6,038 matches
-
cu un carton de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se miște În paginile mele Îmi par prea cuminți, prea blînde. Să fie de vină bătrînețea mea care lăcrimează la fiecare infirmitate și găsește scuzabil orice cusur sau poate comit cu bună știință un fals din teama de a nu leza orgolii, de a nu profana amintiri. Nu știu cum voi rezolva acesta problemă. S-a defectat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noastră, spun ei, de parcă tristețea ar fi un produs exclusiv social. Există atîția factori extrapolitici și extrasociali care ne justifică tristețea. GÎdește-te numai la faptul că știm că sîntem muritori. Uite-te aici, În jurul tău, nu te cutremuri de pînda bătrîneții, de sfîrșitul tuturor lucrurilor, de neputința de a reface din memorie un chip pe care l-ai iubit cîndva; cîte feluri de tristețe, tristețea adolescentului, tristețea femeii de patruzeci de ani, tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de a-l vedea pe eroicul ei iubit, Tezeu, tăind-o înapoi la Atena fără ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta acolo! Avea farfuria lui și întotdeauna era așezat în capul mesei, la loc de cinste. Cei doi s-au iubit, au muncit împreună, au avut doi prunci și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe.
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere Înalte, cu franjuri de horbotă și cu balene, toate scoase din dulapurile epocii eduardiene În folosul „mamelor libere“. Tricotajele pentru sugaci erau foarte rare acum, cînd lîna era raționalizată: chiar și cele uzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prețuită pentru prudența ei, respectată pentru pudoarea ei, să știe ce-i este plăcut lui Dumnezeu. Pântecul ei să fie roditor, și amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
termen, era un post liber până la sfârșitul anului școlar, la liceul din Meaux. Am ezitat puțin, Meaux Îmi lăsase totuși amintiri mizerabile; În fine, am ezitat trei ore, apoi mi-a dat seama că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o clinică psihiatrică a Ministerului Educației Naționale. Azoulay era vizibil Îngrijorat; În anul acela, ziariștii Începeau să vorbească mult despre pedofilie, parcă adoptaseră cu toții deviza: „Forcing la pedofili, băieți!” Totul din ură Împotriva bătrânilor, din ură și dezgust pentru bătrânețe, campania lor era pe cale să devină o cauză națională. Fata avea cincisprezece ani, eu eram profesor, abuzasem de autoritatea pe care o aveam asupra ei; În plus, era arăboaică. Pe scurt, dosarul ideal pentru o demitere urmată de un linșaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e o modă trecătoare apărută În anii 50, care-a atins apogeul În anii 80 etc. În fapt, Întotdeauna omul a fost Îngrozit de moarte, Întotdeauna s-a gândit cu groază la perspectiva propriei dispariții și chiar la aceea a bătrâneții. Dintre toate bunurile pământești, tinerețea fizică e În mod evident cel mai prețios; iar astăzi nu mai credem decât În bunurile pământești. Sfântul Pavel o spune cu sinceritate: „Dacă Hristos n-a Înviat, atunci credința noastră e vană.” Cristos n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acord, și Împreună au aruncat anatema asupra acestor lucrări „ce atentează grav la demnitatea umană, constând În unicitatea relației sale cu Creatorul”; doar budiștii au remarcat că, În fond, gândirea lui Buddha pornise de la conștientizarea celor trei obstacole care sunt bătrânețea, boala și moartea, și că Iluminatul, deși se consacrase mai mult meditației, n-ar fi respins aprioric o soluție de ordin tehnic. Oricum, era clar, Hubczejak nu se putea aștepta la susținere din partea religiilor statornicite. Mai surprinzătoare e constatarea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
concepții ca ale tale. — La mulți ani este o urare tristă. — Primii treizeci după ce s-a născut au fost nemaipomeniți. Mama lui a murit la naștere, iar asta, așa cum se-ntâmplă, ne-a apropiat. Era Însă un copil făcut la bătrânețe și mereu am fost obsedat de ideea c-o să-l las, la un moment dat, singur. Când am Împlinit șaptezeci de ani, am intrat În programul de Întreținere artificială a sănătății. Apoi, pe măsură ce timpul trecea, ceva a Început să se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
restul au fost mai dureroși ca moartea. — Poate că dispariția lui Édouard te-a făcut să nu mai iubești viața. — Nu. Dintre noi doi, Édouard a fost cel tare. A Înțeles ce-o să urmeze, că medicina o să ne dăruiască doar bătrânețe fără tinerețe, și a plecat. A avut dreptate. În cele din urmă, am fi ajuns să trăim ca două statui așezate una lângă cealaltă În parc. Nu simți ce ni se-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
