KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...219 220 221 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

vine asta? Că i-ai permis - spuse ea cu o voce și mai scăzută - să se urce la bord? Asta-i foarte bine, dar trebuia, știi și tu, să-și pună pelerina. — N-am avut probleme pînă acum, zise Viv, clătinînd capul. N-am folosit chestii dintr-alea. Nu le suportă. Rămaseră fără să scoată o vorbă o clipă. — Cred c-ar trebui să-i spui, spuse Betty după aceea. — Nu, zise Viv, fermă. N-o să-i spun nimănui În afară de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
saltea. Smulgea piesele uniformei pe care și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Pearce? Presupun că ți-a plăcut. Nu-i așa, Pearce? Hei? — Nu, zise Duncan În cele din urmă - dar avea gura uscată și limba i se lipise de palat. Cuvîntul Îi ieși ca o șoaptă. Apoi tresări. Cadrul patului se clătinase și ceva cald și ușor Îl lovise În față. Își puse mîna pe față și simți ceva umed și lipicios pe obraz. Probabil că Fraser se aplecase pe marginea patului și azvîrlise cu spermă În el. — Ți-a plăcut, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la față și-și Închise ochii. — Culoarea ți se potrivește, zise Kay. Apoi, cînd Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar Îți place? — Iubito, desigur. Dar... nu o merit. — Nu o meriți? Ce tot vorbești? Helen clătină capul și rîse, deschizîndu-și ochii. Nimic. SÎnt prostuță, asta-i tot. Kay luă tava cu cești, farfurii și hîrtie. — Ia Încearc-o, zise ea. — N-ar trebui. Nu Înainte de a face o baie. — O, prostii. Îmbrac-o. Vreau s-o văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic. Îmi plăcea să te privesc. Arătai ca un băiat. Kay Își pocnea mîinile pentru a alunga frigul și mizeria. Gheața ne transformă pe toți În băieți, nu-i așa? Lacul de-acasă, cînd eram copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zîmbească. Gura Îi era strînsă, aproape aspră și bîjbîia În jurul cercelului. Iar cînd Kay făcu un gest s-o ajute, se trase brusc. Kay renunță. Ce vînzoleală, Își zise ea, pentru nimic... Își scoase țigările și-i oferi tabachera. Helen clătină din cap. O luară din loc fără să se mai țină de braț, mergînd În tăcere. Reveniră pe poteca pe care ajunseseră acolo, fără să comenteze, traversară o alta și se Îndreptară spre sud. Își dădură seama după o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Aveau o păsărică În colivie. Cereai voie s-o hrănești. —... o fată cu multe hălci pe ea, spunea nevasta lui Leddy, cu obiceiuri dintr-alea! Mi s-a Întors stomacul pe dos... — Nu-mi amintesc, spuse Duncan. Taică-său Își clătina capul, cu o măsură În urmă, datorită auzului său slab. Nu, zise el, nu poți da crezare cînd totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te apucă groaza să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aspră de Închisoare. — Puțin. — Întotdeauna oamenii sînt zdruncinați cînd văd fețe de acasă. Ei, ia-o așa, e greu să fii natural. Mai plînge puțin, dacă asta dorești. Nu mă deranjează. Am văzut oameni mai duri decît tine plîngînd. Duncan clătină din cap. Fața Îi era În flăcări, și i se părea că este plină de lovituri și deformată din cauza hohotelor de plîns. — Acum mi-e bine, zise el nesigur. — Bineînțeles. Numai că... stric totul, domnule Mundy. Dau totul peste cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
