7,167 matches
-
de la cimitir și descoperise că toate fotografiile alea vechi dispăruseră. — Ce-ai făcut cu fotografiile lui? a Întrebat mătușa Cevriye, știind prea bine pe cine trebuia să acuze. Dă-mi-le Înapoi! Nu, a răspuns bunica Gülsüm pe un ton aspru și glacial. Fotografiile Îți sunt tot timpul la Îndemână. N-o să-ți petreci zilele plângând pe ele. Pentru ca inima să se vindece, ochii nu trebuie să le mai vadă un timp. Nimic nu s-a vindecat. Doar că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neascultători de la un capăt la altul, bătând și strivind podelele sub pașii lor. Însă dintr-odată, În mijlocul goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui glas, atât de neașteptat și de scurt Încât era greu să fii sigur - aspru și răgușit, izbucnind pentru o fracțiune de secundă. Asta a fost tot. După aceea s-a așternut din nou liniștea, de parcă toate astea nu ar fi fost decât produsul imaginației lui. În mod obișnuit ar fi ieșit din cameră ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a Împotrivit domnul Bitter pe un ton aspru. Nu ți-am povestit Încă despre păduchi. — Pă...pă-duchi? s-a bâlbâit mătușa Banu. Hotărârea care-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din nou la bol. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
receptorul. — Amy, am să-ți pun o singură Întrebare, iar tu o să-mi spui adevărul; promite-mi că o să-mi spui adevărul. Armanoush a simțit un val de neliniște inundându-i stomacul. Unde ești? a spus Rose pe un ton aspru și vocea i s-a frânt. Ne-ai mințit! Nu ești În San Francisco, nu ești În Arizona, atunci unde ești? Armanoush a Înghițit cu greutate. — Mamă, sunt la Istanbul. — Ce? — Mamă, Îți povestesc totul, Însă, te rog, liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor, nici ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram. Ia o pauză. Ești prea aspră cu tine. Vino aici mâine dimineață la prima oră. — Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să mă duc la aeroport să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plecăm! — Vin cu voi, a spus Asya aruncând ligura pe blatul de bucătărie. — Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la cimitir Împreună cu Întreaga familie. Prefera să meargă acolo singură, să se așeze pe pământul prăfos și să-i pună lui taică-su câteva Întrebări pe care le lăsase fără răspuns atâta timp cât trăise. De ce trebuise să fie Întotdeauna atât de aspru și lipsit de afecțiune cu cei care erau carne din carnea lui și sânge din sângele lui? voia Zeliha să afle. Voia de asemenea să-l Întrebe dacă avea idee cât de mult Îi bântuia Încă pe toți fantoma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
proscris-o definitiv. Shushan a dispărut din analele familiei Kazanci, chiar și din amintirile propriului ei fiu. Faptul că se numea Levon sau Levent avea prea puțină importanță pentru fiul lui Shushan. Oricum ar fi fost, a devenit un bărbat aspru. Pe cât era de drăguț și de politicos În afara casei sale, pe atât era de nemilos cu propriii săi copii, patru fete și un băiat. Poveștile de familie se amestecă În așa fel, Încât ceea ce s-a Întâmplat cu multe generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bună. Dar nu va dura mult. Am auzit că se formează un ciclon În Insulele Amiralității și va ajunge aici În câteva zile. — Și ce se-ntâmplă În cazuri de-astea? — Toată lumea o roiește de pe-aici. Vremea e cam aspră prin părțile astea, domnule. Eu, de fel, sunt din Florida și-am văzut niscai uragane când eram copil, dar nu există nimic care să se compare cu un ciclon de Pacific. Norman dădu din cap și zise: Mai avem mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ta, nu-i așa? O femeie se oprise În cadrul ușii: Beth Halpern, zoologul echipei, era ca o schiță făcută din contraste. Era o femeie Înaltă, colțuroasă, la treizeci și șase de ani, pe care o puteai considera drăguță, În ciuda trăsăturilor aspre și a aparenței aproape masculine a corpului. În