narațiuni stupide, ele ar fi dispărut de mult căci nu povestesc decît fapte cu totul lipsite de înțeles. Totuși poveștile continuă să existe. Asta înseamnă că măcar atîta sens au cît trebuie să răspundă unor năzuințe ale noastre. Tinerețea fără bătrînețe și viața fără moarte țin atât de tare de dorința fiecăruia încît, demult cîndva, cineva cu imaginație a plăsmuit pentru ele un paleativ: nemurirea. Prin fapte sau prin artă ne-o putem asigura. La drept vorbind nemurirea asta e o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trecut iarăși să-l văd pe bătrîn. Plin de mierea unei tristeți care-l trăgea afund, l-am găsit lîngă cireș. - Va trebui să-l tai, zise el cu gîndul la copac. Îi strică și pe ceilalți. Într adevăr, de bătrînețe, cireșul se usca. - Și-a făcut datoria, am încercat să-l consolez pe pictor. Ar trebui lăsat în loc altul mai tînăr. - E adevărat și e și drept! murmură melancolic conu Alecu. Cei mai mulți dintre pomi au fost sădiți de mama. Eram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
reușește să parvină în clasa celor puternici. Atunci își ia revanșa discreditându‑i pe cei puternici și crede că astfel devin și aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pornească singur după hrană, în mijlocul naturii aspre și ostile; mai târziu puiul de animal va trebui să dea el însuși lapte dacă nu se întâmplă vreo minune care să‑l ferească de reproducere. Rainer se teme de viitor și de bătrânețe. Sophie trebuie să plece acum de tot, o frază pe care o pronunță des, după cum știm. El îi răspunde pe potrivă, că se vede pe ea cum luptă cu forță împotriva sentimentelor pe care le nutrește față de el; ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tot, pot mult mai mult, spune Hans printre dinți, fiindcă încet‑încet își pierde cumpătul. Se uită la Sophie și imediat prospețimea tinereții și constituția sănătoasă înving, iar pula i se scoală așa cum se cuvine. Tinerețea și sănătatea au învins bătrânețea și boala. Sophie aproape că‑și smulge din carne încheietura unui deget. Când Hans spune a cincea oară că totul se întâmplă din iubire, Sophie spune că puțin îi pasă de motivele lui, important e s‑o facă și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
umedă, după premieră, această ciudată pânză a lui Braque, alăturată de unii portretului florentin. ...Cel care refuzase să permită tunderea arborilor din grădină, pentru că „naturii trebuie să i se dea voie să-și poarte singură de grijă“, rămăsese și la bătrânețe îndrăgostit de animale, disprețuitor cu medicii și călugării fonfăiți, tot mai închis în sine, înverșunat și vital. Fusese doar „o maimuță imitatoare a naturii“ ? O și depășise, măcar prin imaginație... Maniera ascundea poate deficiența, neliniștea perpetuă, spaimele și slăbiciunea. Înnobilate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
calmă banalitate, la Muzeul Poldi Pezzoli, un model apropiat oarecum de al Simonettei, datorat lui Antonio sau Piero Pollaiuolo, ar arăta decisiv de ce tabloul de la Chantilly nu putea fi decât al lui Cosimo ! — Vorbea mult despre chinurile trupului și nenorocirile bătrâneții și ale morții ? Moartea îi părea un noroc doar când venea dintr-odată. Din această cauză execuțiile capitale le credea fericite, o șansă frumoasă în drumul spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor, însoțit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sia Strihan avea oroare de orice fel de execuții, încrâncenarea și fantezia bătrânului Cosimo ar fi înspăimântat-o, n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria de-a fi muncit cu plăcere și de-a fi lăsat semne ale trecerii sale. Bătrân, zăvorât în arta și bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-a șters cu totul urmele, deși uneori uită cu totul de dânsul. Influențe și școli... Piero între Sarto și Ghirlandaio, între flamandul de Goes și Leonardo. Mister, manieră, lirism, bizara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dor îngenunchiat Elena Marin Alexe Iubirea mea, ce dor îmi e de tine. Mă culc și-adorm în lacrima din mine, Căci între noi zâmbește depărtarea, Iar pe la uși, azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de zi și pân
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
de fii ieșiți din el, căci a avut mai multe neveste. 31. Țiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. 32. Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrînețe fericită, și a fost îngropat în mormîntul tatălui său Ioas la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. 33. După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăși să curvească cu Baalii și au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa Îmi arătase că n-avea cum să bage În seamă un mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]