7,041 matches
-
cultural. După ce i s-a desființat cenaclul, zis „de luni” - de fapt i s-a interzis accesul la una dintre sălile de la etaj ale Casei Studenților -, l-am sfătuit pe prietenul meu apropiat de atunci, Nicolae Manolescu, să mute acest cenaclu la el acasă; nu la mine, deși locuiam mai central, deoarece eu eram deocheat politic și unii dintre scriitori s-ar fi temut să vină În strada Luterană! Astfel de „cenacluri acasă” au făcut scriitorii polonezi, care, apoi, printr-o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
meu apropiat de atunci, Nicolae Manolescu, să mute acest cenaclu la el acasă; nu la mine, deși locuiam mai central, deoarece eu eram deocheat politic și unii dintre scriitori s-ar fi temut să vină În strada Luterană! Astfel de „cenacluri acasă” au făcut scriitorii polonezi, care, apoi, printr-o escaladare a situației politice, au ajuns să-i sprijine nu numai pe propriii colegi, dar și pe muncitorii sindicaliști de la Gdansk, aflați În pușcăriile lui Jaruzelski. - Ce facem dacă ne trimit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i primim, Însă ei trebuie deosebiți de provocatori, care vor fi agenții lor plătiți. Aceștia, provocatorii, trebuie imediat expulzați. - Și... ce-o să facem, În definitiv? a Întrebat, oarecum nedumerit, marele critic. - Nimic altceva decât ce se face Într-un bun cenaclu literar; Îi chemăm pe Doinaș, pe Ivasiuc, voi veni eu și vom discuta despre texte literare inedite. Dacă „ei” nu fac nici o mișcare, radicalizăm dezbaterile și luăm În discuție unele texte ale unor colegi afirmați, care zac Însă la cenzură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În oraș și... te vor chema. Da, te vor chema, Îți vor cere ipocrit scuze pentru „neînțelegerea” de la Casa studenților, vor da vina, după obiceiul lor, pe portar sau pe un mărunt activist și-ți vor propune să reiei lucrările cenaclului. - Și... atunci? - Refuzi, bineînțeles! Iar noi vom continua, apăsând pedala, luând În discuție și anumite Încălcări ale statutului la Uniunea Scriitorilor. (Câțiva ani mai târziu după această conversație, Manolescu, Paler, Dimiseanu și alți câțiva au Încercat, În cadrul Consiliului Uniunii, să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În limitele literaturii, care sunt Însă destul de elastice ca să le dea bătaie de cap!... Manolescu nu m-a ascultat; l-a ascultat Însă pe un tânăr inteligent și bine intenționat, Radu Călin Cristea, care i-a propus să participe, un cenaclu al C.F.R.-ului pe care Îl conducea el, dar n-a apucat săracul mare critic să meargă de vreo două ori la C.F.R. și a fost dat afară și de acolo, mi se pare de dna Pungan, soția unui ambasador
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
conducea el, dar n-a apucat săracul mare critic să meargă de vreo două ori la C.F.R. și a fost dat afară și de acolo, mi se pare de dna Pungan, soția unui ambasador ceaușist. Astfel... a luat sfârșit interesantul „Cenaclu de luni”, matrice a unei părți semnificative a generației optzeciste!... Interesant e că aproape același sfat l-am dat, cam după un deceniu, la una dintre ultimele mele Înapoieri În țară, altor doi „corifei” ai intelighenției românești, Gabriel Liiceanu și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau D. H. Lawrence! În primii ani, la Paris, eram invitat lunar la ședințele cercului literar de la Neuilly, ținut În imobilul fastuos al milionarului Mămăligă, originar de pe undeva de lângă Lugoj, căsătorit cu o amabilă franțuzoaică, psiholog și... rișisimă! La acest cenaclu, au venit ani În șir, dacă nu decenii, personalități române artistice, literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-am cunoscut pe Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, sculptorul Ion Vlad, din „vechea emigrație”, nemaivorbind de „nou-veniții” de la sfârșitul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și tonul, neuitând, aproape ca la București, că „valoarea strict literară nu se poate judeca În afara celei de atitudine civică, mai clar spus, politică”! Când se afla În capitala Franței, unde poseda și un apartament, Mircea Eliade venea regulat la cenaclul Mămăligă, unde și citea din proza sa. El mai frecventa, după câte am auzit, și un alt cenaclu, susținut de cameramanul și producătorul de foarte interesante filme despre marile monumente arhitectonice și spirituale, religioase, ale Franței, Barbăneagră, căsătorit la rându
