9,252 matches
-
și psihicului femeii, de ce să nu o fac!? Chiar dacă nu sunt multe cazuri cu astfel de experiențe, merită amintite pentru a nu cade și alte femei într-o astfel de capcană, a patronului “neterminat”. Știu, am folosit un limbaj mai colorat, dar sunt foarte supărată pe cei care vor să profite de situația precară a unor femei care vor să muncească, și mai grav, când încearcă să-și întrețină familia, să aibă posibilitatea să le cumpere copiilor lor lucrurile necesare, și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
apăsare în piept care le condiționează respirația. Condiția este să conștientizăm când relația de cuplu este alta decât ne-am așteptat. Începi să vezi florile, dar care din păcate nu mai sunt pentru tine. Că tot ce era vesel și colorat înainte, devine trist și cu tentă cenușie. Că meriți mai mult, dar nu poți obține, etc. Vina este a noastră, femeile, deoarece acceptăm să se întâmple astfel de lucruri, sau ne complacem în situații critice cu credința că sunt trecute
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
verișoara noastră, Babi, s-a înscris și ea atunci la Facultatea de Farmacie. Universitatea "Victor Babeș" ocupa, pe o stradă ce ducea la piața centrală a orașului, o clădire impozantă care amintea, mai cu seamă grație fațadei construite din cărămizi colorate galben-verzui, un palat italian din epoca Renașterii. De la poarta de intrare principală a universității, o scară largă din marmura albă, pigmentată cu nervuri colorate conducea, prin întorsături geometrice, la culoarele celor două etaje unde se aflau cabinete de profesori, sălile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
centrală a orașului, o clădire impozantă care amintea, mai cu seamă grație fațadei construite din cărămizi colorate galben-verzui, un palat italian din epoca Renașterii. De la poarta de intrare principală a universității, o scară largă din marmura albă, pigmentată cu nervuri colorate conducea, prin întorsături geometrice, la culoarele celor două etaje unde se aflau cabinete de profesori, sălile de curs și de seminarii. Primul contact cu această clădire impozantă, ca și timpul zăbovit între zidurile sale te săltau parcă la înălțimi amețitoare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Dar filmele? Dar televiziunile? Credeți că am mai fi văzut pe ecranele TV vreo fetișoară super care să-și tremure fundulețul aproape gol și să o facă pe-a cîntăreața?! Pe micile ecrane am fi văzut peisaje, rîulețe clipocitoare, pești colorați, corali, căluți de mare, crapi, știuci. Pardon, știucă nu, pentru că înghite alți pești și ar fi imoral să... Nici rechini, nici lei, nici păianjeni și nici alte viețuitoare care stau prost cu morala. Doar vrăbiuțe, papagali... Asta sînt morale?! Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să rup gura tîrgului. Deloc optimist, eram totuși vag interesat de un record în domeniu, ceea ce îmi alunga somnul. Este dificil să înțelegi omul pescar care, deși l-ai pune să pescuiască într-o cadă de baie cu apă puțin colorată, el tot speră că va prinde unul... mare... Deștept foc sau prost de dă în gropi, pescarul amator este dominat de speranțe absurde. Bogat sau sărac, sătul sau flămînd, urît sau frumos, bătrîn sau tînăr, pescarul stă cu ochii fixați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai tot timpul cît muncea la un mare hotel, unde era angajat. Lucra cît îi ziua de lungă la întreținerea grădinii hotelului, a piscinei, dar nu se băga la dus bagaje. Pentru bagaje erau alți tipi, mai stilați, în uniforme colorate și cu șepci. Erau școliți și foarte amabili, adică zîmbăreți. Trebuiau să rîdă tot timpul. Ori Pedro nu putea face asta. Avea o familie cu cinci copii, cu soacră, cu mamă și o mătușă. Mătușa avea două cămăruțe și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la capul meu. Îl studiază atent și apoi spune într-o spaniolă stîlcită. Ați mai avut vreodată o pălărie? Nu, răspund, oarecum jenat. Ei bine, domnul meu, acum o să aveți... Intră în chioșcul său și apare cu o pălărie. Frumoasă, colorată ca papagalii din Amazonia. Cu boruri largi, cu desene savante de prin calendarele indiene. Era o minune, o capodoperă. O așez cu frică pe cap și îmi vine ca turnată. Este ușoară, umbroasă și interesantă. Indianul îmi cere un preț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Negrul o rupe la fugă și dispare printre căsuțele locuite de confrații lui. Polițistul mă consolează: N-a avut cui s-o vîndă. Este o măsură prea mare, fără căutare... Ce noroc pe capul meu