anii de când Norman nu o mai văzuse, părea că-și accentuase latura sportivă și mai mult. Beth practicase cu succes atletismul și halterele; venele și mușchii i se conturau pe gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Examinându-se capătul cablului, s-a constatat că tăietura era netedă, „de parcă ar fi fost tăiat cu un foarfece uriaș“, cum se exprimase cineva. Mai departe. O secțiune a cablului din fibre optice era ținută În fața aparatului fotografic de mâna aspră a unui marinar. — După cum observați, natura tăieturii sugerează un obstacol artificial de un anume fel. Rose a revenit spre nord, la locul accidentului. Mai departe. Apăru o alternanță de linii albe și negre, cu o zonă de puncte mici. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Toate sunetele din incintă erau ascuțite. În dulăpior văzu două pernițe negre din plastic cu curele pentru gât. — Treceți-le pe după gât. Așezați pernițele la baza gâtului. OK, spuse Ted și tresări surprins. Vocea Îi suna normal, deși puțin cam aspră. — Chestiile astea modifică probabil frecvența corzilor vocale, spuse Norman. — Măi băieți, de ce nu sunteți atenți la instructaje? Îi dojeni Barnes. Exact asta fac chestiile alea. Va trebui să le purtați tot timpul pe care-l veți petrece aici. Asta, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toată consola se lumină În roșu, fenomenul fiind Însoțit de un sunet intermitent. Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din tavan se aprinseră, iluminând uniform Încăperea. Norman văzu chipuri surprinse, speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s-a-ntâmplat asta? Întrebă Barnes. — Eu am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de pilă. — Tina a pomenit ceva despre o frunză, o frunză cafenie. — Calmarul gigant are două tentacule care sunt mult mai lungi decât brațele propriu-zise, măsurând circa doisprezece metri. Fiecare tentacul se termină cu un „manus“ sau o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zece mese, beau și fumau. "Poeți?" a întrebat aceeași voce care ne interogase și până atunci. Am văzut, în sfârșit, și pe cel care vorbea: părea a ocupa locul cel mai bun, era mare cât Postul Crăciunului, cu o față aspră și nădușită și mâini cât niște lopeți de dat zăpada. "Precum am spus: poeți!" a întărit Flora. Rumoarea a încetat și s-a așternut o liniște deloc bine-prevestitoare. Se vedea că interlocutorul nostru își pregătea cu grijă următoarea replică. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
topit ca aburul" alăturând-o, peste câteva versuri, unui citat din Coșbuc: "și-acum mă taie, dacă vrei/ și-aruncă-mă la câini." Ce-o fi ieșit? Cum scriu? Scriu cu tocul cu peniță muiat în călimară, pe o hârtie cu textură aspră, astfel încât tocul se mai împiedică și împroașcă cerneală. Tocul e fix acela cu care am scris în primii ani de școală. La fel și penițele. Până și eu sunt tot acela care a scris cu tocul și cu penița în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H. BARKAN POVESTE DE IARNĂ (2 Februarie, 2011) Zăpada acoperă casele lui Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și cultural având ponderea lor alături de acela estetic. Urmarea ar fi aceasta: poetul convins că înaintașii evocați în poemul Epigonii sunt acceptabili și cu slăbiciunile lor, „chronistice” de înțeles, ar trebui să nu aibă parte astăzi, el însuși, de critici aspre, emise de la înălțimea unor principii ce se regăsesc în documentele Comisiei Europene... Din comentariul lui Gr. Codrescu înțelegem că Eminescu 174 rămâne o „nucă tare” pentru istoricul literar N. Manolescu, preocupat mai curând să-și diferențieze criteriile de selecție valorică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și cultural având ponderea lor alături de acela estetic. Urmarea ar fi aceasta: poetul convins că înaintașii evocați în poemul Epigonii sunt acceptabili și cu slăbiciunile lor, „chronistice” de înțeles, ar trebui să nu aibă parte astăzi, el