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atitudine civică, mai clar spus, politică”! Când se afla În capitala Franței, unde poseda și un apartament, Mircea Eliade venea regulat la cenaclul Mămăligă, unde și citea din proza sa. El mai frecventa, după câte am auzit, și un alt cenaclu, susținut de cameramanul și producătorul de foarte interesante filme despre marile monumente arhitectonice și spirituale, religioase, ale Franței, Barbăneagră, căsătorit la rându-i cu o frumoasă și bine așezată eritieră franceză. Nu am fost niciodată invitat la ședințele acestui cenaclu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cenaclu, susținut de cameramanul și producătorul de foarte interesante filme despre marile monumente arhitectonice și spirituale, religioase, ale Franței, Barbăneagră, căsătorit la rându-i cu o frumoasă și bine așezată eritieră franceză. Nu am fost niciodată invitat la ședințele acestui cenaclu și nici prietenii mei Virgil Tănase sau Aurora Cornu; nu făceam parte, se pare, din cei „total nepătați politic”; deși, prin anii ’50 și Începutul anilor ’60, Barbăneagră fusese, ca și prietenul său, emigrantul sârb Slavomir Popovici, printre tinerii și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ample, echilibrate, dar că suntem capabili chiar de inovație, În zona atât de dificilă, dar esențială totodată, a tipologiei romanului. Din clipa, din anul blocajului mediatic În jurul Buneivestiri, ’85, izolarea mea În cadrul vechii emigrații a devenit tot mai evidentă. La cenaclul d-lui Mămăligă, unde citisem În vreo două rânduri, fețele au devenit tot mai reci, iar cu timpul n-am mai fost invitat; nici eu și nici prietenii apropiați, Virgil Tănase și Aurora Cornu. Sigurul care nu și-a schimbat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
devenit tot mai reci, iar cu timpul n-am mai fost invitat; nici eu și nici prietenii apropiați, Virgil Tănase și Aurora Cornu. Sigurul care nu și-a schimbat atitudinea față de mine a fost Cioran, dar el nu mai frecventa cenaclul de mult și, În general, se ținea oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
incapacității noastre de revoltă, ci ca pe una dintre acele dictaturi nefaste, fără sfârșit, din medievalitatea noastră, brutală - cum a fost stalinismul dejist! - sau perversă, otrăvită cu false idealuri și vicleană - cum a fost ceaușismul! (De curând, invitat fiind la cenaclul dlui Manolescu, Prometheus, am Încercat, din câteva trăsături, să fac aceeași, nu „relativizare” a dictaturii din care tocmai ieșisem - și contra căreia, nota bene, eu am protestat În presa liberă, occidentală! -, ci o „integrare a acesteia” În șirul mai lung
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vise și eșecuri, drumuri și istorii, centru magic al modernității artei, l-am Întîlnit cu o anume regularitate pe cel care Începea să devină cunoscut publicului francez nu numai ca savant, dar și ca prozator. Îl Întâlneam mai ades la cenaclul lui Mămăligă de care aminteam mai sus, unde asista la lecturile altora sau citea el Însuși din proza sa recentă. Dar contactele noastre nu au mai fost atât de strânse, nu m-a mai invitat În rue Charles Doullins, Între
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
orgoliu din aceasta, dând vina tocmai pe acest public, aiurit și dezabuzat de drumurile artei și ale gândirii contemporane. Nu vorbim de Greci, la care limbajul filozofic era Înțeles de cercuri relativ largi, dar este suficient să ne amintim de cenaclul doamnei Schopenhauer (mama filozofuluiă la Weimar, unde Goethe Îi Întâlnea, printre alții, pe tinerii „ambițioși” Schelling, Hegel și fiul amfitrioanei, discutând Împreună temele lor, arătând că domeniile mari ale gândirii și literaturii se pot Învecina și comunica cu excelente roade
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
famiilor celor Închiși, reușind unul dintre visurile prime și curat leniniste, moscovite, dar și ale stângii pariziene, vise care În aceste capitale nu s-au realizat niciodată: alianța, solidaritatea, complicitatea Între intelectuali și muncitori! Asta după ce același Andrjeievsky reușise acele „cenacluri la domiciliu” care sabotau și limitau cenzura partinică literară, tipuri de cenacluri neoficiale, cum Îi Îndemnasem și eu pe prietenii Nicolae Manolescu și, apoi, după câțiva ani, Liiceanu și Pleșu, să Îndrăznească!... Am regretat apoi, În anii când locuiam la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar și ale stângii pariziene, vise care În aceste capitale nu s-au realizat niciodată: alianța, solidaritatea, complicitatea Între intelectuali și muncitori! Asta după ce același Andrjeievsky reușise acele „cenacluri la domiciliu” care sabotau și limitau cenzura partinică literară, tipuri de cenacluri neoficiale, cum Îi Îndemnasem și eu pe prietenii Nicolae Manolescu și, apoi, după câțiva ani, Liiceanu și Pleșu, să Îndrăznească!... Am regretat apoi, În anii când locuiam la Paris, nu departe de locuința sa, tot În al șaselea arondisment, răceala
