, Alina Ilinca, Liviu Marius Bejenaru și Radu Clit. În studiul Contextul de acțiune a egalității de gen înainte de 1989, Georgeta Ghebrea argumentează ipoteza că politicile de gen în România comunistă au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare reală, autentică, a femeii. Dimpotrivă, aceste politici au perpetuat inegalitățile de gen în viața publică și privată. În demersul său argumentativ
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
destinate publicului feminin și un ziar local) prin care regimul comunist a construit, la nivel discursiv și prin aparatul său de propagandă, o nouă identitate politică pentru femei, ca și grup social, indiferent de naționalitate sau mediu de reședință. Autoarea argumentează că identitatea politică a femeii nu este o identitate aleasă și liber construită, ci una impusă din exterior ("fabricată") și structurată pe câteva dimensiuni principale: alfabetizarea, proces prin care se făcea și educația politică; participarea la colectivizarea agriculturii; activismul social
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și legitimate statele 68. Una din marile promisiuni ale comunismului a reprezentat-o egalitatea tuturor cetățenilor și emanciparea femeii. Teoriile feministe mai vechi și mai noi au contestat această pretenție a regimului comunist, opinând că analiza marxistă nu reușește să argumenteze de ce femeile sunt opresate ca femei, fără deosebire de clasă socială. Marxismul nu s-a focalizat pe diferența între experiențele bărbaților și femeilor sub capitalism, ci asupra experiențelor proletarilor, neînțelegând că asuprirea femeilor provine și din interesul pe care îl
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
urmași legitimi și să aibă ajutor la bătrânețe. Căsătoria însemna, de fapt, rezolvarea crizei sexuale; sexualitatea era cantonată în sfera familiei, iar familia era în ochii și sub autoritatea comunității. În cartea amintită la începutul acestui studiu am expus și argumentat ipoteza mea că familia modernă, în înțelesul oferit de teoreticienii vestici, s-a fundamentat în comunism - oricât de ciudat ar părea să susții o asemenea ipoteză având în vedere mecanismele, pârghiile prin care s-a ajuns la acest rezultat. De
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cerința aplicabilității. Quine are o atitudine și mai radicală, formulând o viziune empiristă asupra matematicii, gradualismul quinean al distincțiilor analitic-sintetic, a priori a posteriori "demolează" distincția dintre matematică și științele naturii, cerința aplicabilității devenind fără sens în holism. Iar Putnam argumentează, plecând de la rezultatele mecanicii cuantice, în favoarea revizuirii logicii, care devine și ea, alături de matematica, failibilă. Argumentele lui Quine și Putnam nu sunt singurele argumente în favoarea unei viziuni failibiliste asupra matematicii, ulterior găsim astfel de argumente la Tymoczko și Lakatos, ultimul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
judecățile matematice, i.e. nu răspunde la problema aplicabilității. În această lucrare, mi-am propus să readuc în discuție problema aplicabilității matematicii atât de importantă pentru Kant, dar care a ajuns să fie neglijată în filosofia contemporană a matematicii încercând să argumentez, plecând de la ea, pentru o viziune empiristă în filosofia matematicii. Strategia pe care mi-am propus să o urmez constă, în linii mari, într-o încercare de a atrage atenția asupra unei probleme care apare atunci când avem în vedere utilitatea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
o teorie științifică. Plecând de la distincția trasată de Reichenbach între două înțelesuri ale "a priori-ului", prefigurate în concepția kantiană, dar luate de Kant împreună, (a. necesar și nerevizuibil fixat pentru totdeauna; și b. constitutiv pentru conceptul obiectului), Michael Friedman argumentează că putem salva înțelegerea caracteristică lui Kant a principiilor a priori ca fiind constitutive, iar, în același timp, să abandonăm sensul de necesar, nerevizuibil, certitudine apodictică. Pentru asta este suficient, după Friedman, să înțelegem că teoriile fizice precum cea a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