să-mi regăsesc pălăria! Mexicană, colorată, umbroasă și... încăpătoare. Conflict de interese Habar n-am avut cu cîte lighioane împart, pașnic, grădina asta a Reședinței de la Havana. Pașnic, este un fel de a spune, pentru că, în realitate, conflictele se iscă foarte frecvent. Sînt conflicte de interese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Și totuși, oamenii care au populat pămîntul acesta înaintea noastră au realizat adevărate minuni în Cuba. Fortărețe, palate, biserici, șosele și vile nemaipomenit de frumoase și funcționale. Grădini umbroase, arbori de-o vîrstă cu pămîntul, flori, oh, nenumărate flori, viu colorate, de toate culorile știute și neștiute. Explozii de frumuseți pe care nu bănuiai că pot exista în lumea aceasta. Spaniolii au zidit o Cubă pe care nu și-au imaginat-o cum va arăta în final. Fiind catolici, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urând pe la ferestre până își umpleau trăistile cu colaci. În anul 1947 sau‟48, nu-mi mai aduc bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de capră sculptat din lemn care, cu ajutorul unei sforicele, putea clămpăni în ritmul dorit) era jucată de Costică Florea. Frații Lupu o făceau pe jidanii, Grigoruță a lui Cârciu pe-a modoranul iar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu pași voinici cu misiunea de a-ți aduce 100 de pupici, sau „iubitul iepuroi să v-aducă euroi“. Pentru firi mai sensibile, oferta e abundentă: „Să ți fie viața pufoasă ca un cozonac, fără griji ca a unui miel, colorată ca un ou de Paști și luminoasă ca Ziua Învierii!“ Sau „E-n somn de sălcii un vis de răstignire (?!), e plâns de miei și plaiuri cu verdeațăă“ (probabil o referință codificată la friptură și salată). Avem și zglobii încercări
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mod direct. Dar o întâlnesc, în cantități enorme, în paginile ziarelor, pe ecranele televizoarelor, pe rețelele de internet. Prin viteza cu care circulă știrile și prin abundența detaliilor lor, cruzimea este, astăzi, o prezență infinit mai acută, mai insidioasă, mai colorată decât putea fi în câte un sat uitat de lume din Evul Mediu. Cu rezultatul că e, prin supralicitare, mai „banală“. Violența ca subiect de tacla, ca „entertainment“, ca „breaking news“ e, poate, mai puțin „dureroasă“, dar, tocmai de aceea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să gândească nuanțat devin rudimen tari. Sunt, în genere, cât se poate de americani: nu mai spun „conținuturi“, ci content uri, nu mai spun „provocări“, ci challenge-uri. 3. Managerul. E o anexă la powerpoint. E expert. Îți arată statistici, grafice colorate, analize de perspectivă. Știe. N-are timp de pierdut. Îți livrează platitudini și bun simțisme, pe bază de studii „sociologice“, evaluări de manual și scamatorii probabilistice. A învățat lucruri clare și definitive. Știe reguli. Toate regulile. Nu poate fi contrazis
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care reunește ce s-a păstrat din tezaurele regale, poate fi văzută coroana de la ungerea lui Ludovic al XV-lea. În starea ei inițială, aceasta era împodobită cu două sute optzeci și două de diamante, șaizeci și patru de pietre scumpe colorate - șais prezece rubine, șaisprezece safire, șaisprezece smaralde, șaisprezece topaze - și două sute treizeci de perle (toate înlocuite cu cópii încă din secolul al XVIII-lea). Pe figurarea, încă inconștientă pe vremea aceea, a uneia dintre stările cele mai instabile ale materiei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
au redevenit boțuri de lut, materie identificată de mitul tatuyo cu un personaj lovit de retenție anală (în loc să fie prea deschis sus, e prea închis jos). Drumul care duce de la oalele decorate la lut și drumul care duce de la penajele colorate ale păsărilor la acela, indistinct și tern, al Rîndunicii-de-noapte sînt deci paralele ; sau, dacă preferați, sub raportul culorilor, Rîndunica-de noapte este față de celelalte păsări așa cum este lutul față de oalele decorate. Astfel este validată alegerea pe care o făcuserăm cu privire la miturile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nevoiți să improvizam una, și așa a ajuns Stelianu la pian, Puiu Tomorug la baterie, aici bătea și Baitan că rezervă, Dickman a devenit prim solist, un elev din clasele mai mici a venit cu acordeoanul, iar un băiat mai colorat, talentat a venit și el la orchestră. La început a venit și Wolf cu vioară lui, dar aici totul mergea după „ureche” și fără note... așa caWolfi a abandonat. Se știa acum cu ce începem, adică imnul FMTD și cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
