5,898 matches
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre care se se numără și hrib, copită, mânătarcă, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de "hrib" provine din ucraineana "hryb". Denumirea "mânătarcă" provine (prin intermediarul bulgar) din
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
prin intermediarul bulgar) din cuvântul grecesc "manitaria" însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Piciorul este umflat la bază, are culoarea brun-deschis, atinge înălțimea de 8-25 cm
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați. Așa cum sugerează și denumirea științifică, "Boletus edulis" este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
costă 2,50 GB£) este important să nu se deterioreze în timpul depozitării. În România este permisă recoltarea sau achiziția următoarelor specii de "Boletus", conform Ordinului numărul 246 din 14 aprilie 2006: Există multe specii de ciuperci care aparțin genului, unele comestibile, altele otrăvitoare. În Franța, alături de "Boletus edulis" (sau "cèpe de Bordeaux"), cele mai populare sunt: În anumite regiuni din Colorado și New Mexico (probabil și în alte regiuni) există specia "Boletus barrowsii", denumită după descoperitorul ei, Chuck Barrows. Este o
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
și vegetația reprezintă un interes și o importanță deosebită din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere economic, amintim importanța furajeră, meliferă, medicinală, alimentară, decorativă, etc. Dintre speciile alimentare, culinare, amintim: frăguțe, mure, zmeură, soc, cireș pădureț, ciuperci comestibile. Dintre planetele medicinale, amintim: Betula pendula, Crataegus monogyna, Betonica officinalis, Pinus mugo. Unele plante sunt folosite pentru conținutul lor aromatic. Dintre acestea amintim: Carum carvi, Funingirus communis, Mentha s.p., Oxalis acetosella. Pajiștile sunt folosite ca fânețe de o singură coasă
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc și în parcul natural din milocul orașului, precum și în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
Scoarța este verde-cenușie, netedă. l are acele subțiri, în trei muchii, rigide și grupate câte 5 pe un brahiblast, cu o lungime de până la 10 cm, de culoare verde-întunecat, lucitoare. Conurile, ovoidale și erecte, conțin semințe mari, nearipate, cu miezul comestibil, apreciate în unele părți ca alunele la noi, de 10 cm lungime, și semințe de 5 mm. Lemnul său este maro-închis, foarte rezistent, folosit la fabricarea mobilei și în sculptură. Produce lemn valoros și foarte trainic. Zâmbrul este răspândit în
Zâmbru () [Corola-website/Science/306063_a_307392]
-
toxic. Supozițiile cu privire la existența unor toxine în fructele sau în alte organe ale sângerului au fost infirmate de către toate cercetările și studiile efectuate. Frunzele provocă la contact, în cazul persoanelor sensibile, iritații ale pielii. Consumate în cantități mici, fructele sunt comestibile. Din cauza unor principii iritante asupra mucoasei gastrice, drupele consumate în cantitate mare devin emetice. De la sânger se valorifică în scopuri fitoterapeutice scoarța și fructele. Scoarța se recoltează ca și la corn având același indicații. Fructele consumate în cantitate mică sunt
Sânger () [Corola-website/Science/305841_a_307170]
-
Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România. Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta - Muntele Căpățânii și străjerul din stânga - Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
nu în toate organismele, de obicei concentrându-se în ficatul, rinichii, splina, plămânii și oasele oamenilor. În mod normal, se găsesc 0,5 miligrame în întregul corp uman; laptele matern uman conține 4 ppm. Ytriul poate fi găsit în plantele comestibile în concentrații de la 20 ppm la 100 ppm, varza având cea mai mare cantitate. Semințele plantelor lemnoase au cea mai mare concentrație, cu până la 700 ppm. Ytriul nu are nicio funcție biologică, dar poate fi foarte toxic pentru oameni și
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
făcându-le să caute un nou adăpost. De aceea adepții acestei religii se feresc pe cât posibil să vătame natura: reduc drastic consumul de alimente și apă, nu mănîncă cartofi, usturoi și ceapă fiindcă cred că plantele cu rădăcini sau tuberculi comestibili au suflete multiple și folosesc lampa cît mai puțin pentru a nu risipi lumina. Monahii chiar își acoperă gura cu o bucată de pânză albă, pentru a nu inhala insecte sau ființe microscopice și nu fac mișcări bruște pentru a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
ceai, care, s-a dovedit mai târziu, conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame. În expediția din 1497 condusă de Vasco de Gama, efectele curative ale citricelor erau deja cunoscute. Portughezii au plantat pomi fructiferi și alte plante comestibile în insula Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut, dar și de alte afecțiuni, să se poată reface. De-a lungul istoriei, beneficiile plantelor folosite ca aliment pentru
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
carne și este utilizată de mii de ani în America de Sud. Este inclusă drept componentă în prafurile comercializate pentru frăgezirea cărnii. Enzima din papaya este de asemenea comercializată sub formă de tablete ca un remediu pentru probleme digestive. Semințele negre sunt comestibile și au un gust iute. Uneori, sunt măcinate și înlocuiesc piperul negru.