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
benefică. (Ulterior, am renunțat la această condiție care ar fi trebuit să asigure participarea doar a scriitorilor profesioniști; o Uniune de breaslă, o știam, este amenințată În primul rând de impostori și de veleitari; și nu numai În țară! La cenaclul dlui Mămăligă, de altfel, nu rareori discuțiile erau susținute cu aplomb și violență critică tocmai de simpaticii veleitari, profesori, medici, ingineri, arhitecți etc., cărora li se părea, la Paris fiind și lucrând acolo, În libertate, că pot confunda criteriile politice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fascinează cu o lecție despre lirica erotică a lui Eminescu, trezindu-i interesul pentru marele poet. Din această perioadă datează manuscrisul Însemnările unui băiețandru, cuprinzând notații ce vor fi punctul de plecare al însemnărilor din ciclul Numere în labirint. Frecventează cenaclul literar din Bârlad. 1963-1964. După terminarea liceului, profesează ca suplinitor în învățământ, la Sârbi, apoi este mutat în satul Orgoești, com. Bogdănești. În toamna lui 1964, intră la Facultatea de Filologie a Universității "Alex. I. Cuza" din Iași. Neavând suport
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suplinitor promite să se întoarcă în orașul de care fugise. Înaintea plecării, el îi evocă Doniei Rașcu motivul episodicei sale autoexilări: o iubire platonică (eroii se cunosc grație unei cărți: Mitul lui Sisif, probabil ediția românească din 1969, frecventează un cenaclu, o redacție, întâlnirile lor sunt rare și deloc amuzante) și tragică (prin uciderea involuntară a unui aparent rival), vag asemănător cu povestea Luceafărului și a Demonului. Marele zid e, într-o interpretare aproximativă, "cercul strâmt" al instinctelor și prejudecăților. În afara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ieșită din comun și pe care o descoperise citind Mitul lui Sisif pe o bancă din Copou ajunge hazard sau predestinare de câteva ori în preajma lui, trezindu-i interesul, dar fără să simtă altceva. Când, la o ședință a unui cenaclu literar la care participă, prietenul sau colegul fetei citește o poezie pastișată a lui Doinaș, Durban nu poate să tacă și o avertizează pe fată să-i atragă atenția lui Dinu Felecan, însoțitorul ei, să nu o publice pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă; în general, trăiește într-un alt orizont de așteptare, într-un alt spațiu axiologic, în care valorile morale, intelectuale, civice sunt riguros și definitiv așezate. Pentru orașul Huși (actualmente municipiu), un asemenea intelectual a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
citat din cartea semnată de Theodor Codreanu, Transmodernismul, carte apărută la Editura Junimea, la sfârșitul anului 2005. Și este, într-adevăr o imagine fidelă realității. Cu mult prea ciudat pentru o "avangardă", așa cum își doreau o parte dintre adepții săi, "Cenaclul de luni", condus de Nicolae Manolescu, pare mai degrabă produsul unor indicative superioare ale partidului comunist, decât o manifestare spontană a unor conștiințe tinere și libere. Manipularea evidentă a "grupării" optzeciste rezidă din multitudinea și diversitatea susținerilor "venite de sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manifestările de "gașcă". Nu era mult de studiu și nici de citit. Orizontul cultural trebuia demolat. Aiurea cu Shakespeare, cu Dante, cu Goethe, cu Hölderlin, cu Eminescu. Literatura începea atunci, de la zero, deodată cu "tânăra generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conștiinței naționale, având ca adversar intern tocmai licărul "naționalist" ivit din teoria protocronismului elaborat de Edgar Papu" (p. 118). Așadar, dorindu-se reacție la comunism, chiar cutremur (a se vedea asocierea făcută între data de 3 martie 1977, a înființării Cenaclului de Luni și cea de 4 martie 1977, a mișcării tectonice cu efecte devastatoare în România), odată ce îmbracă masca postmodernă, optzecismul se apropie de ideologia stângii americane. Cu alte cuvinte, ia naștere o stângă culturală ca reacție la regimul cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]