foc. Crezu că-și amintește care dintre ele era casa Juliei, deși fusese aici o singură dată. Dar era sigură că a Juliei era la capătul uneia dintre casele Înșiruite. Își aminti că avea o treaptă spartă care ți se clătina sub picioare. Urcă treptele casei pe care credea că și-o amintește. Treptele erau crăpate, dar nu se clinteau. Poate că fuseseră reparate, presupuse ea. Brusc nu mai fu sigură dacă aceea era casa. Căută soneria pentru apartamentul Juliei: erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aici, În seara asta? Helen Își sorbi vinul și nu răspunse. CÎnd Julia Își ridică privirea și i-o surprinse pe a ei, probabil că se Înroșise sau păruse vinovată. Julia se Încruntă. — Nu i-ai spus? zise Julia. Helen clătină din cap În semn că nu, nu-i spusese. Dar de ce? Nu știu. N-ai considerat că merită să-i spui? Așa-i onorabil, bănuiesc. Nu, Julia, nu din cauza asta. Nu fi prostuță. Julia rîse. — Atunci de ce? Te deranjează că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ușor acru, de tutun. — Nu crezi că-i straniu, spuse Julia, să te aduc aici, la ruina unei biserici, În toiul camuflajului? Nu, cred că-i minunat, zise Helen simplu. — Mai bea niște vin, răspunse Julia, Încă rîzÎnd. Helen refuză, clătinînd din cap. Inima Îi bătea În gît. Era prea sus și prea plină pentru a putea Înghiți. Nu mai vreau, spuse ea Încet. De fapt, mi-e teamă, Julia, să mă Îmbăt alături de tine. Se părea că sensul cuvintelor nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Sau ai pus ochii pe biscuiții cu smîntînă care stăteau uitați În sala de mese? N-ai nici o șansă. I-am luat pe toți la pungă, uite, pentru Jacqueline Knight, Caroline Graham și mine. — Poți să-i iei, zise Viv clătinînd din cap. Mă duc să iau un pahar cu apă. — Atenție la șoareci, spuse Millie urcînd scările. Și, nu uita, dacă Întreabă cineva, tu ai luat biscuiții, nu m-ai văzut. O să-ți Întorc favoarea Într-o zi. Vocea i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o lună. Aș mai Îndrăzni să spun că șaptezeci și cinci ar fi de ajuns dacă ați merge la un altfel de om. Eu nu sînt așa. Mă gîndesc la sănătatea soției dumneavoastră. Mă gîndesc la propria mea nevastă. Regret. Reggie Își clătină capul dezaprobator. — E-un gen ciudat de a face afaceri, spuse el cu amărăciune, dacă nu vă supărați. Un preț o lună și altul, următoarea. Ce contează pentru dumneavoastră, dacă chestia aia tot e acolo... dădu din cap spre stomacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sau doi, așa mai vii de-acasă. — Doi ani? O să mă tîmpesc. Cel puțin dă-mi o rază de speranță. Asta-i mai mult decît ți se dă pentru dezertare. Ea rîse din nou, apoi Își ținu respirația și-și clătină capul, incapabilă să vorbească. Rămaseră un minut sau două tăcuți. El Îi umbla prin păr cu bărbia și obrazul, și din cînd În cînd Își lipea gura de fruntea ei. Camera Începuse să se Încălzească. Durerea de stomac și spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Închis și siropoasă - ca un cocktail bine făcut. Dar curînd sîngele Începu să șiroiască din nou ca dintr-o pompă, răspîndindu-se În jur. — Și nu crezi că dac-ai pune, Îi zise Reggie arătînd spre tamponul sanitar, chestia acolo... Ea clătină din cap, prea speriată pentru a vorbi. Trase hîrtie după hîrtie de toaletă și Încercă să-l oprească așa. Îl reținu așa un minut-două, și se mai calmă, dar Îi scăpară din mîna la fel ca tamponul de tifon. Reggie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să-l sune pe domnul Imrie și să-i ceară sfatul. Alergă În salon; ea auzi un sunet subțire al soneriei telefonului alb perlat, apoi Reggie țipă; era, de fapt, un scîncet de frustrare și disperare. CÎnd se Întoarse, se clătina trăgîndu-și pantofii.Telefonul nu funcționa. Firele se Întindeau pe cîțiva centimetri, apoi se opreau. Era la fel ca sticlele cu apă colorată și țigările din gips, doar de fațadă. — Trebuie să găsesc o cabină de telefon, spuse el. Ai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