răspunde la problema aplicabilității (matematica este parte a științei, după acesta). Un alt fel de a privi capitolele 1., 2. și 3. este ca o istorie a felului cum a evoluat viziunea privitoare la aprioricitatea matematicii. În capitolul patru am argumentat că există două feluri de a ajunge la această problemă apelând la rolul factorului estetic în matematică și indicând faptul că matematica are un obiect de studiu propriu și metode proprii de studiere a acestuia, precum și criterii proprii cu ajutorul cărora
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
faptul că matematica are un obiect de studiu propriu și metode proprii de studiere a acestuia, precum și criterii proprii cu ajutorul cărora se stabilește dacă un anumit domeniu sau obiect este interesant sau nu din perspectiva unei abordări matematice și am argumentat că, așa cum este ea formulată de Wigner și Steiner, problema poate primi un răspuns. Am arătat că mai există și o altă cale de a ajunge la problema aplicabilității și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu din perspectiva unei abordări matematice și am argumentat că, așa cum este ea formulată de Wigner și Steiner, problema poate primi un răspuns. Am arătat că mai există și o altă cale de a ajunge la problema aplicabilității și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că nu avem de-a face cu probleme filosofice adevărate în legătură cu succesul matematicii aplicate. Unul dintre cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
au stat lucrurile cu problema aplicabilității. În afară de cele două probleme menționate, ne vom îndrepta atenția și asupra problemei distincției între matematica pură și matematica aplicată, iar asta din două motive: în primul rând deoarece, așa cum se va vedea, se poate argumenta pentru salvarea statutului special al matematicii, plecând de la această distincție; iar în al doilea rând, deoarece adoptarea unei astfel de distincții afectează șansele găsirii unui răspuns la problema aplicabilității. 1.1. Matematica în viziunea lui Kant Orice discuție despre statutul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt analitice și nici raționamentele matematicienilor nu pot fi considerate astfel. 1.1.2. Aprioricitatea judecăților matematice Nu sunt analitice, dar sunt a priori. Kant identifică două criterii ale unei cunoștințe a priori: necesitatea și universalitatea. Plecând de aici, el argumentează că "judecățile matematice autentice sunt totdeauna judecăți a priori și nu empirice, deoarece conțin în sine necesitate, care nu poate fi scoasă din experiență"6 (CRP, p. 59). Lisa Shabel atrage atenția în legătură cu următoarea problemă care apare atunci când avem în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de aceasta. Materia este dată a posteriori în simțire, pe când forma se găsește a priori în aceasta, iar această origine diferită a ei face ca ea să poată fi contemplată făcând abstracție de orice senzație. Plecând de la această distincție, Kant argumentează că trebuie să înțelegem spațiul și timpul ca fiind forme pure ale sensibilității și, astfel, ca singurele surse de judecăți sintetice a priori. Putem pune în acest punct întrebarea care ne interesează în aceasta secțiune: ce face ca matematica să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt obiecte posibile ale intuiției. Dar rezultatele obținute de Beltrami în legătură cu pseudosfera fac ca astfel de figuri să fie intuitive. Un alt pas important în punerea pe picior de egalitate a geometriilor neeuclidiene cu geometria euclidiană îl face Helmholtz, care argumentează că aceleași proceduri constructive intuitive care ne fac să acceptăm adevărul postulatelor geometriei euclidiene pot să ne convingă, în alte circumstanțe, că lumea este neeuclidiană 26. Poincaré contribuie de asemenea la schimbarea atitudinii față de geometriile neeuclidiene prin teza sa a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
noastre privitoare la comportamentul corpurilor rigide în spațiul fizic, sau la lucruri similare, este strict interzis" (Hempel 1945a: 7). La teoremele geometrice se ajunge pe o cale pur logică. Cineva ar putea încerca să salveze viziunea kantiană, în acest punct, argumentând că tot ce contează sunt axiomele, această viziune fiind compatibilă cu ideea că inferențele matematice sunt analitice și nu sintetice 34. Problema e că, așa cum am spus ceva mai sus, în viziunea modernă, axiomele sunt funcții propoziționale și nu judecăți
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