de spectacol va fi foarte mare. La profesori și alte oficialități am dat niște invitaii scrise de mână și tot de mână s-au confecționat și niște programe realizate la internatul de fete care semănau mult cu mărțișoarele de atunci, colorate și cu brizbrizuri. Ce mai mare realizare a fost, că am obținut aprobarea să putem face o repetiție generală pe scena din sala de cinematograf, în care în mod normal rulau filme cu program fix. Acolo, am văzut de fapt
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
e ceva „altfel“ ce permite, printr’o abordare neconformă a lumii, aflarea a ceva nou. Și vă spun și câți fluturi: 5, și asta chiar acum În miez de iarnă, astronomică cel puțin, când nu un zbor cu patru aripi colorate stăpânește văzduhul, ci unul cu 6, precum heruvimii și acela alb: fulgii de nea, chiar dacă februarie e cam zgârcit, ca luna cea mai secetoasă a anului ce este, oarecum paradoxal. Dar nu paradoxal ci explicabil, voi bârfi fluturii căci, deși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să „știe“ cu ce gânduri ne apropiem de el? Reacții tot mai puțin evidente spre om, care nu mai reacționează nicidecum... Și Întorc placa: a vedea În culori e, pentru noi, o compensație... Poate că lumea cenușie a fluturilor e „colorată“ prin parfumuri, la care sunt - o dovedește fluturele de mătase - extrem de sensibili: una sau două molecule din feromonul bombicol pun pe fluturoi pe jar... unul pe care-l poate stinge abia peste câțiva kilometri, drum pe care poate cădea, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la orhideele epifite care, atârnate de crengile vreunui copac, și-o flutură În vântul jilav... O altă, tot cu ghilimele, barbă hrănește, de astă dată În fundul mării, un animal: actinia, a cărei gură e ascunsă În mănunchiul de tentacule frumos colorate dar otrăvite care-i adună hrana. Și, rămânând În domeniul ghilimelelor, alte bărbi regenerează: una feminină, mătasea porumbului, În fapt stigmatele florilor femeiești, care adună polenul purtat de vânt, asigurând viitorul speciei. Mai rămâne de pus Încă un rând de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
băga În seamă gineceul; altfel spus, pistilul. Și am observa că seamănă grozav de bine - ca formă și funcție - cu uterul femeii. Și acesta Întregit - sau protejat - de „corola“ Îmbrăcăminții specifice, adoptată poate instinctiv, Încă din zorii umanității, dar mereu colorată și decorată astfel Încât să capete, la capătul unei evoluții poate conștiente, aspectul corolei florii. Desigur o floare inversată, adică În consens cu complementaritatea plantă-animal. Precum floarea propriu-zisă se află la capătul unui lujer, „privind“ cel mai adesea spre cer, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot ideatic desigur, negentropici. În fond, viața Înseamnă negentropie, spuneți-i spirit, chiar dacă e vorba de o plantă. Ne plac florile? Desigur, dar flori nu sunt doar acelea pe care le oferim iubitelor - fie ele neveste, nota bene -, cu toatele flori colorate, dar și acelea care nici măcar nu seamănă a floare - aparent - precum aceea a grâului, pragmaticului grâu; dar Îndeplinesc același rol: regenerarea. Atunci când nu devin regretul unui „C’etais le temps des fleurs“... Dar nici o floare n’are voie să devină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însă că, prin forma și culoarea florilor, planta ne seduce și pe noi, spre a o Îngriji... Și toate acestea ca o servitute a nemișcatei plante, căreia culoarea, parfumul și nectarul nu-i folosesc; iar servitutea continuă Într’un fruct colorat, parfumat și dulce, care seduce un cărăuș al seminței. Seducție Între regnuri...; adică acela vegetal seducând animalul, inferiorul pe superior. Mă abțin Însă să generalizez când e vorba de unul singur... Desenul de pe grăunciorul de polen e caracteristic speciei. De ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Chef la care se Înfruptă, În dărnicia de moment a bancherului, și câte un nevolnic „cerșetor“, o gâză polenizatoare, tot animal la urma-urmei... Animalul, devenit debitor, nu știe Însă că va plăti, și capitalul Împrumutat când mușcă dintr’un fruct colorat și parfumat - reclama bancară - și când Înșfacă un smoc de iarbă ori de frunze - Împrumutul propriu-zis, negociat, adică scurmat În pământ, când e vorba de vreo „rădăcină“, dar și dobândă, adică Înmulțirea/răspândirea plantei creditoare, pentru care va mișuna kilometri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]