goană. — Acum, zise femeia dîndu-și jos paltonul. Crezi că-i bine să stai acolo, drăguțo, lăsîndu-l să curgă din tine așa? Îi puse mîna pe umăr. MÎna Îi tremura. Nu crezi c-ar fi mai bine să te Întinzi? Viv clătină capul refuzînd. — Vreau să stau aici. Atunci stai. Dar să te ridic puțin și... Așa, Înțelegi ce vreau să-ți spun. Baia avea un singur prosop - de culoarea laptelui, la fel ca și covorul. Viv nu dorise să-l folosească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
intre. Măcar de-ar veni să mă țină de mînă, se gîndea Viv. Măcar dacă m-ar strînge În brațe... Dar nu făcea decît să o privească și să facă un fel de gest de neajutorare: Își Întindea mîinile și clătina din cap. Îmi pare rău, Îngăima el. Îmi pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Aș dori să rămîn un mister pentru tine. — Nu vreau să fii un mister, zise Helen. Vreau să-ți cunosc fiecare părticică. Apoi deveni ușor deprimată. De ce ai spus asta, Julia? Nu ai prefera un bărbat, nu-i așa? Julia clătină din cap nu. Se aplecă mai mult spre oglindă, depărtîndu-și buzele și rujîndu-se. Nu mă simt bine cu bărbații, zise ea absentă. Își apropie buzele și-și Întinse rujul. N-o pot face cu bărbații. — Numai cu femeile? Întrebă Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Probabil că acest gînd i se citea pe față. CÎnd se Întoarse spre Julia, Își dădu seama că aceasta o urmărea prin oglindă. Nu se mai pieptena, dar mîinile erau ridicate În continuare. — OK? zise ea. Helen Încuviință, apoi Își clătină capul. Julia puse pieptenul jos, se apropie de ea și o luă de după umeri. — E o greșeală teribilă, zise Helen Încet, Închizînd ochii. — Acum totul e teribil de greșit, răspunse Julia după o clipă. — Dar asta e mai rea, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
luă În brațe, o strînse la rîndul ei cu un fel de ușurare. Dar se Îmbrățișau oarecum cu stîngăcie. — La urma urmelor, spuse Julia, ce s-a schimbat? Nimic, nu-i așa? — Nu, nu s-a schimbat nimic, zise Helen clătinînd din cap... Te iubesc, Julia. Totuși, În sinea ei mai simțea acea prăbușire sau strîngere - de parcă inima ei, care inițial părea să tînjească după Julia, să se umfle și mărească, se retrăgea, Închizîndu-și valvele. Termină cu Îmbrăcatul. Julia umbla prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Duncan. — Tremur și se pare că nu mă pot opri. — Așa se Întîmplă. — Te fac și pe tine să tremuri. Nu contează. O să te Încălzești curînd, și o să-ți fie bine. Nu doar pentru că mi-e frig, Pearce, zise Fraser clătinînd din cap. — Nu contează. — Tot o ții cu asta. Contează al naibii. Nu-ți dai seama? — Să-mi dau seama de ce? Întrebă Duncan. — Nu crezi că nu mi-am pus Întrebări despre - despre frică? E cel mai rău dintre relele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se părea atît de ciudat că stă atît de aproape de o altă persoană, dar nu era ciudat, de fapt. Își răsuci capul. — Stai bine? Îi șopti el. — Da, răspunse Fraser. — Nu vrei să te Întorci? — Încă nu, zise Fraser clătinînd din cap; nu Încă... Și nu era deloc ciudat. Se apropiară mai mult. Duncan Își Întinse brațul, și Fraser se ridică să-i facă loc sub capul lui. Se așezară mai bine, Îmbrățișați - de parcă n-ar fi contat, de parcă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi știut că sînt atîția bărbați la ușă, nu s-ar mai fi dus la toaletă. Dar ei puseră mîna pe ea, trăgînd-o Îndărăt. Nu ne părăsi, Susie! Ne zdrobești inimile. Îi oferiră bere și cîte o Înghițitură de whisky. Clătină din nou din cap, refuzînd și zîmbind. Apoi Îi oferiră ciocolată. — Am grijă de siluetă, spuse ea În cele din urmă, trăgîndu-se la o parte. — Și noi! strigară În urma ei. E frumoasă! Coridorul următor era mai liniștit, iar cel de după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna pe mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă la loc. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]