intuiția de spațiu cu un concept: în cazul lui Klein ceva este un spațiu dacă are un anumit grup de simetrii, iar în cazul lui Riemann ceva este un spațiu dacă este o varietate diferențială. Kant, însă, așa cum am văzut, argumentează că spațiul este o intuiție pură și nu un concept. 1.2.1.4. Fundamente noi pentru calcul Nu numai în geometrie au avut loc schimbări revoluționare în secolul nouăsprezece. O altă disciplină care a suferit schimbări remarcabile a fost
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt lipsite de conținut. Dacă nu spun nimic despre lume, atunci în virtutea cărui fapt sunt luate ca adevărate? După pozitiviști, ce face ca propozițiile matematicii să fie adevărate sunt anumite convenții care guvernează folosirea limbajului. Ei se folosesc, pentru a argumenta pentru această poziție, de teza logicistă a reductibilității matematicii la logică și de concepția wittgensteiniană asupra adevărurilor logice ca tautologii. 2.1. Quine Acesta este contextul în raport cu care trebuie înțeleasă poziția lui Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Ei se folosesc, pentru a argumenta pentru această poziție, de teza logicistă a reductibilității matematicii la logică și de concepția wittgensteiniană asupra adevărurilor logice ca tautologii. 2.1. Quine Acesta este contextul în raport cu care trebuie înțeleasă poziția lui Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de pozitiviști între analitic (a priori) și empiric, cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din perspectiva unei viziuni empiriste radicale. La această viziune, Quine ajunge combinând teza empiristă că nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
priori, nu a fost încă trasată o graniță între enunțurile analitice și cele sintetice. Că există o astfel de distincție care trebuie trasată este o dogmă neempirică a empiriștilor, o credință metafizică." (Quine 1964: 358) O altă dogmă împotriva căreia argumentează Quine este reducționismul. Conform acesteia, "fiecare enunț poate fi confirmat sau infirmat, luat separat de celelalte" (ibidem, p. 361). Problema cu această poziție e că nu poate rezista fără o teorie a confirmării, iar găsirea unei astfel de teorii s-
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de la analiza înțelesului enunțurilor pentru a se arăta că anumite legi logice clasice nu se aplica la enunțuri de un anumit tip (a se vedea cazul logicii intuiționiste) 2. într-un sens tare: se pleacă de la datele empirice și se argumentează că trebuie să operăm o astfel de revizuire ca răspuns la aceste date. Logica cuantică reprezintă un caz de revizuire într-un sens tare. Ea poate fi înțeleasă în două feluri: ca un studiu al structurilor algebrice care apar în legătură cu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în logica clasică este respinsă: Plecând de aici, susținătorii interpretării logice a mecanicii cuantice spun despre toate relațiile logice care se stabilesc între stări fizice de lucruri că sunt o chestiune empirică și nu sunt date a priori. Se poate argumenta că, în cazul mecanicii cuantice, logica subiacentă a evenimentelor este o logică non-clasică în mai multe feluri: (i) o cale ar fii aceea de a identifica "logica" teoriei probabiliste cu structura algebrică a setului de evenimente cărora le este asignată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a subcazurilor celui de al treilea caz ca pe un experiment empiric. Forța argumentului lui Tymoczko depinde de înțelegerea verificabilității ca fiind o caracteristică esențială a demonstrațiilor. Dacă am putea arăta că această înțelegere este greșită, atunci am putea să argumentăm că nu avem de-a face cu o distanțare de concepția tradițională de demonstrație, în cazul teoremei celor patru culori și astfel am scăpa de implicațiile supărătoare care decurg de aici. Un argument de acest tip găsim la Paul Teller
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
computerului pentru a demonstra o problemă matematică nu este decât o extindere a mijloacelor folosite în mod obișnuit pentru verificare și nu un nou tip de demonstrație. Există, însă, o altă cale pe care o poate urma cineva pentru a argumenta că în matematică sunt folosite considerații empirice, fără a trebui să apeleze la imposibilitatea verificării demonstrațiilor asistate de computer. Detlefsen și Luker identifică o astfel de cale. Ei argumentează că "folosind un raționament analog cu cel folosit de Tymoczko în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]