însuși, de critici aspre, emise de la înălțimea unor principii ce se regăsesc în documentele Comisiei Europene... Din comentariul lui Gr. Codrescu înțelegem că Eminescu 174 rămâne o „nucă tare” pentru istoricul literar N. Manolescu, preocupat mai curând să-și diferențieze criteriile de selecție valorică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ENȚICLOPEDIA ENCARTA Un amor d’antan Luiza VASILIU Pentru viol, pedeapsa era tăierea nasului, iar pentru sodomie, moartea prin tăierea capului și arderea trupurilor. În fapt, sentințele date de diferitele tribunale (ecleziastice sau împărătești) nu erau decât arareori atât de aspre: erau preferate detenția ori plata gloabei (cea din urmă pentru delicte „minore“, cum ar fi deflorarea unei fecioare neluate de nevastă). Am aflat atâta din cartea Constanței Vintilă-Ghițulescu, Focul amorului. Despre dragoste și sexualitate în societatea românească, 1750-1830 și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
opere literare și publicistice. Arestat după 1944, este Închis la penitenciarul din Sighet, unde a decedat În 1954. Mărturiile despre supliciile la care a fost supus studentul Valeriu Gafencu sunt impresionante. Pan Halippa este cunoscut cu recunoștință pentru Îndelungata și aspra luptă pentru Basarabia României. Preotul Vasile Țepardei, tribun a Basarabiei Românești, Împreună cu colegul său Pr. Sergiu Roșca au menținut prin cuvântul scris sau predici, speranța În inimile sutelor de mii de refugiați. Poeții C.A. Munteanu și Andrei Ciurunga, eseistul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Cubolta din județul Soroca din părinți țărani din partea locului. Aici urmează școala primară după care se Înscrie la școala duhovnicească din orășelul Edineț hudețul Hotin. Povestind șirul amintirilor din Îndepărtatele timpuri ale copilăriei Pan Halippa, descrie pregătirea obiectelor școlare sub aspra supraveghere a fratelui său Vania. Rigorile Școlii din Edineți apoi dificultățile din seminarul teologic din Chișinău 1904 și regretul părinților că renunță la cariera preotească și se Înscrie la facultatea de fizică și matematică din orașul estonian Dorpat. Aici, pe când
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
O viață În slujba Bisericii și a neamului”. Arestat În decembrie 1948 nu și-renegat activitatea publicistică cu toate suferințele, abuzurile, nedreptățile din perioada Închisorilor. În acele Împrejurări dramatice a avut o atitudine demnă alături de atâția eroi naționali supuși regimului aspru de detenție. După 3 ani și jumătate cât a fost Încarcerat au mai urmat Încă doi ani În care i s-a interzis orice angajare Într-un serviciu sau restabilirea relațiilor cu foștii colaboratori. Ofertele care i s-au făcut
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
alimentație deportatului român, atenuând asperitățile și foametea regimului de Închisoare. După ce s-a Înfiripat cu sănătatea este transportat spre Taigaua nordică unde În condiții de frig și foame este repartizat la o brigadă care aduna conuri de brad. În condițiile aspre ale lagărului fusese martor la tentative de evadare a unor condamnați iar În una din zile i-a fost dat să descopere o groapă imensă În pădure cu osemintele unor condamnați. Pe coaja alba a unui mesteacăn din apropierea gropii sta
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
vorbește din ea și prin ea insăși. Esteticul cedează locul fără nici o rezerva eticului.” (Mihai Cimpoi - 1996). Poezia Închisorii exprimă desigur suferința, apăsătoarele suplicii dar și omenescul dor de țară, familie, de toți cei ce l-au insoțit În imprejurările aspre ale destinului unui condamnat. În debutul său literar, poetul dezvăluie un regionalism cultural, o bogată ilustrare regionalistă În cadrul național romanesc. Orientarea spre spiritual regional inclus În caracterul general românesc al culturii, s-a manifestat la Andrei Ciurunga Încă de la debutul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]