Papaya () [Corola-website/Science/301480_a_302809]
-
denumit hanami, cel al admirării pomilor ume (cais japonez) sau sakura (cireșii japonezi) înfloriți, și apoi toamna festivalul crizantemelor. Arborii de cireș -"cerasus pseudocerasus"- sunt cultivați doar pentru florile lor, deoarece fructul cireșului japonez este foarte mic și nu este comestibil. Ei au dezvoltat un adevărat cult al florii și au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de "ikebana", "kadō" sau "seika". Potrivit unei anumite concepții estetice, aranjamentul nu trebuie să copieze natura
Ikebana () [Corola-website/Science/301474_a_302803]
-
("Asimina"), cunoscut și ca banană de preerie sau banană Ozark, este un gen de opt sau nouă specii de arbori mici cu frunze mari și fructe, native pentru America de Nord. Genul include cele mai mari fructe comestibile orginare din America de Nord. Sunt arbori mici ca înălțime, care cresc pe soluri fertile de adâncime mare. Numele, ortografiat și paw paw, paw-paw sau papaw, derivă probabil de la cuvântul spaniol "papaya", posibil de la similaritatea cu fructul lor. se află în aceeași
Pawpaw () [Corola-website/Science/301496_a_302825]
-
roșu-maroniu. Polenizate de către cărăbuși și muște de gunoi necrofage, florile emit un miros slab care atrage puțini polenizatori, limitând astfel producția de fructe. Cultivatorii majori plasează uneori carne putrezindă lângă copaci pentru a atrage insectele polenizatoare. Fructele sunt mari și comestibile, cu o lungime de 5-16 cm și o lățime de 3-7 cm, cântărind între 20 și 500 g, având numeroase semințe; sunt verzi când sunt necoapte, maturate având o culoare galbenă sau maro. Au o aromă oarecum similară cu cele
Pawpaw () [Corola-website/Science/301496_a_302825]
-
le (Arctium lappa) este o plantă erbacee bienală din familia "Asteraceae", cultivată în grădini pentru rădăcinile sale comestibile sau întâlnită frecvent ca buruiană. le este oarecum înalt, putând ajunge până la 2 metri înălțime. Are frunze mari, alternate, frunzele bazale care apar în primul an de vegetație, triunghiulare, ovate sau cordate, cu marginele întregi, cu un pețiol lung, tomentoase
Brusture () [Corola-website/Science/313705_a_315034]
-
sorg și hibridul sorg x sudan. După iarbă de Sudan și sorg nu se poate cultiva porumb. Calitatea fânului este mult mai bună atunci când recoltarea s-a făcut în faza de început a înspicării. Altfel devine grosier și mai greu comestibil. Se folosește în hrana vacilor cu lapte, alături de fânurile de leguminoase, cu care se completează. Distribuite la discreție în hrana vacilor de lapte pot fi consumate până la 12-15 kg/zi în funcție de natura și calitatea fânului. Dat în rații mixte pentru
Iarbă de Sudan () [Corola-website/Science/314112_a_315441]
-
livadă este folosit în alimentație în state cu o istorie culinară aparte, așa ca Franța, Italia, Spania. Se gătește, de obicei, cu tot cu cochilie în ulei încins și se servește cu pătrunjel. Este considerat a fi mai gustos decât alte specii comestibile de melci. În Franța e o specie rar întâlnită, în schimb este răspândită în Grecia, unde creșterea melcilor e o ramură a economiei. În multe alte țări europene (Germania, Olanda, Rusia, Ucraina, Ungaria) melcul este utilizat în industria farmaceutică și
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
fiecare an, majoritatea speciilor înfloresc mai rar. Unele specii înfloresc la intervale de până la 60 sau chiar 120 de ani. Odată ce un bambus a înflorit, planta va intra în declin și de cele mai multe ori va muri. Lujerii de bambus sunt comestibili și sunt folosiți în mai multe bucătării, de ex. chinezească, japoneză etc. Dar așa-numitul „bambus gigantic” conține cianură, deci nu poate fi consumat. Bambusul este folosit în medicina tradițională chinezească pentru tratarea infecțiilor. În construcții, bambusul este folosit pentru
Bambus () [Corola-website/Science/314348_a_315677]
-
a (plural: "mâncăruri") sau hrana reprezintă orice substanță, de obicei compusă din carbohidrați, grăsimi și proteine care este consumată de către animale sau de către oameni fie în scopul metabolizării în energie, fie doar pentru plăcerea gustativă. Substanțele comestibile se mai numesc alimente. a vine în general fie din sursă vegetală, fie din sursă animală, fie minerală, deși mai există și excepții. Mâncarea variază după cultură, nație, popor, dar și poziția geografică și este obținută prin activități precum cultivarea
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
își impun uneori un regim alimentar mai strict, numit dietă. Mai toată mâncarea este fie de origine vegetală, fie de origine animală, deși există și excepții. Spre exemplu, sarea este folosită pentru sporirea gustului mâncării iar anumite forme de ciuperci comestibile sunt folosite pentru producerea iaurtului și a murăturilor. Multe plante sunt mâncate pe post de aliment, iar în prezent există în jur de 2000 de specii de plante cultivate pentru consumarea ca aliment. Semințele plantelor sunt o sursă bună de
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]